Sunt fericită. Într-adevăr fericită. Am primit o scrisoare de la Bogdan. A venit înapoi. E în ţară. A ajuns în Timişoara, la el acasă. M-a întrebat dacă am de gând să-mi petrec revelionul ca anul trecut, acasă, uitându-mă la Sweet November. Mi-a spus că dacă vreau, vine la mine să fim amândoi, să depănăm amintiri, să fumăm Lucky Strike, să bem bere şi alte de-astea, că el deja s-a plictisit să stea acasă şi că n-o să facă prostii dacă vine. A zis c-o să-mi aducă ceva frumos, aşa cum îmi place mie, un tablou, o carte, o brăţară din aţă sau o eşarfă. M-a lăsat pe mine să ghicesc. Sunt curioasă. Mi-e dor de el şi de ţigările fumate în miez de noapte pe balcon, de cafeaua magică pe care mi-o făcea să mă trezesc şi să plec la şcoală. Mi-e dor de pozele pe care mi le făcea, spunând că vrea să devină fotograf şi mă va învăţa şi pe mine să pozez cât mai bine. Mi-e dor de Bogdan şi de tot ce-a însemnat el pentru mine. Deabia aştept să vină. O să stau acasă de revelion, cu el, fumând pe balcon şi amintindu-ne de vremurile bune, de mersul la supermarket ca să luăm cartofi, pâine, ulei, vin, ţigări, carne, de dimineţile în care ieşeam să ne plimbăm pentru că nu aveam chef să stăm în casă, mi-e dor de apartamentul în care petreceam cel mai mult timp împreună. Mi-e dor de tot, mai ales de muzica pe care o ascultam amândoi şi spunea că mă învaţă să dansez, călcându-l pe picioare prin toată casa. Mai e atât de puţin şi vine..

Am fost la Sibiu.!

Sibiu. Agitaţie. Personal. Porcuşor de Guineea. Telefoane din 3 în 3 minute. Gară. Deiutza. Pupici mulţi. Ţigară. Brichetă. Bilet de tren. Piaţa Mare. Rick's. Plimbat pe centru. Aşteptarea lu' Alex şi-a lu' Mike. Mers în Journal. Săruturi cu diverşi, inclusiv cu Deiu. Bere. Cadouri. Masajele făcute de Deiu. Ţigari multe. Venirea lu' Andrei. Plecarea lu' Deiu cu Mike. Sendvişul făcut de Andrei. Urmele de pe spatele lu' Mădă. Sânge. Poze. Vibrator. Plecarea înapoi la gară. Despărţirea pentru moment de Alex. Sărutul pe gură cu Deiu. Amintirile depănate cu Andrei pe drum. Săruturile fugare din gară. Mersul pe tren până la Tălmaciu cu Mădă. Căldura din personal. Am ajuns înapoi acasă. Braşov.

[pentru că i-am spus lu' Deiu că aşa va arăta următorul post.]

Muzică..

Sunt melodii care îmi amintesc diferite momente din viaţa mea. Îmi amintesc de persoane alături de care am fost fericită sau tristă, persoane pe care le-am iubit şi la care am ţinut enorm, dar cu care s-au întâmplat diferite lucruri mai mult sau mai puţin fericite. Fiecare melodie din calculatorul meu are o diferită semnificaţie pentru mine, iar melodia de mai jos înseamnă enorm, la fel ca persoana care mi-a trimis-o: Coldplay - Green Eyes

Nu s-a întâmplat nimic deosebit.

Nu am mai scris de mult şi asta datorită internetul meu ultramodern [6 zile nu a mers absolut deloc şi am făcut peste 9 sesizări la RDS&RCS]. Asta contează mai puţin acum, important este că plec la Sibiu. Vineri la ora 8.35 iau personalul cu o colegă şi la 11.29 ajungem. Sper să-mi pot face acolo pirsul din buză [m-am certat cu ai mei pe tema asta, dar tot mi-l fac]. Am vorbit cu Deiu să ne întâlnim în gară [chiuleşte de la şcoală şi de la mediaţii ca să vină, dar asta contează mai puţin]. Tot în Sibiu mă întâlnesc şi cu Alex. Nu am răbdare, mai sunt 6 zile şi deja nu mai rezist. Va fi o nebunie totală, un delir rar întâlnit. Am dat azi carnetul de elev la secretariat ca să-l vizeze să pot pleca. Încă n-am apucat să-mi cumpăr Liturghia Neagră din cauza internetului. O să mai scriu chestii interesante, dar mai încolo, probabil în vacanţa pe care o aştept cu nerăbdare. [e un post aiurea, nu te chinui să-l înţelegi]

O dimineaţă obişnuită de iarnă

O dimineaţă ca toate celălalte. Ascult R.R.A. [Radio România Actualităţi] şi e difuzată Vama Veche - Nu am chef azi, iar eu stau în pat, cu cafeaua într-o mână şi cu ţigara în cealaltă, sub plapumă şi mă gândesc. Mă gândesc că oscilez între atâtea lucruri. Oscilez între trecut şi viitor, între bine şi rău, între viaţă şi moarte, între artă şi banal, între normalitate şi nebunie, între iubire şi ură... Mă gândesc că-mi place viaţa pe care o duc, dar aş putea să mă schimb, să redevin persoana care am fost înainte. Dar nu, nu mă voi transforma din nou, cel puţin nu acum. Îmi voi continua viaţa pe care o am în momentul acesta, plină de alcool, tutun, sex, muzică, cofeină, cărţi, amintiri.

Realizări, descoperiri..

Weekendul ăsta:

1. Am aflat că el a venit înapoi în România, am vorbit cu el şi îi e dor de mine. Nu ştiu ce să cred.

2. Am văzut că după ce n-a mai dat niciun semn de viaţă de mai bine de 2 luni, a binevoit să intre pe mess dar nu am vorbit absolut deloc.

3. Am găsit unde să doarmă Teo.

4. Am realizat ce prieteni minunaţi am.

5. Am realizat că nu pot trăi fără prieteni, iubire, muzică, alcool, tutun şi sex.

6. Am realizat că am o relaţie cu o tipă. [iubită.]

7. Am descoperit că pot trăi fără bărbaţi, că uneori chiar e mai bine să nu îi ai în preajmă.

8. Am realizat că mi s-a făcut un dor nebun de munte şi de mare

Cam atât. Acum strâng bani să-mi cumpăr încă două cărţi: Dezgolită [Lola Beccaria] şi Liturghia Neagră [J. K. Huysmans]. Nici eu nu ştiu de ce am scris asta..

În sfârşit vine.

Vine.! În vacanţa de iarnă este aici. Acum e sigur. Deabia aştept. Când mi-a spus aseară că vine, eram foarte fericită, dar totodată disperată că nu o să găsesc unde să doarmă. Cu puţin noroc, după ce am întrebat mai mulţi prieteni pe mess, ieşind la o bere, am dat peste Laur punkistu. Din vorbă-n vorbă aflu că poate să-l ţină pe Teo la el vreo 2 zile. Vine în perioada dintre Crăciun şi revelion. Nu mai am răbdare. O să facem atâtea nebunii, o să fie atât de frumos totul. ["eu atat am de zis. ca la iarna voi fi in brasov si ne iubim. punct ! numai atata am de zis !!!! TE IUBESC !:x" 28.11 21:12]. Vine Teo. Îl iubesc.!

Prima zi de iarnă.

Şi după cum era de aşteptat, prima zi de iarnă din anul acesta a venit. Zăpada grea curge din cer precum apa dintr-o cascadă. Totul împrejurul meu este de un alb curat, sclipitor, magic. Este minunat. Zăpada parcă nu se mai opreşte, mă învăluie într-o manta fermecată. Nu realizez că e frig. Simt doar cum fulgii mari se prind în părul meu. Minunile mici şi albe mi se rostogolesc pe faţă şi mi se preling pe buze şi gene. Iarnă minunată şi în acelaşi timp nenorocită..

Tatuaje. Pro şi contra.

Vreau să-mi fac tatuaje. Până acum nu-mi doream, pentru că mă gândeam că e ceva irevocabil şi mă voi sătura la un moment dat de el. Acum, însă, mi-am schimbat părerea. Am văzut o tipă şi mi-a plăcut. Avea tatuajul într-un loc discret şi nu-l vedea nimeni. Pe buza inferioară în interior. Chiar m-a făcut să îmi doresc şi mai mult să-mi tatuez pielea. Vreau o anarhie sau semnul păcii acolo. Vreau un liliac [dar mă mai gândesc] pe degetul mijlociu şi un tatuaj [încă caut modelul] între degetul mare şi mijlociu. Mai vreau şi un cod de bare.. dar chiar nu ştiu unde. Ce vor spune ai mei? Păi, tata vroia şi el într-un timp şi i-am spus ce vreau să-mi fac. A spus că mai vedem, se mai gândeşte. Mama, în extrema cealaltă, nu vrea să-mi fac. Dar oricum.. până de ziua mea îmi voi face pe buză cu sau fără acordul lor. Voi ce părere aveţi? Sunteţi pro sau contra tatuajelor? [aştept păreri şi chiar sugestii despre locul/modelul lor.]

Din ciclul: Mi-e dor.. [5. Braşov]

Pentru că există şi Braşovul, oraşul dintre munţi. Oraşul în care m-am născut şi continui să stau. Oraşul cu persoane minunate şi cu prieteni minunaţi. Mi-e dor de vară şi de căldura infernală. Mi-e dor de zilele pierdute la modarom cu EI. Mi-e dor de scările pe care le-am tocit şi pe care fiecare generaţie a stat. Mi-e dor de chetele făcute pe unde apucam. Mi-e dor de toţi cei cu care am pierdut vremea prin diferite locuri. Mi-e dor de peturile golite şi de "Bobo.. îmi faci te rog creastă? Mulţumesc". Mi-e dor de tot ce s-a petrecut. Mi-e dor de prima oară când am ajuns în "gaşca de la modarom". Mi-e dor de tot şi de toate. Mi-e dor de vară. Mi-e dor de voi, prieteni dragi.!

Din ciclul: Mi-e dor.. [4. Rm. Vâlcea şi Iaşi]

Mi-e dor de Alex. Mi-e dor de zilele când mă trezeam şi prima persoană cu care vorbeam era el. Mi-e dor de toate discuţiile fără rost şi foooarte deplasate purtate cu Alex. Mi-e dor de "suntem unici coae.!". Mi-e dor de "ăă.. Alex facem un...?". Mi-e dor să alegem pozele pe care le pun pe hi5. Mi-e dor de el.. Dar există şi Iaşul, aşa că.. Mi-e dor de Teo. Mi-e dor de discuţiile noastre depre pirsuri şi că pe zi ce trece era tot mai "găurit". Mi-e dor de "pui", "pisoi", "mami" şi restul cuvintelor. Mi-e dor de "Raluuuu vin la iarnă şi o să mâncăm ciocolată şi o să ne pupăm ca pinguinii". Mi-e dor de "Teo.. plec în Deltă. Nu vreau.!". Mi-e dor de tot. Mi-e dor de Teo şi de Alex, mi-e dor de voi, prieteni dragi.!

Din ciclul: Mi-e dor.. [3. Blaj]

Mi-e dor de Blaj. Mi-e dor de ziua în care am ajuns acolo pentru prima dată. Mi-e dor de Câmpia Libertăţii şi de timpul petrecut acolo. Mi-e dor de drumul ăla lung până la gară. Mi-e dor de Radu [Curva]. Mi-e dor de berile băute acolo cu el aşteptând trenul şi trezindu-l pe Micky pe care tot n-am reuşit să-l cunosc. Mi-e dor de Sapa. Mi-e dor de casa lui. Mi-e dor de dimineaţa când am ajus acasă şi Radu cu Sapa dormeau cu calculatorul deschis, fiecare-n altă cameră. Mi-e dor de tot ce-a fost între noi. Mi-e dor de Otty. Mi-e dor să merg cu el cu autobuzul până la modarom. Mi-e dor de duminica când au venit toţi trei. Mi-e dor de clipele petrecute în gară. Mi-e dor de tot ce a fost şi poate va mai fi. Mi-e dor de voi, prieteni dragi.!

Din ciclul: Mi-e dor.. [2. Sibiu]

Mi-e dor de Andrei, Alex, Sasha, Monica, Bibi, Deiu, de toţi cei din Sibiu. Acolo a fost locul unde am cunoscut mulţi oameni deosebiţi. Am mers până în Sibiu doar ca să-l văd pe Andrei. Îmi era dor de el aşa că am luat trenul şi am plecat fără să le spun alor mei nimic [da, oarecum i-am minţit, nu le-am spus ce am făcut]. Aceşti oameni minunaţi mă fac să mă simt ca acasă de fiecare dată când merg acolo. Îmi e dor de parcul unde am stat ore-n şir cu Andrei. Îmi e dor de bordura pe care aproape că am tocit-o de la cât am stat pe ea cu toţi aceşti oameni, povestind. Îmi e dor de "Am I sexy?". Îmi e dor de Piaţa Mare şi de magazinul ăla micuţ unde mi-am dat toţi banii pe un tricou când hoinăream pe străzi cu Andrei în căutarea nimicului. Îmi e dor de acele săruturi fugare, pline de iubire de la semafor, de la coţul străzii, de pe iarbă, din parc. Îmi e dor să ne ţinem de mână şi să'l simt cum mă trage spre el să mă sărute. Îmi e dor de furia pe care am simţit-o când am aflat ce s-a întâmplat defapt între ei doi. Îmi e dor de acea îmbrăţişare din gară şi de acele pupicuri mici şi muuulte pe obraz de la Deiu. Îmi e dor de noiembrie, când a cântat Scorpions şi beam vodkă cu sprite pe scări la nu ştiu ce liceu cu Monica, Bibi, mă sărutam de zor cu Alex şi a apărut Andrei cu prietena lui de atunci. Îmi e dor de tot ce s-a întâmplat şi se va mai întâmpla acolo. Îmi e dor de Sibiu. Mi-e dor de voi, prieteni dragi.!

Din ciclul: Mi-e dor.. [1.Prieteni dragi]

Mi-e dor de voi. De voi toţi. De oamenii cu care pierdeam orelele, zilele pe mess doar pentru simplul fapt că îmi era prea lene să mă îmbrac şi să ies prin oraş. Mi-e dor de prietenii care-s la sute de km depărtare de mine, de munte. Mi-e dor de oamenii pe care i-am cunoscu vara asta şi de cei pe care îi ştiu de mult timp dar nu i-am mai văzut de luni întregi. Mi-e dor de oamenii care mă înţelegeau şi în faţa cărora puteam delira ore-n şir fără să ştiu că mă critică doar pentru nişte cuvinte. Mi-e dor de acele locuri în care mergeam şi ne plimbam, pierzând noţiunea timpului. Mi-e dor să ne adunăm toţi, la un loc şi să petrecem cum numai noi ştim, pentru că fiecare grupare/gaşcă are propriul stil. Mi-e dor de vară, mi-e dor de voi, prieteni dragi.!

Certuri..

E la modă să te cerţi. Ok.. hai să fim şi noi în pas cu lumea şi să ne certăm. Vrei? Începi tu. Eu continui. Şi aşa.. până ne vom sătura. Nu contează cine câştigă, nu asta e important. Important e că vom fi în trend. Da.. ştiu că mă iubeşti la fel cum o fac şi eu, dar în această ceartă nu e loc de iubire. Este o ceartă doar pentru că aşa fac toţi şi noi nu ne permitem să fim mai prejos de "ei"... Hai, te iubesc, nu uita.. Indiferent dacă eşti un simplu amic sau mai mult. Te iubesc.. Dar aminteşte-ţi că acum degeaba te iubesc, mă iubeşti..

Iubire inocentă..

O tânără fată… Obligată să facă lucruri oribile, josnice, pornografice.. În fiecare zi chinul ei începea odată cu răsăritul soarelui şi se termina târziu în noapte. Copila trăia într-o casă la marginea unui orăşel sărăcăcios împreuna cu o mătuşă rea care nu o iubea şi nu ţinea deloc la acel sufleţel inocent… Ea nu mai avea părinţi deoarece muriseră în urma cu 7 ani într-un banal accident de maşină... Nu trecea zi în care mătuşa ei să nu îi reproşeze ceva copilei...
La 2-3 case depărtare stătea un bărbat mai mare ca fata cu 12 ani (ea avea 13 iar el 25) dar în ciuda acestui lucru tânăra copilă îl iubea în tăcere şi suferea. În inima ei era un război continuu pentru că îl iubea şi îl ura în acelaşi timp pe acest misterios bărbat... El venea în vacanţă la nişte rude iar între timp se mutaseră acolo şi părinţii acestuia împreuna cu fratele şi cele 2 surori ale lui. El nu era căsătorit şi poate din această cauză s-a înfiripat o relaţie între cei doi... Totul a pornit de la un mesaj trimis de fată bărbatului... Acesta muncea la mare şi din întamplare trebuia să treacă pe la casa din acel orăşel pentru că sezonul estival era pe terminate...
Cei doi se cunoşteau de ceva timp (1 an, 2 parcă) şi fata îi spuse bărbatului că îl găseşte drăguţ iar el atunci îi împărtăşea sentimentele... Din acel moment a început calvarul fete... Când bărbatul se întoarse înapoi acasă după 3 luni de muncă într-un restaurant pe litoral se întalni cu fata şi vorbiră mai deschis. Copila îi destăinui că înca e virgin iar bărbatul spuse că nu este nicio problemă, că deocamdată nu vor face nimic. Fata mergea des la familia aceea şi în fiecare zi se întâlneau acolo iar fata îi arunca priviri cu subînţeles bărbatului.
După mai multe zile, în timp ce fata se uita la televizor într-o cameră, el îi propuse copilei să faca un blow-job iar fata acceptă după mai multe rugăminţi şi insistări, dar se vedea în ochii ei că se temea de necunoscut. Erau într-o cameră doar ei doi iar bărbatul se apropie uşor de scaunul fetei şi o luă în braţe… O sărută uşor pe buze iar apoi o întrebă dacă e pregătită... Aceasta cu teamă în glas, îi spuse că da, iar el îşi desfăcu pantalonii şi era foarte atent la orice zgomot că nu cumva să îi întrerupă cineva. După ce termină, bărbatul plecă din cameră şi fata plecă acasă... Toată noaptea se gândi la ceea ce făcuse… Nu îi venea să creadă…
După alte zile petrecute la fel, el îi spuse fetei că trebuie să plece la facultate în Iaşi şi o să se revadă vara viitoare şi poate până atunci nu o să mai fie virgină ca să poată să facă mai multe decât atunci. Atunci copila, tristă, îl întrebă ce o să se întâmple cu ei… Bărbatul îi spuse aspru că “EI” nu există. A fost doar o aventură trecătoare, iar fata fu foarte dezamagită şi furioasă pe el pentru că îi rănise aşa de tare sentimentele, îşi bătuse joc de ele într-un fel crud, fără scrupule. Trecuseră 2-3 luni dar fata tot nu îl putea uita. Se gândea la el, la tot ce înseamna “EL”. Sentimentele fetei nu se schimbaseră în ciuda vorbelor acelea grele care îi stăteau pe suflet…
Într-o zi de iarna, prin februarie, mătuşa fetei îi spuse că trebuie sa meargă până la o femeie bătrână ca să îi ducă ceva de mâncare. Această femeie stătea la 4-5 ore depărtare de casa copilei şi cum era o zi friguroasă de iarna, lumina dispărea rapid. Se întunecase cand fata porni înapoi către casa iar stâlpii de pe străduţă nu luminau… După vreo 2 ore de mers, un bărbat aparu în faţa ei şi o răpi, ducând-o într-o casă părăsită. Acolo, el o violă de mai multe ori şi o ameninţă că dacă spune ceva poliţiei, care oricum nu facea mare lucru în acel orăşel, o să o încurce rău de tot. Dupaia fata leşină pentru că îi era frig şi nu rezistase la acele violuri repetate, iar bărbatul plecă, făcându-se nevăzut în noapte. Când se trezi plecă înapoi acasă iar mătuşa ei o certă foarte tare din cauză că întârziase…
Când în sfarsit se făcuse din nou vară şi era timpul ca “prietenul ei” să se întoarcă de la facultate, fata era nerăbdătoare să îl vadă, să îl simtă, să îl mângâie, să îl sărute… Bărbatul ajunse în sfârşit la casa din orăşel şi deabia aştepta să îi dea un semn de viaţă ca să se întâlnească din nou în vie. Când el îi dădu semnul mult aşteptat, fata fugi în vie şi îl luă în braţe, sărutându-l cu multă pasiune. Apoi îi povesti ce paţise în aceea iarnă şi bărbatul rămase nemişcat de vorbele acelea… Se citea pe faţa lui că era un pic fericit pentru că puteau să o faca, dar totul depindea acum de copilă.
Trecură câteva zile până bărbatul să o întrebe dacă e pregătită să o facă cu el şi dacă îşi doreşte acest lucru. Auzind asta, fata îi spuse că-i este foarte teamă, mai ales să nu paţească ca vara trecută, adică să o lase din nou baltă. El îi promise că nu o să se întâmple aşa ceva iar ea îi spuse ca o vor face, dar numai cu prezervativ. După 2-3 zile, se întâlniră din nou în vie, iar bărbatul o luă în braţe şi o sărută delicat pe buze, apoi o întrebă dacă e hotărâtă. Atunci fata dădu uşor din cap iar el îi spuse să se aplece uşor în faţă (vroia să “i-o tragă pe la spate” pentru că nu aveau altă alternativă, acolo, în vie). Copila se aplecă iar bărbatul îşi puse prezervativul, pregătindu-se să i-o bage. Fata îi spuse că o doare şi bărbatul se opri spunându-i că o lasă pe altă dată. Fata aprobă decizia, dar se vedea că erau amândoi dezamăgiţi pentru că îşi doreau acest lucru.
Mai trecuseră câteva zile şi se întâlniră din nou în vie, la locul lor, dar atunci, spre dezamăgirea şi tristeţea amândurora, fetei îi venise ciclul, aşa că mai mult de blow-job nu puteau să facă. Bărbatul o întrebă dacă doreşte iar fata îi spuse: “Chiar ai de gând să îţi fac aici? Adică...” iar bărbatul îi spuse că da, că va termina repede. Fata acceptă iar bărbatul îşi dădu jos pantalonii. Apoi, se sărutară din nou şi fata plecă acasă la ea.
După asta, bărbatul vroia mai mult... şi o învinui pe fată că nu face tot posibilul să se găsească acolo, în locul lor “secret”. Fata îi explică că nu îl evită şi că îşi doreşte să se întâlnească cât mai des dar nu puteau tot timpul .Ea vroia să îi facă pe plac, să nu îl supere. Devenise ca un fel de sclavă a lui, dar totuşi, era realistă că nu se putea întampla nimic serios între ei pentru că era o diferenţă de vârstă destul de mare, fata fiind doar o copilă iar el era bărbat în toată firea, gata să-şi întemeieze o familie mai ales că trebuia să plece în Spania la muncă. El îi spuse de atâtea ori fetei că nu se putea afla relaţia dintre ei, dar mătuşa fetei bănuia că se plac iar dacă se afla că mai şi făceau sex ieşea o cearta aprigă.
Bărbatul îi dădu un semn ca să se întâlnească iar fata veni numai decât. Se întâlniră în locul lor iar bărbatul o duse într-o cramă iar acolo se petrecu totul. Fata a început să îl sărute, iar el îi spuse că vroia un blow-job. Fata i-l oferi iar apoi s-au sărutat uşor pe buze.
Într-o dimineaţă, fata află că bărbatul este singur acasă şi se duse la el. Însă ceva le stricase planul lor perfect… Venise o femeie ca să mai schimbe şi ei nişte vorbe iar dupaia veni un muncitor. După ce plecară, bărbatul îi spuse să se pregătească pentru că avea de gând sa i-o tragă. Atunci copila intră în casă şi bărbatul merse după ea. După ce el îşi puse prezervativul (verde), se sărutară iar fetei îi dădură lacrimile la gândul că azi-mâine o să se despartă. În timp ce o penetra, copila simţea o durere, dar era o durere plăcută. O făcură repede după care copila îl întrebă pe bărbat de la ce vârstă nu mai era virgin, iar acesta îi spuse că de prin clasa a 8-9 (ea nu mai era virgină din aceea iarnă nenorocită). Când ajunseră la poartă, fata îl întrebă când pleacă în Spania (fratele şi cele două surori erau deja acolo şi trebuia să plece şi el împreună cu tatăl şi lăsându-le acolo doar pe mama acestuia împreună cu mătuşa lui). Bărbatul îi spuse că la sfârşitul acelei săptămâni (mai erau 3 zile). Copila îl mai întrebă dacă are prietenă şi el spuse că da, că era deja în Spania. Atunci fetei i se strânse inima şi plecă plângând. Când ajunse acasă, se gândi la el.. la iubirea pe care i-o purta… fiind conştientă că era un rău vital. Se gândea ce o să se intample după ce o să se despartă: fiecare o să meargă pe drumul lui. Începu să se gândească, fracţiune de o secundă, că ceea ce se întâmpla între ei o să fie doar o amintire din tinereţe pentru el, şi doar o iubire fugară şi neîmplinită, o relatie fără niciun viitor pentru ea.
Fetei îi stătea ceva pe suflet şi îşi puse în gând să îl întrebe data viitoare când se vor întâlni. Vroia să-l întrebe dacă avea o relaţie serioasa cu aceea fată din Spania (căsătorie eventual) şi dacă o să se mai întâlnească vreodată. Mai vroia să ştie şi dacă mai ştia cineva de acea relaţie dar asta când se vor vedea data viitoare. Poate pentru ultima dată..
Se întâlniră din nou şi de data aceasta bărbatul o duse în casă şi făcură sex acolo. A fost frumos, dar le era frică să nu îi prindă cineva. După aceea se mai întâlniră o singură dată, în vie, unde făcură un blow-job. Aceea fusese ultima dată când se mai vedeau. Nu se ştie pentru cât timp. Dar copila tot nu îl întrebă ce vroia, rămânând cu întrebările acelea. Îşi răspundea singură (nici nu ştia dacă e adevărat sau nu ceea ce spune)…
Bărbatul plecă în Spania la sfarşitul săptămânii iar fata rămase acolo, la marginea acelui orăşel, aşteptându-l şi gândidu-se la el. Nu îl putea uita. ”Mereu o să ţin la tine, chiar dacă e o diferenşă aşa de mare între noi şi relaţia noastră e imposibilă” îşi spuse fata plângând...

[După 1 an de la acele evenimente, bărbatul o anunţă pe fată că urma să vină pentru un weekend după care pleca din nou în Spania. Stătuse două săptămâni la mama lui în alt oraş şi trecea şi pe la rudele din orăşelul acela. Fata simţi un nod în stomac, deoarece îi era dor de el în felul ei pervers, obscen, dar nu se puteau vedea pentru că exact când venea el, fata trebuia să plece din oraşel. Mai departe nu se ştie ce s-a întâmplat cu cei doi. Fiecare şi-a văzut de viaţa lui. Au continuat separate în stilul propriu.. ]

Ea.. Doar o copilă, doar o zeiţă a sexului.

Am citit cărţi. Majoritatea cu conţinut sexual. Nu mă voi apuca să vi le înşir pentru că nu contează. Sunt doar nişte titluri şi atât. În multe dintre aceste cărţi mă regăsesc mai mult sau mai puţin. Cum spune şi Melissa Panarello: "Iluzia că a găsit iubirea în multe paturi, în multe trupuri, în case necunoscute, alături de nişte bărbaţi care nu o iubesc, experimentând excesul sexual sub toate formele." Cam aşa şi eu. Am avut această iluzie, am crezut că făcând sex mai mult mă pot maturiza mai repede, am experiementat cam tot ce este de experimentat, de ştiut, dar niciodată simţind acel sentiment de iubire. Iubirea aceea care se amestecă cu dorinţa de a cunoaşte trupul partenerului, de al avea doar pentru tine. Eu nu am simţit niciodată asta din partea celui de lângă mine. Simţeam doar dorinţa de a mă avea cât mai repede, de a mă simţi cât mai adânc în el. Am avut momente când mă consideram doar un obiect sexual. Şi de ce? Pentru că nişte idioţi care nu vedeau într'o femeie altceva decât un obiect sexual, un trup care le oferea acel ceva pe care ei singuri nu îl puteau obţine. Dar asta nu contează. Mă enerva enorm faptul că făceam sex doar aşa, pentru a mă afla în treabă, pentru a-i face fericiţi pe acei porci care nu pot trăi fără o femeie lângă ei. Dar asta nu contează. Am făcut sex oral. Defapt cu el am început. Nu mi-a plăcut. Poate pentru că nu mă excitam. Poate pentru că nu ştiam cum s-o fac în aşa fel încât să mă excit sugând-o. În schimb atunci când primeam, eram înălţată în al 9-lea cer. Am continuat cu sexul normal. Niciodată terminând cu orgasm vaginal. Foarte rar sfârşind cu unul clitoridian. Aproape mereu mă prefăceam că îl doream pe acel bărbat de lângă mine. Acum, mă prefac mai mereu, mai puţin când simt cu adevărat acea atracţie. Am învăţat să joc teatru în pat extrem de bine. Am trecut uşor la sexul anal. A fost o singură dată. Nu mai vreau. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, însă nu îmi mai trebuie. Am făcut-o în diferite locuri, în diferite momente, cu diferiţi bărbaţi, m-am sărutat şi mângăiat cu diferite femei, dar niciodată implicând sentimentele care ar trebui. Mi-am tras-o în parc, în apă, pe plajă, în multe alte locuri, în diferite case, paturi, dar degeaba. M-am culcat cu numeroşi bărbaţi de diferite vârste, începând de la 18 ani şi terminând la 36. Fiecare a vrut altfel, fiecare a avut propriul stil de la sărut până la penetrare. Bărbaţii sunt atât de diferiţi în toate sensurile cuvântului. Dar un lucru le e comun: minciuna şi acel stil de a te aburi, de a te convinge să ţi-o tragi cu ei. La început le cădeam rapid în plasă şi mă aveau întru totul, începând de la corp până la suflet. Acum am început să fiu indiferentă, să îi tratez cu un fel de dispreţ, îi las să lupte ca să mă sărute. De avut în pat mult mai greu. Dar recunosc, am şi eu slăbiciunile mele ca orice femeie. Nu pot să rezist în faţa anumitor bărbaţi. Bărbaţi care par rupţi din visele oricărui copil, care seamănă cu acel făt-frumos cu plete lungi şi negre, din visele copilăriei. Bărbatul ideal pe care fiecare femeie şi-l imagineză diferit, cu care ar vrea să trăiască o frumoasă poveste de iubire sfârşită prin căsătorie. E încă devreme pentru mine să găsesc acel bărbat dar sunt sigură că îl voi găsi mai devreme sau mai târziu. Scriind asta, o prietenă m-a întrebat dacă asta este viaţa pe care vreau să o trăiesc. Dacă aşa va fi viaţa mea în continuare. Nu ştiu ce-mi doresc. Şi nu îmi e frică să o spun. Habar nu am. Poate voi deveni una dintre sutele de femei care nu fac altceva decât sex şi iau bani pentru asta,experientează tot ce se poate. Sau poate voi fi una din femeile care duc o viaţă obişnuită, lucrează în diferite domenii, sunt fideli aceluiaşi bărbat zi de zi, la un moment dat se va căsători şi va avea un copil şi va îmbătrâni crescându-şi nepoţii. Dar încă nu ştiu. Nu spun că mai e destul timp pentru că ştiu că nu este... Timpul se scurge foarte de repede. Mai repede decât orice altceva. Parcă ieri eram acea copilă căreia nu-i păsa că are pantalonii rupţi, e murdară pe mâini, are o cicatrice în genunchi şi tricoul îi stă aiurea. Dar timpul a trecut..

[Nu voi spune dacă este vorba de mine sau de altcineva. Pur şi simplu este o postare şi-atât. Priviţi-o cum vreţi, judecaţi ce vreţi, gândiţi ce vreţi. Accept orice. De la critici până la sfaturi, de la aprecieri până la cuvinte fără sens. Nu suport să mă judecaţi doar pentru un simplu post. Asta nu.!]

El.. Un poet.. Un artist..

23.08.2008. O banală zi de sâmbătă. Ca de obicei în vara care tocmai a trecut, stau cu Anda şi cu Steff pe scări la Modarom. Ascultând muzică la mp3-uri şi vorbind diverse chestii, în faţa noastră pe bănci văd nişte tipi. Pe unii îi ştiam din vedere, cu alţii chiar băusem în aceea vară dar uitasem numele lor. La un moment dat, vin pe scări lângă noi şi ne întreabă dacă pot sta lângă noi, iar noi le spunem că da, aşezându-se. Unul dintre ei ne întreabă dacă avem Ţapinarii pe mp3. Eu îi spun că am, dar sunt doar două melodii. El mă întreabă dacă pot să-i dau să asculte şi, în timp ce rula "Sunt fericit" şi "Sfârşit şi început de lume", bărbatul începe să-mi povestească despre viaţa lui. Lucruri importante: aflu că are un băieţel cu vreo 2-3 ani mai mic decât mine, că tocmai divorţase de soţie, îmi spune că tocmai venise din Vama Veche unde a băut o bere cu Cosmin Covei şi Adrian Tănase [Da. Componenţii trupei Ţapinarii.]. După vreo 10 minute misteriosul tip pleacă cu gaşca care se reunise între timp să cumpere băutură să bea. M-a pupat pe frunte. M-a strâns în braţe. A plecat. Uitasem complet să-l întreb cum îl cheamă. Am realizat lucrul acesta după ce trecuse destul timp. Rămasă singură cu fetele, căzusem într-o profundă melancolie îmbinată cu tristeţea aceea ciudată.. care o mai simţisem doar o singură dată. Eram şocată. Uimită. După acea sâmbătă, l-am mai văzut pe 30.08.2008. Tot într-o sâmbătă. Dar de data asta era în alt loc, era în poiană la Ciucaş Montainfest. M-a luat din nou în braţe. M-a pupat iar pe frunte. Îmi lipsise enorm. Şi ştiam că şi eu lui. De această dată l-am întrebat cum îl cheamă. Mi-a spus. Nu vă voi dezvălui numele acestui bărbat misterios care m-a cucerit, m-a fermecat. Duminică, aflându-mă în oraş m-am întâlnit din nou cu el. Am mers împreună spre casă. Din vorbă în vorbă am aflat că e poet. După aceea noapte în care am mers amândoi, nu l-am mai văzut. Îmi lipseşte. Îmi lipsesc îmbrăţişările, săruturile lui pe frunte, totul.. Mi-e dor de el.. [O iubire între un poet şi o copilă fascinată de acel bărbat învăluit în mister, cu buclele lungi, negre şi bine definite, cu ochii aceia melancolici, visători, de un albastru deschis. Îl iubesc.. Sau poate e totul doar în mintea mea.. ]

Sentimente, trăiri.

Nu mai ştiu ce simt. Se amestec o groază de sentimente în sufletul şi inima mea. Pur şi simplu nu mai ştiu ce se întâmplă cu mine. Dragoste, ură, pasiune, dorinţă, nervi, sex. Am aflat atât de multe lucruri care m-au dat peste cap, m-au şocat.. am făcut lucruri pe care nu credeam că le voi face vreodată, care m-au dezamăgit. Am cunoscut persoane noi care m-au schimbat oarecum. Nu mai rezist..

După cum era de aşteptat: m-am întors...

Da.. M-am întors după o săptămână muuuult prea lungă. Mie mi s-a părut că a trecut o veşnicie. A fost totul foarte bine. Delta am găsit-o aşa cum am lăsat-o acum 2 ani: cu insectele mişunând pe pământ, cu peştii sărind în apă, cu păsările luându-şi zborul din stufăriş, cu nuferii neînfloriţi dar cu frunzele enorme. În cele 4 zile în care am stat am găsit nişte căţei cărora le-am dat de mâncare şi cu care m-am jucat. Erau adorabili chiar dacă erau puricoşi cum ziceau părinţii mei. Oricum totul a decurs excelent. El m-a sunat în fiecare zi,am cântat la chitară. Mai e puţin şi EL va veni la mine. Deabia aştept.

Gânduri.. Înainte de plecare..

La noapte plec în Deltă. "Ce fain" vă gândiţi. Da, vă dau dreptate, şi eu aş gândi la fel dacă nu mi se dădeau peste cap planurile. Cum dracu să mai ai chef să pleci, ştiind că în urmă cu o săptămână ai cunoscut un tip, te-ai îndrăgostit de el, şi urmează să vină în weekendul în care pleci, la tine? Chiar nu mai niciun chef. Sincer. Dar mă bucur oarecum că el a înţeles şi mi-a spus că va veni când o să fiu acasă. Asta se va întâmpla în 20-21 septembrie pentru că pe 14 septembrie deabia mă întorc acasă... Astea-s detalii, după cum ar zice el, aşa că voi încerca să nu mă deplasez de la subiect. Mi-am făcut bagajele [nu-s complete dar noah.. m-am chinuit să-mi iau fooooarte puţine], am fost şi mi-am cumpărat pene şi corzi pentru chitară, mi-am mai cumpărat două cărţi. Pot spune că mai trebuie să pun hainele şi ce mai iau cu mine în rucsac şi sunt gata. Voi merge 4-5 zile în Deltă după care mă voi îndrepta spre ţară unde voi petrece vreo 2-3 zile odihnindu-mă[sper]. Apropo, vroiam să ştii că.. te iubesc motan. Mi-e dor de tine..

Pentru că sunt braşoveancă şi pentru că este Cerbul de Aur

Am constatat că deşi stau în Braşov de când m'am născut,niciodată nu am ajuns la Cerbul de Aur. Tocmai din această cauză, auzind'o pe mama că o să cânte Iris şi Mircea Baniciu la Cerb anul acesta, o fraieresc să mergem. Pe la 8 ajungem şi ne aşezăm în spatele Bisericii Negre. Mai era lume pe acolo făcând acelaşi lucru ca şi noi: de ce să dăm bani pe bilet când putem să auzim [chiar dacă nu vedeam artiştii] totul foarte bine? Încet,se scurge timpul şi la sfârşit eu cu mama ajungem la o constatare: DEZAMĂGIRE totală. A fost enooorm de aiurea. Sincer, preferam să fie 2 formaţii calumea şi să cânte mai multe melodii, decât să fie 25 de formaţii şi artişti care să cânte câte-o melodie şi atât. Aaaaa, să nu mai spun că cei de la Cerb au anunţat că sonorizarea este fooooarte proastă şi nu sunt mulţumiţi nici ei. Mergând prima oară la Cerbul de Aur, am fost profund dezamăgită. Mă aşteptam la mult mai mult. Acum.. aştept să aud impresii şi de la voi.. ce senzaţie v-a creat.. dacă aţi fost mulţumiţi..

Începuturi..

Am tot zis că o să-mi fac blog.. Îmi doream de anul trecut dar pur şi simplu mă reţinea ceva. Nu ştiu nici acum motivul dar,cu ajutorul unei prietene,am ajuns să-mi fac blog,să am ocazia să citească şi ceilalţi ceea ce scriu. Un profesor de la facultatea de litere din Bacău îmi spunea că am talent,să nu renunţ niciodată la scris. L-am luat în seamă dar nu pentru că poate am talent ci pentru că îmi place să scriu. Cam asta e scurta poveste a blogului meu. Simţeam nevoia să o aflaţi şi voi chiar dacă nu e cine ştie ce.

Pentru că a fost odată Ciucaş Montainfest.

Nu am mai scris demult. Nu întreba de ce. Pur şi simplu nu am avut chef.. M’am gândit că e timpul să mă apuc din nou şi asta pentru că am motive,am subiecte..
Weekendul ăsta [30-31.08.2008] a fost Ciucaş Montainfest în Poiana Braşov şi m’am dus şi eu. Sâmbătă mama cu tata plecau la Piatra Neamţ şi venea la mine Kidda să doarmă până luni. [simt nevoia să trec peste tot ce a fost.. să ajung direct în Poiană]
Ajungând pe la ora 3 în poiană mergem lângă pârtie.. şi am început să cântăm la chitară. După vreo jumătate de oră se adună în jur de 30 de oameni cu chitări,de prin alte oraşe,care veniseră pentru festival. Cântăm,bem bere,ne simţim bine. Timpul trece pe nesimţite şi se face ora 5 când plecăm spre scenă. Ajunşi acolo ne aşezăm pe jos în faţa scenei. Eu mă întâlnesc cu nişte prieteni,Kidda la fel. Începem să vorbim cu nişte oameni de lângă noi pe care eu personal nu’i cunoşteam. Timpul trece şi strângem bani pt băutură [vodkă şi sprite.. că doar noah,suntem la munte.. e frig..]. Atât de repede se duce alcoolul de parcă ar fi o gaură în sticlă şi conţinutul se scurge în pământ. Cântă Mircea Baniciu,se întunecă destul de rapid..
Îl văd pe Andi [un prieten] că vorbeşte cu doi tipi. Mă duc şi eu că noah.. Începem să vorbim.. Unul dintre ei era Toddy,celălalt iară am uitat [ca de obicei.. e deja ceva obişnuit să uit]. Amândoi erau din Bucureşti. Vorbind,timpul trece repede şi urcă pe scenă Mircea Vintilă. La un moment dat Toddy mă sărută. Eu,cu faţa mea de copil inocent,îl întreb pur şi simplu de ce m’a sărutat. El îmi răspunde cu o constatare.. îmi spune că nu mă retrag sau altceva. Atunci îi spun să plecăm de acolo. În următoarele 5 minute suntem pe iarbă,ne sărutăm,povestim.. La un moment dat primesc un msg de la Kidda în care îmi spunea să merg la dispecerat să ne întălnim ca să luăm autobuzul spre casă. Toddy mă întreabă dacă vreau să merg cu el a doua zi pe munte. Îi răspund afirmativ şi ne sărutăm. Mai stăm puţin împreună,până pleacă maşina.
A doua zi.. la 7 eram în picioare.. la 8 jumate plecăm din casă. Mergem în Piaţa Sfatului. Printre altele.. îl sun pe Vlad [un prieten din Predeal a cărui geacă rămăsese la mine pentru că îngheţasem de frig în seara anterioară] care îmi spune printre altele că Toddy a plecat înapoi la Bucureşti. Mă abţin să nu plâng. El are telefonul închis. Îi trimit un mesaj.. Mă sună.. Îmi spune că nu a plecat şi mă întreabă dacă mai vreau să merg pe munte iar eu îi răspund că da,mai vreau.
Îi spun Kiddei printre lacrimi că plec în poiană. Ea îmi zice că ne vedem acolo. Ajung în poiană unde cobor mai repede din autobuz că mă întâlnesc cu bunica care’mi spune că mă duce ea până în Poiana Mică. Pe naiba. Mă lasă la jumatea drumului şi-mi spune că nu mai este mult. După vreo 15 minute ajung şi eu. Mă întâlnesc cu el şi ne plimbăm. Stăm întinşi pe iarbă,ne sărutăm. După un timp,ca din senin, mă întreabă „Ştii.. vrei să fii prietena mea?”,eu eram uimită,fericită,sentimentele mele erau amestecate. N-am mai simţit aşa ceva de mai bine de-un an... Da. Eram îndrăgostită. Îi răspund că da,vreau. Ne sărutăm din nou. După ceva timp,mergem spre corturi ca să îşi facă bagajele. Îmi era frig şi îmi dă polarul lui [care a rămas la mine şi o să’l ia când vine.. şi bluza mea e la el,dar nu mai contează].După asta ne îndreptăm spre Poiană,urma să cânte Ducu Berţi şi Nicu Alifantis. Ne mai oprim pe drum. Ne ţinem de mână. Ajungem şi ne punem pe iarbă. Începem să vorbim.. să ne sărutăm.. lucruri pe care le face orice cuplu,orice îndrăgostiţi. Da. Pot să spun că m-am îndrăgostit din nou. M-am îndrăgostit de el. Timpul se scurge şi mă trezesc că imediat trebuie să plec. Vine şi Toddy cu noi. Trebuia să meargă până la gară ca să ia trenul doar că şoferul îi duce el. Ne sărutăm. Îmi spune că va veni weekendul viitor. Ca de obicei.. mă chinuiam să nu plâng. Trebuia să nu plâng. Pe drum spre casă îi povestesc Kiddei ce s’a întâmplat,cum a fost,ce’am făcut. Mă abţineam să nu plâng. Eram foarte fericită. Se vedea.