luni, septembrie 22

Sentimente, trăiri.


Nu mai ştiu ce simt. Se amestec o groază de sentimente în sufletul şi inima mea. Pur şi simplu nu mai ştiu ce se întâmplă cu mine. Dragoste, ură, pasiune, dorinţă, nervi, sex. Am aflat atât de multe lucruri care m-au dat peste cap, m-au şocat.. am făcut lucruri pe care nu credeam că le voi face vreodată, care m-au dezamăgit. Am cunoscut persoane noi care m-au schimbat oarecum. Nu mai rezist..

duminică, septembrie 14

După cum era de aşteptat: m-am întors...


Da.. M-am întors după o săptămână muuuult prea lungă. Mie mi s-a părut că a trecut o veşnicie. A fost totul foarte bine. Delta am găsit-o aşa cum am lăsat-o acum 2 ani: cu insectele mişunând pe pământ, cu peştii sărind în apă, cu păsările luându-şi zborul din stufăriş, cu nuferii neînfloriţi dar cu frunzele enorme. În cele 4 zile în care am stat am găsit nişte căţei cărora le-am dat de mâncare şi cu care m-am jucat. Erau adorabili chiar dacă erau puricoşi cum ziceau părinţii mei. Oricum totul a decurs excelent. El m-a sunat în fiecare zi,am cântat la chitară. Mai e puţin şi EL va veni la mine. Deabia aştept.

vineri, septembrie 5

Gânduri.. Înainte de plecare..


La noapte plec în Deltă. "Ce fain" vă gândiţi. Da, vă dau dreptate, şi eu aş gândi la fel dacă nu mi se dădeau peste cap planurile. Cum dracu să mai ai chef să pleci, ştiind că în urmă cu o săptămână ai cunoscut un tip, te-ai îndrăgostit de el, şi urmează să vină în weekendul în care pleci, la tine? Chiar nu mai niciun chef. Sincer. Dar mă bucur oarecum că el a înţeles şi mi-a spus că va veni când o să fiu acasă. Asta se va întâmpla în 20-21 septembrie pentru că pe 14 septembrie deabia mă întorc acasă... Astea-s detalii, după cum ar zice el, aşa că voi încerca să nu mă deplasez de la subiect. Mi-am făcut bagajele [nu-s complete dar noah.. m-am chinuit să-mi iau fooooarte puţine], am fost şi mi-am cumpărat pene şi corzi pentru chitară, mi-am mai cumpărat două cărţi. Pot spune că mai trebuie să pun hainele şi ce mai iau cu mine în rucsac şi sunt gata. Voi merge 4-5 zile în Deltă după care mă voi îndrepta spre ţară unde voi petrece vreo 2-3 zile odihnindu-mă[sper]. Apropo, vroiam să ştii că.. te iubesc motan. Mi-e dor de tine..

joi, septembrie 4

Pentru că sunt braşoveancă şi pentru că este Cerbul de Aur


Am constatat că deşi stau în Braşov de când m'am născut,niciodată nu am ajuns la Cerbul de Aur. Tocmai din această cauză, auzind'o pe mama că o să cânte Iris şi Mircea Baniciu la Cerb anul acesta, o fraieresc să mergem. Pe la 8 ajungem şi ne aşezăm în spatele Bisericii Negre. Mai era lume pe acolo făcând acelaşi lucru ca şi noi: de ce să dăm bani pe bilet când putem să auzim [chiar dacă nu vedeam artiştii] totul foarte bine? Încet,se scurge timpul şi la sfârşit eu cu mama ajungem la o constatare: DEZAMĂGIRE totală. A fost enooorm de aiurea. Sincer, preferam să fie 2 formaţii calumea şi să cânte mai multe melodii, decât să fie 25 de formaţii şi artişti care să cânte câte-o melodie şi atât. Aaaaa, să nu mai spun că cei de la Cerb au anunţat că sonorizarea este fooooarte proastă şi nu sunt mulţumiţi nici ei. Mergând prima oară la Cerbul de Aur, am fost profund dezamăgită. Mă aşteptam la mult mai mult. Acum.. aştept să aud impresii şi de la voi.. ce senzaţie v-a creat.. dacă aţi fost mulţumiţi..

miercuri, septembrie 3

Începuturi..


Am tot zis că o să-mi fac blog.. Îmi doream de anul trecut dar pur şi simplu mă reţinea ceva. Nu ştiu nici acum motivul dar,cu ajutorul unei prietene,am ajuns să-mi fac blog,să am ocazia să citească şi ceilalţi ceea ce scriu. Un profesor de la facultatea de litere din Bacău îmi spunea că am talent,să nu renunţ niciodată la scris. L-am luat în seamă dar nu pentru că poate am talent ci pentru că îmi place să scriu. Cam asta e scurta poveste a blogului meu. Simţeam nevoia să o aflaţi şi voi chiar dacă nu e cine ştie ce.

Pentru că a fost odată Ciucaş Montainfest.


Nu am mai scris demult. Nu întreba de ce. Pur şi simplu nu am avut chef.. M’am gândit că e timpul să mă apuc din nou şi asta pentru că am motive,am subiecte..
Weekendul ăsta [30-31.08.2008] a fost Ciucaş Montainfest în Poiana Braşov şi m’am dus şi eu. Sâmbătă mama cu tata plecau la Piatra Neamţ şi venea la mine Kidda să doarmă până luni. [simt nevoia să trec peste tot ce a fost.. să ajung direct în Poiană]
Ajungând pe la ora 3 în poiană mergem lângă pârtie.. şi am început să cântăm la chitară. După vreo jumătate de oră se adună în jur de 30 de oameni cu chitări,de prin alte oraşe,care veniseră pentru festival. Cântăm,bem bere,ne simţim bine. Timpul trece pe nesimţite şi se face ora 5 când plecăm spre scenă. Ajunşi acolo ne aşezăm pe jos în faţa scenei. Eu mă întâlnesc cu nişte prieteni,Kidda la fel. Începem să vorbim cu nişte oameni de lângă noi pe care eu personal nu’i cunoşteam. Timpul trece şi strângem bani pt băutură [vodkă şi sprite.. că doar noah,suntem la munte.. e frig..]. Atât de repede se duce alcoolul de parcă ar fi o gaură în sticlă şi conţinutul se scurge în pământ. Cântă Mircea Baniciu,se întunecă destul de rapid..
Îl văd pe Andi [un prieten] că vorbeşte cu doi tipi. Mă duc şi eu că noah.. Începem să vorbim.. Unul dintre ei era Toddy,celălalt iară am uitat [ca de obicei.. e deja ceva obişnuit să uit]. Amândoi erau din Bucureşti. Vorbind,timpul trece repede şi urcă pe scenă Mircea Vintilă. La un moment dat Toddy mă sărută. Eu,cu faţa mea de copil inocent,îl întreb pur şi simplu de ce m’a sărutat. El îmi răspunde cu o constatare.. îmi spune că nu mă retrag sau altceva. Atunci îi spun să plecăm de acolo. În următoarele 5 minute suntem pe iarbă,ne sărutăm,povestim.. La un moment dat primesc un msg de la Kidda în care îmi spunea să merg la dispecerat să ne întălnim ca să luăm autobuzul spre casă. Toddy mă întreabă dacă vreau să merg cu el a doua zi pe munte. Îi răspund afirmativ şi ne sărutăm. Mai stăm puţin împreună,până pleacă maşina.
A doua zi.. la 7 eram în picioare.. la 8 jumate plecăm din casă. Mergem în Piaţa Sfatului. Printre altele.. îl sun pe Vlad [un prieten din Predeal a cărui geacă rămăsese la mine pentru că îngheţasem de frig în seara anterioară] care îmi spune printre altele că Toddy a plecat înapoi la Bucureşti. Mă abţin să nu plâng. El are telefonul închis. Îi trimit un mesaj.. Mă sună.. Îmi spune că nu a plecat şi mă întreabă dacă mai vreau să merg pe munte iar eu îi răspund că da,mai vreau.
Îi spun Kiddei printre lacrimi că plec în poiană. Ea îmi zice că ne vedem acolo. Ajung în poiană unde cobor mai repede din autobuz că mă întâlnesc cu bunica care’mi spune că mă duce ea până în Poiana Mică. Pe naiba. Mă lasă la jumatea drumului şi-mi spune că nu mai este mult. După vreo 15 minute ajung şi eu. Mă întâlnesc cu el şi ne plimbăm. Stăm întinşi pe iarbă,ne sărutăm. După un timp,ca din senin, mă întreabă „Ştii.. vrei să fii prietena mea?”,eu eram uimită,fericită,sentimentele mele erau amestecate. N-am mai simţit aşa ceva de mai bine de-un an... Da. Eram îndrăgostită. Îi răspund că da,vreau. Ne sărutăm din nou. După ceva timp,mergem spre corturi ca să îşi facă bagajele. Îmi era frig şi îmi dă polarul lui [care a rămas la mine şi o să’l ia când vine.. şi bluza mea e la el,dar nu mai contează].După asta ne îndreptăm spre Poiană,urma să cânte Ducu Berţi şi Nicu Alifantis. Ne mai oprim pe drum. Ne ţinem de mână. Ajungem şi ne punem pe iarbă. Începem să vorbim.. să ne sărutăm.. lucruri pe care le face orice cuplu,orice îndrăgostiţi. Da. Pot să spun că m-am îndrăgostit din nou. M-am îndrăgostit de el. Timpul se scurge şi mă trezesc că imediat trebuie să plec. Vine şi Toddy cu noi. Trebuia să meargă până la gară ca să ia trenul doar că şoferul îi duce el. Ne sărutăm. Îmi spune că va veni weekendul viitor. Ca de obicei.. mă chinuiam să nu plâng. Trebuia să nu plâng. Pe drum spre casă îi povestesc Kiddei ce s’a întâmplat,cum a fost,ce’am făcut. Mă abţineam să nu plâng. Eram foarte fericită. Se vedea.