Degeaba vin..

One day left. Da, după cum era de aşteptat, plec la Iaşi. Dar.. cred că voi pleca degeaba pentru că asta simt. Asta am dedus din cele întâmplate. Aşa-mi bag picioarele şi mă schimb.

Acum mă duc să-mi iau nişte ţigări şi dupaia, la 6, e şedinţă la şcoală.

O trimit pe mama iar eu sper să merg la meciul de adio sau să ies cu buclele creţe pe afară.

După 2 zile de durere de cap, stări de greaţă, şi simţit ca naiba, mi-am revenit, sunt fresh.

Am o cămaşă mov, formată din diverse dreptunghiuri, transparentă.

Mi-am cumpărat un melc verde, care a făcut insolaţie. E adorabil, când îl privesc, oricât de nasol m-aş simţi, mă binedispune. Ah, şi mi-am mai luat un copilaş care are o pălărie formată dintr-o stea de mare, poartă nişte slipi albaştrii şi ţine în mână o scoică. Îmi aduce aminte de mare.

*Vama Veche - Dragostea

Vise cu bucle creţe şi negre..

Ah, vise naşpa. Vreau să mă droghez până nu mai pot. Vreau să-mi injectez o supradoză de heroină ca Janis, să văd ce păţesc, să mor probabil. Nu mai am ţigări, băgami-aş picioarele. Alcool nici atât, iar capul mă doare al naibii de tare. Cu toate astea..

Ai simţit vreodată cum ţi-e luată o persoană la care ţii enorm, care înseamnă foarte mult pentru tine, iar tu nu poţi să faci nimic? Parcă eşti invalid, asta simţi. Totuşi, ţi-e luată.. Dar ţi-e luată de cineva cu care ai convieţuit timp de 6 ani şi cu care mai schimbai din când în când câte-o vorbă, dar aşa, mai mult parcă din obligaţie. Dar până la urmă acea persoană te cunoştea, te ştia, au trecut 6 ani totuşi.. Eh, asta simt acum. Simt cum persoana cu bucle creţe şi negre îmi este răpită, este luată de lângă mine. Nu că ar fi fost vreodată lângă mine, aşa cum mi-aş fi dorit.. Dar totuşi simţeam că-i a mea, că nimeni n-are dreptul să mi-l ia. Dar s-a întâmplat, mi l-a smuls din braţe, iar eu am rămas doar cu amintirea şi cu părul lui în mână.. Mă simt ca un vultur căruia i-a fost luat cerul, ca un fluture care a fost înţepat pentru a fi pus în insectar de către un copilaş.. Mă simt fără putere, fără libertate, fără a putea spune ceva, mă simt de parcă aş fi mută. Mi-aş dori să fiu oarbă şi surdă, să nu-mi dau seama când mi-a fost luat creţul..

Şi acum am rămas singură între cei patru pereţi roşii cu negru, pe salteaua care e menită a-mi fi pat, sprijinită de perete, uitându-mă pe geam şi gândindu-mă la ce a fost între mine şi el, băiatul cu bucle creţe. Lacrimile îmi curg pe obraji dar trebuie să merg mai departe. M-ai distrus, m-ai mutilat, dragă prietenă, convieţuitoare, sau ce-o fi tu.! Mi-ai luat tot ce aveam mai de preţ, mi-ai smuls sufletul din piept odată cu răpirea creţului. Îţi super mulţumesc.!

*Te drecu.

Joi.

Ţi-e dor? Mai bine taci, nu te cred. Au mai rămas 3 zile până plec la Iaşi, până vin la tine. Mi-e dor, dar tac. Nu mă crezi. Te iubesc. Mă laşi? Am plecat.

*Săptămâna începe de joi şi mă doare mâna.

Îţi aminteşti?..

"Îţi aminteşti când m-am dăruit ţie toată, acolo, în munţi? Îţi aminteşti cu câtă dragoste ţi-am vorbit? Îţi aminteşti cât de grijuliu mă ţineai de mână? Îţi aminteşti când mi-ai spus că mă iubeşti şi că nu vei pleca niciodată, că vei avea mereu grijă de mine? Îţi aminteşti cât de strâns mă ţineai, de frică să nu plec? Îţi aminteşti când mă jucam în părul tău şi te pupam? Îţi aminteşti cum ne-am cunoscut în seara aceea pe munte? Îţi aminteşti că era 'Hanul lui Manuc' a lui Baniciu iar tu ţineai o bere-n mână? Îţi aminteşti că ai lăsat berea pentru mine? Îţi aminteşti cum îmi cântai, pe poteci, 'Parcă ar fi, parcă n-ar fi, parcă m-aş îndrăgosti.. Voi rămâne cu tine încă 2000 de ani'? Îţi aminteşti cum îmi alunecau suviţele de păr pe umeri când m-am lăsat ţie toată? Îţi aminteşti cum ne iubeam? Îţi aminteşti cum ai plecat? Îţi aminteşti, domnule T., ... "

A ta, R.

*Stigma - Jumătate tu, jumătate eu

Tu ce alegi?

La Paris am fost, cu tine, cu tine-n gând şi-n suflet. Sub turnul Eiffel am stat şi ne-am sărutat. Pe străzile Parisului m-am plimbat cu tine de mână, şi am visat amândoi. Am făcut poze care ne vor ţine o veşnicie şi am bătut în lung şi-n lat Louvre-ul. Mi-ai cumpărat flori şi mi le-ai dat seara, în timp ce mâncam la acel mic restaurant din Cartierul Montmartre, Cartierul Artiştilor. Apoi ne-am aruncat în necunoscut, în mulţimea de oameni care vorbeau o limbă imposibilă pentru mine. Desigur, după ce ai plecat, sau mai bine spus, după ce m-am trezit din visul cu iz de fericire, mi-am găsit alinarea în sticla de Jack, sticlă a cărui lichid maroniu mă cunoaşte prea bine, îmi ştie cele mai ascunse secrete şi cele mai intime vicii. Poate că sticla aia e singurul meu prieten, ea şi cu ţigara. Ţigară a cărui filtru l-am sărutat de mii de ori, neputând să mă satur să-mi indunde plămânii. Dar.. Nu pot să aleg între Paris şi Jack. Între tine şi viciu. Până la urmă te iubesc, mi-e dor de tine, de mâinile tale. Mi-e dor de visul pe care l-am trăit acolo, între necunoscuţi.

*Paris got fashion. We got whiskey. [Sorry, Paris.]

Vreau.. sau poate nu.

De ce mă laşi mereu? De ce tot pleci? De ce.. De ce plâng după tine? De ce mă întorc mereu la tine? De ce nu pot să mă desprind de tine? De ce nu te pot lăsa să pleci singur, fără ca eu să te privesc din urmă? De ce nu pot să mă concentrez la altceva? De ce mă gândesc doar la tine? De ce încă îţi mai simt parfumul în cameră? De ce încă mai visez că mă joc cu buclele tale? De ce am în minte mâinile tale şi ochii tăi? De ce mai simt cum mă priveai când îţi spuneam că te iubesc? De ce mi-e atât de dor de tine? De ce simt că parcă totul a început cu tine? Încă-ţi mai aud vocea.. Încă mai ţin poza ta în acea cutie albastră.

Eşti un...

"Îmi pare rău pentru ce am făcut, pentru faptul că te-am lăsat de atâtea ori singură, să vorbeşti la pereţi, pentru ca apoi să te sun să-ţi spun că vin la tine, iar tu să mă ţii în braţe în timp ce lacrimile îmi curg pe obraji. Mi-am dat seama, prea târziu ce-i drept, că indiferent de persoana cu care mă culc, pentru care te las, nici una nu-i ca tine, nu mă înţelege aşa cum o faci tu. Şi poate că, până la urmă, eşti singurul meu refugiu. Poate că ceea ce fac eu se numeşte "te iubesc în ciuda faptului că le-o trag altora". Iartă-mă pentru toate cele făcute, chiar dacă ştii foarte bine că te las pentru ca apoi să mă întorc la tine. Ştiu [şi vreau să cred] că nu contează ce fac, mă pot întoarce la tine pentru că mă iubeşti şi nu mă vei părăsi niciodată."

Asta îi spunea Sp, cu lacrimi în ochi, lui R. care-şi fuma ţigara şi îl asculta fără să-l întrerupă. Ştia că urmează şi rândul ei.

"Să nu te mire dacă într-o zi voi pleca şi nu mă vei mai găsi, îţi va fi imposibil să mă găseşti. Nu mai rezist, cu toate că te iubesc. Ştiu că atunci când mă laşi singură acasă, iar eu stau pe canapea şi beau o cafea, aşteptând ca tu să vii acasă, să nu mai copilăreşti, pe tine probabil că te doare-n pulă de ceea ce simt. Tu probabil eşti cu vreo târfuliţă, pe care ai agăţat-o beat fiind, într-o cameră de hotel. M-am săturat. Nu mai suport. Gata. Pleacă, lasă-mă.!"

*Carrie Underwood - Before he cheats

Şi chiar dacă..

Un BUZZ asurzitor tulbură liniştea din cameră urmat de deschiderea unei noi ferestre. Sp mă întreabă ce mai fac. Îi răspund obosită, fără prea mult chef: Uite bine, mă gândesc să arunc o vorbă pe blog pentru că mi-e prea lene să mă duc să-mi cumpăr ţigări.

Cam aşa am început să leg idei pentru postul ăsta, din lenea îmbinată cu lipsa tutunului.

Am revenit la capitolul muzică, muzică ce-mi aduce aminte de diferiţi oameni. Observ în jurul meu că tuturor a început să le pară rău, să trăiască din amintiri, din trecut.. Să-şi ceară scuze, să rănească şi să înşele mult prea uşor. Mulţi încep să-şi ceară scuze poate prea târziu, când rana deja nu se mai poate vindeca.

*Anouk - Nobody's wife

I'm sorry for the times that I made you scream

for the times that I killed your dreams

for the times that I made your whole world rumble

for the times that I made you cry

for the times that I told you liesf

or the times that I watched and let you stumble

It's too bad, but that's me

what goes around comes around, you'll see

that I can carry the burden of pain

'cause it ain't the first time that a man goes insane

and when I spread my wings to embrace him for life

I'm suckin' out his love, 'cause I, I'll never be nobody's wife

I'm sorry for the times that I didn't come home

left you lyin' in that bed alone

was flyin' high in the sky when you needed my shoulder

you're like a stone hangin' round my neck, see

cut it loose before it breaks my back, see

I've gotta say what I feel before I grow older

I'm sorry but I ain't gonna change my ways

you know I've tried but I'm still the same

I've got to do it my own way

It's too bad, but hey, that's me

what goes around comes around, you'll see

that I can carry the burden of pain

'cause it ain't the first time that a man goes insane

and when I spread my wings to embrace him for life

I'm suckin' out his love, I, I'll never be nobody's wife

Maratonul celor 24 de ore de înot

Weekend. Sami. Maraton. Adrenalină. Arbitrii. Muzică. 24 de ore. Prieteni. Aburi. Apă. Noapte. Braşov. Bazin. Liniuţe. Tribune. Bras. Fluture. Spate. Cronometru. Somn. Mâncare. Timişoreana. Ana. Copii. Competiţie. Paul. Echipe. Gabi Mitache. 12 oameni. Adulţi. Boşo. Salivă. Piele udă. Înghesuială. Concurs.

*Vrei să pictăm?

*Click.!

Noi suntem..

Noi suntem oamenii care am spus "DA" furnicilor.! Şi tot noi suntem oamenii care am spus "NU" sexului neprotejat şi somnului.!

Ehhh...

Faza zilei:

A: Mi-a dat în butts.

Eu: În ce mă? În ouă adică?

A: Nu. În B U T T S.

Eu: Ce-i aia? Că eu is mai proastă aşa..

A: Buci. De la filme porno am învăţat că eu caut mereu butts. [şi nu mai ştiu cum]

Uşor.

E uşor. E greu. Succes. Ştampilă. Pa.

Cuvinte.

Fluture. Somn. Şcoală. Durere de cap. Penar. Nokia. Română. Plictiseală. Dirigă. Dor de ducă.

*Mulţumeeesc.

*Timpuri Noi - Adeline

Voluntariat.!

Se caută voluntari (oameni obişnuiţi) care să fie arbitrii la maratonul celor 24 de ore de înot de la Braşov din weekendul 9-10 mai.

*Cei interesaţi pot trimite un mail la hippie_ralu@ymail.com

3 iulie 1971.

*După cum am spus, nu am făcut nimic deosebit de 1 mai, nu am plecat nicăieri, nici măcar la Sibiu. Ah, ba nu, mint. Mi-am cumpărat un tricou minunat cu Jim Morrison. Şi am primit revista "Sunete" care avea CD-ul Omul cu Şobolani - Dansăm legaţi la ochi cu spatele la zid. Sunt fericită. O iubesc.

*Şti ce-i cu data din titlul meu?

Nişte oameni simpli..

De ce îi iubim? Pentru că oamenii ăştia chiar sunt geniali. Şi melodiile lor sunt minunate. Şi mai presus de toate, nu li s-au urcat fiţele la cap, au rămas nişte oameni simpli!

*Cosmin Covei [voce groasă]:

-Uite bunico, acum sunt poet, regizor şi interpret. Un bun creştin, beau un pahar cu vin, fac dragoste cu prietena mea. Bunica ne-a surprins goi pe podea. Ce crezi că i-am răspuns?: Facem yoga..

*Adrian Tănase [voce subţire]:

Un rege fără regat
Care vă cântă
Un rege fără regat
Un prometeu modern
Ăsta sunt eu.

**Ţapinarii - Doi bani