Cine sunt eu? Păi...

Sunt un om ca oricare altul, dar totuşi diferit. Sunt cel care te îndrumă ce să faci, sunt cel care te sună în mijlocul nopţii, pentru simplul dar complexul lucru de a-ţi spune că te iubeşte. Dar totuşi, cine sunt eu? Sunt hippioata cu zeci de brăţări la mâna dreaptă, cu eşarfe la gât şi părul creţ. Sunt hippioata care are un rucsac în spate, nişte bocanci mult prea grei în picioare, un dor nebun de ducă şi un bilet de tren spre nicăieri în mână.
Sunt, după cum zic alţii, Copila Mării. Sunt cea care, noaptea, stă desculţă pe plajă, cu chitara în braţe şi cântă, cântă pentru mare. Sunt copila veşnic fericită, îndrăgostită de buclele LUI creţe şi negre, şi de mâinile LUI de zeu. Sunt copila care scrie din pasiune şi plânge de nervi. Sunt fata geloasă, care decât să se exprime, mai bine pleacă de nebună cu rucsacul în spate, pleacă spre nicăieri, doar pleacă... Sunt „tipa aia ciudată cu eşarfa verde şi cu flori în păr” care se oferă voluntară pentru a salva natura şi participă la nenumărate festivaluri. Sunt folkista care merge la Calafat, 8 zile pe an, doar pentru a fi alături de oameni minunaţi care au ceva de spus, care au realizat „Tabăra Naţională de Folk”.
Sunt... Sunt, până la urmă nici mai mult, nici mai puţin decât o clipă din timpul care ne măsoară destrămarea.

*Once - Minds made up

Tatiana Stepa - Totuşi toamna

Tatiana Stepa - Totuşi toamna

1. E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti, ca de la un complot
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuiaza-n zbor
Varatec ploua-n fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor

R: Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si tu o simti si o ingani
Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si, vai, suntem batrani

2. Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis
In clai de fan miroase-a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aguride pivincerul moare
Mai este pan' la nunta timp destul

Condamnare la toamnă.

Şi din nou toamna pune stăpânire pe mine. Dar parcă toamna asta e diferită de celălalte, e altfel. Îţi mulţumesc că mi-ai arătat că toamna e frumoasă, m-ai învăţat să iubesc anotimpul acesta plin de melancolie şi de frunzele care foşnesc sub bocancii mei mult prea grei.... Mi-ai arătat că este o perioadă a anului la fel de minunată şi atrăgătoare ca şi vara, ca şi primăvara. Mi-ai explicat că, aşa cum ne pregătim seara să dormim, aşa şi natura se pregăteşte pentru iarnă, doar că în timp, în 3 luni. Mi-ai arătat cât de frumos e să te plimbi prin frunzele multicolore, ţinându-ne de mână şi trăgând din aceeaşi ţigară.

*Tu stii ca te iubesc.. Şi şti că mereu o voi face.

Leapşa, altă leapşa..

Leapşa, leapşa furată de pe fostul blog a lui Bogdăneeeel.
*Ideea e că toate cuvintele care se cer trebuie sa aibă ca primă literă iniţiala prenumelui tău.

1. Nume: Raluca
2. Câteva cuvinte din 4 litere: rugină, rodie, rock, rebel, rustic
3. Numele unui baiat: Radu
4. Numele unei fete: Roberta
5. O ocupaţie: regizor
6. O culoare: roşu
7. Ceva ce să porţi în viitorul apropiat: rochie [cred :))]
8. Un nume de mâncare: rasol
9. O ţară/un oraş: Rusia/Râmnicu Vâlcea
10. Un motiv pentru întârziere: răpirea portofelului de către un hoţ, în autobuz.
11. Ceva ce ai urla: Regizoru-i bolnaaaav.! [tot vreau eu teatru..]
12. Un titlu de film: Requiem for a dream.
13. Ceva de băut: rom
14. Un grup muzical: Radiohead
15. Un animal: Raţă
16. Un nume de stradă: Republicii
17. O marca de maşină: rolls royce
18. Titlul unei melodii: Riders on the storm [The Doors]

Bucle creţe, mâini de zeu.

Cămaşa ta şi o pereche de boxeri negrii, în asta sunt îmbrăcată în timp ce mă ridic leneşă din pat, cu părul ciufulit şi mă îndrept spre baie. Dar nu ies bine din cameră şi aburii de cafea îmi inundă nările. Intru în bucătărie, unde te găsesc pe tine, pe tine şi pe buclele tale adorabile. Îmi apropii buzele de ceaşca de cafea iar sfârcurile mi se conturează prin cămaşă. Observ că ţi-au rămas urmele buzelor mele pe gât iar pe coapsa mea, conturul dinţilor tăi. Mă săruţi şi te joci în părul meu. Îmi înfig unghiile în spatele tău şi mă muşti de sânul drept pe care mi l-ai dezvelit. Te trag de păr şi-mi apăs buzele de ale tale. Mă duc leneşă spre baie, pe oglindă e scris cu ruj "Te iubesc". Deşi m-am trezit, aşternuturile încă mă ademenesc, aşa că mă bag sub pătură şi mai vreau să lenevesc încă o jumătate de oră. Dar nu, nu o fac pentru că ai venit tu şi mă muşti de buză, mă mângăi, îmi dezveleşti umărul fin care e învelit în magie. Nu stau prea mult pe gânduri şi încep să te sărut pe gât, să te muşc de ureche. Mă muşti de fund şi încep să râd, te zgârii pe spate şi mă săruţi. Îmi place să te ştiu lângă mine, să mă pot juca în părul tău şi să te muşc de buze până te încordezi de durere, de durere amestecată cu plăcere. Ne învăluie un miros de sex luxuriant, o iubire puternică. Promite-mi că nu vei pleca, nu vei pleca nici azi, nici mâine, nici niciodată..

*Şi da, chiar te iubesc. Te iubesc enorm.

Fericire cu gust de Jack şi tutun...

Paris are gust de vin iar Praga de rom. Tu ai ochi căprui iar eu mă pierd în ei.

Vacanţa asta a avut miros de ţuică şi gust de pepene. Te ador. Ba nu, te iubesc; te iubesc şi asta e tot ce contează. Mă ţii în braţe şi mă joc în părul tău; împărţim totul, de la ţigări fumate până la filtru şi shoturi de Jack care alunecă prea repede, până la iubirea care ne domină şi amintirile pe care le avem împreună. Îţi iubesc părul negru şi creţ, îmi iubeşti buzele moi şi cărnoase. Te iubesc, mă iubeşti.

*Strânge-mă în braţe. Ţine-mă de mână. Sărută-mă. Zgârie-mă pe spate. Muşcă-mă de buză. Şi nu pleca.!

Would you...

Would you be my september?

"Degeaba stau cu cafeaua fierbinte într-o mână şi cu ţigara în cealaltă, în vârful patului printre pături şi perne. Degeaba mă mint singură că încă este soare, cald şi vară. Degeaba încă mă chinui să ascult aceleaşi melodii, aceleaşi acorduri prăfuite de jazz, să văd aceleaşi imagini triste în care frunzele se desprind parcă fără voia lor de pe ramurile celor care le-au dat viaţă, pe care au crescut. Toate sunt degeaba momentan.

Am un tablou cu doi îndrăgostiţi, la mare. Am o cameră dezordonată şi cu cărţi pe jos. Am un melc verde care mă face să zâmbesc când îl văd. Am o cafea din care ies aburi, aburi care-mi poartă gândurile până la el. Am gâdilici în stomac. Fluturi dacă vreţi voi. Am un bărbat cu bucle lungi, creţe şi negre, cu ochi minunaţi şi mâini adorabile. Am un bărbat care poartă numele meu preferat, care mă face să fiu fericită. Am un bărbat care, ca de obicei, este departe... Dar îl am.

Vreau să nu mi se termine ţigara, să mai pot visa în timp ce tutunul îmi invadează

plămânii. Vreau să mai fie vacanţă, muuuult şi bine. Vreau să mă mut, să nu mai stau acasă, să plec prin lume. Vreau să ştie că-l iubesc mai mult decât am iubit pe oricine. Vreau să ştie că îmi bântuie visele şi că voi fi mereu lângă el. Vreau să fie lângă mine..."

R.

*A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva... Toamnă melancolică, care-mi spulberă visele, mai lasă-mi vara încă puţin. Din nou ai pus stăpânire pe mine, ai intrat în sufletul meu, m-ai făcut să fiu tristă, dar îndrăgostită. Te urăsc, te urăsc pentru că eşti prea frumoasă şi tristă pentru mine.

Mi-e dor de ochii tai.

Mi-e ataaaat de dor de tine, de noi, de ei... Ca de obicei stam si bem suc, mancam pufuleti, fumam. Suntem hippie, facem codite vesele si bratari, la umbra unui copac. Mai sti cand fugeam sus, in munti, si eram liberi, nepasatori, indragostiti?

Da Domnule T., eram indragostiti, am fost indragostiti la fel ca celalalte sute, mii de cupluri din lume. Dar parca noi aveam ceva aparte, si acel ceva era vulturul tau care-mi purta de grija cand erai plecat, cand nu erai langa mine. Si-acum, dupa 1 an de la toata povestea noastra, snurul pe care-i agatat simbolul iubirii noastre, sta sa se rupa dar eu am grija de el, datorita dragostei mele el inca rezista. Stim amandoi foarte bine ca atunci cand se va rupe, se va incheia si povestea noastra, chiar daca eu voi incerca sa-i pun alt snur, sa-l iubesc asa cum va fi, modificat. Cand se va distruge, iubirea noastra va fi mutilata, la fel ca vulturul. Dar cui ii mai pasa? A trecut ata timp, ar fi trebuit sa ne vedem fiecare de viata lui, sa uitam.. Dar nu putem.

Stateam pe iarba, si am adormit. Tu ma tineai in brate, iar cand m-am trezit inca dormeai. Te-am sarutat usor pe buze si aveai un gust sarat, m-ai dus cu gandul la mare, la nisip.. Atunci tu te-ai trezit si m-ai sarutat sla randu-ti, mi-ai sarutat ochii [ce mult i-ai iubit!], fruntea [pe care o adorai cand ma incruntam], buzele...

Domnule T., ce a mai ramas din noi, in afara de vultur? Ce a mai ramas din acele zile in care ne iubeam, din cortul unde dormeam si din pajistea unde ne implineam iubirea, de cele mai multe ori la rasarit? Ce a mai ramas din toate astea Domnule T.? Iti spun eu, pentru ca stiu, pentru ca am ramas aceeasi hipioata cu parul blond si cret, cu esarfa [verde] la gat, cu multe bratari pe mana dreapta, pe care ai cunoscut-o acum 1 an. Vulturul e bine, ti-am spus si-n randurile de mai sus, cortul nu mai e, pajistea acum e plina de oameni si de peturi goale, iar zilele au ramas doar o amintire, o amintire care inca persista la fel ca parfumul tau. Toate astea s-au intamplat intre-un sfarsit de august, sus in munti. Venea toamna rece, care usor ne ingheta si iubirea dar fara ca noi sa ne dam seama...

Si daca tot ai citit pana aici, sa sti ca inca mai am hanoracul de la tine si-l port, nu ma dezlipesc de el, nu exista plecare fara ca hanoracul tau sa nu fie intr-un colt al rucsacului. Acum, cand scriu, hanoracul tau imi mangaie pielea, imi incalzeste sangele fierbinte care incepe sa se raceasca din cauza racelii... Nu uita, te iubesc Domnule T.!

*Când spun „frumos”, eu mă gândesc la tine,

Visez că sunt departe de „cei răi”,

Te simt aproape, … te simt în mine;

Mi-e dor de ochii tăi!