Poveste din secolul XIX

Secolul XIX. Ea era din Volgograd, el din Sankt Petersburg . Ea avea 16 ani, el era soldat, avea 27. S-au întâlnit întâmplător, în Moscova. Au petrecut împreună mai multe zile, luni chiar. Ajunseseră să respire împreună, să nu poată supravieţui unul fără altul. S-au îndrăgostit iremediabil unul de celălalt, s-au căsătorit.

E vară, cald.

De mult am vrut să scriu ceva legat de Rusia.

Poliţie.

El e luat pe sus, fără un cuvânt.

Ea plânge.

E aruncat într-o închisoare, timp de 4 ani stă închis.

Undeva în munţi, probabil Tibet.

Reuşeşte să scape.

Noroc cu războiul c-a evadat şi el..

A trecut mult de-atunci.

Soldatul nostru a devenit bunic, le citeşte poveşti nepoţeilor curioşi.

Le povesteşte cum era-n armată, în război, în închisoare..

N-au ei de unde să ştie, au trecut vremurile alea.

El tânjeşte după vremurile de altădată, după nevasta care era studentă..

Îi e dor de vremea în care era soldat, în care purta puşca cu lunetă pe umăr.

Domule T...

Şi poate.

Iartă-mă că am dispărut aşa, fără să-mi iau rămas bun şi alte d-astea, dar poate că-i mai bine aşa. Fără lacrimi, dar cu un dor nebun de tine. Îmi pare rău că nu ţi-am luat cadou, că nu ţi-am spus *la mulţi ani*, dar să şti că te iubesc. Te iubesc femeie...

*Pentru tine, pentru cea care-ai fost odată a mea Jimmy.

Şi poate vei mai fi.

Teatru.

A ieşit FOARTE BINE.! Tot spectacolul, toată piesa, tot.!

Sunt bine.. Nu-i stres [prea mare].

Ce-am făcut, de ce n-am mai scris, probabil că asta vă macină nu? Ei bine, în ultimele săptămâni mănânc teatru pe pâine cum s-ar zice. Şi mă agit ca peştele pe uscat pentru că mă uit la tot ce am făcut până acum, şi deşi suntem pe ultima sută de metri [pe 22 avem spectacol], totul este o mare varză. Deabia se conturează piesa, replici spuse aiurea.. parcă nimic nu iese bine. Dar nu are rost să mă enervez, o să fie bine sper, o să reuşim.

Printre altele, am citit vreo două cărţi, şi acum am ajuns la *De ce iubim femeile* a lui Cărtărescu, bineînţeles. Azi am fost şi mi-am luat *Memoriile unei gheişe*, am văzut filmul dar nu m-a satisfăcut pe deplin.

În rest sunt bine, îmi caut bocanci şi vreau să fug la mare pentru două zile, cu creţu' care are *părul ondulat*, aşa cum zice el.

*Cam atât. O să scriu, trebuie,

simt nevoia, dar altă dată..

acum sunt prea ocupătă să fac dragoste

cu tricoul LUI.