miercuri, martie 31

Pictor falsând sub duş de nuanţe


Verde, roşu, negru,
galben, albastru,
verde, roşu, negru,
galben,
albastru..

Realizez că-s doar o imagine pe pânza ta,
dar de ce trebuie să mă murdăreşti?
De ce să-mi faci părul verde
iar mâinile albastre?

Am înţeles că am ochii roşii,
gâtul negru iar corpul..
Nici nu cred că mai am corp.

Eşti o brută.!
De ce să nu mai am
brăţări la mâna dreaptă?
Unde mi-au dispărut eşarfele;
vulturul lui unde-i?

-Eşti amuzantă, să ştii.
Nu te prea doare că ai alte culori,
ţie îţi pasă de brăţări, de prostii.
Chestiile tale sunt irelevante pentru
ce vreau eu să fac,
să scot în evidenţă.
Dă-le dracu', n-ai nevoie de ele.

- Ahh, să te duci în mă-ta cu tot cu desenele tale,
dă-mi sticla de whiskey.
Te urăsc, îmi vine să-ţi sparg sticla în cap.
Tu chiar nu înţelegibrăţările,
vulturul, eşarfele,
făceau parte din mine?
Ele mă făceau individuală,
ele erau
*eu*....

sâmbătă, martie 20

Halucinaţie. Trei..


*Şi totuşi.. dacă mi-aş fi bagat minţile în cap era cu totul altfel.*
E seară, R. şi cu cei doi erau într-o cameră unde fumul de ţigară plutea dens deasupra lor. Întuneric, pat dezordonat şi mult testosteron în aer.

-Pro sau contra?
-Pro. Tu?
-Ma abţin. Dar tu?
-Dacă el a zis pro, şi eu tot pro.
-No futui. Ok.

Simplu. Hainele încep sa părăsească trupurile încinse ale celor 3. Se săruta pe rând, cu amândoi. Se muşcă de gât, de sfârcuri şi de buze.
E golită de sentimente, de haine, de caracter. E goală, tristă, şi dominată.

*Ce greu îmi e să transpun sentimentele pe foaie.. Tot ceea ce s-a întâmplat. Imposibil aproape.

Nu, gata. Mă opresc, nu pot înşira ce s-a petrecut în noaptea aceea, într-un pat străin dintr-un oraş uitat de lume şi de vreme.*

R.

duminică, martie 14

Sub sau peste droguri?


E singură şi goală. Atât pe dinăuntru cât şi pe dinafară. În ultimele zile parcă a înnebunit, parcă s-a transformat într-o altă persoană. Defapt nu. Parcă a avansat în nebunia ei, în felul ei hippie.
Da, asta e. Până acum se rezuma la bluzele ei vaporoase, pline de flori. La brăţările colorate şi la medalioanele de la gât, fiecare primit şi reprezentând câte ceva. Se rezuma la cd-ul cu The Doors primit şi la cărţile păfuite pe care le citea.
Acum.. Hehe.. Acum s-a schimbat. WInchesteru' l-a înlocuit. Paginile cărţilor nu le mai citeşte, le fumează. Formaţiei The Doors li s-au alăturat Beatles-ii, Janis Joplin.

Seară, martie 7, 1900 şi ceva.
E cu el, prietenul care a ajutat-o mereu şi a înţeles-o, a iubit-o în felul lui.
Stau amândoi pe jos şi-şi pasează jointul.
Fumul gros pluteşte în cameră, iar pe fundal se aude Janis Joplin.
Cântă la chitară şi râd.
El îşi dă jos tricoul, îi e cald.
Ea începe să danseze prin cameră.
În scurt timp rămâne goală.
Se sărută.
Mercedes Benz, Janis Joplin.
Fac dragoste pe covorul ros de vreme.

Altă seară, aceeaşi casă, acelaşi an.
LSD-ul îşi face simţit efectul.
E atât de binee, libertateee.
Fug prin casă, dezbrăcaţi.
Cade, iar el se aruncă peste ea, începe s-o sărute.
L.A. Woman, The Doors.

miercuri, martie 10

Răspuns.


Pentru că îi iubim, şi doar un bărbat ar gândi că acest lucru necesită explicaţie.

miercuri, martie 3

O fotografie numai pentru noi doi.


Ăsta-i scopul pentru care mă aflu aici,
pe acest pământ, în acest moment.
Nu ca să călătoresc
sau să fotografiez,
ci ca să te iubesc.
Am căzut de pe marginea unui mal uriaş şi înalt,
undeva înapoi în timp,
într-un interval de mai mulţi ani
decât cei pe care i-am trăit
în această viaţă.
Şi, în toţi acei ani,m-am îndreptat,
în căderea mea,
spre tine.



Cred că suntem amândoi
înlăuntrul unei alte fiinţe pe care
am creat-o noi şi care se numeşte NOI.
Defapt nu suntem înlăuntrul acelei fiinţe.
Suntem chiar acea fiinţă.
Ne-am pierdut pe noi înşine
şi am născut ceva nou,
ceva ce există doar
ca o contopire a noastră,
a amândurora.