R. şi-ai ei iubiţi pierduţi..

Mergea singură, cu ţigara între buze şi cu floarea în păr. Într-un timp purta doar flori galbene, acum o văd cu flori roşii. Avea unghiile date cu ojă verde. Era frumoasă. Dar oare cât dureaze frumuseţea ei, fericirea ei?
*Veşnic. Nu există moment în care să nu zâmbesc, să nu port o floare în păr.*

O vezi şi te fascinează. E hippioata aia mică, care zâmbeşte şi se bucură, care fumează pe ascuns şi îţi fură berea din mână ca apoi să îţi înapoieze o sticlă la fel de goală ca tine. În fiecare loc din lume există câte o *chestie* de genul ăsta, cum îi spun unii. La noi aici, i se spune simplu: R. E simplă povestea ei:
Vrea să plece în Rusia, să vadă Tibetul şi să meargă cu Transsiberianul. E ecologistă, fumează Winchester în exces poate şi îşi vopseşte unghiile de la picioare. După o pauză destul de lungă poartă iar flori în păr. Iubeşte animalele, se joacă cu câinii maidanezi. Are multe brăţări la mâna dreaptă şi 3 coliere la gat: un vultur de la un EL, un colier verde şi semnul păcii.
Simplu, nu?

Dar are o problemă, o problemă majoră pot spune: şi-a pierdut sufletul. Defapt i-a fost furat de doi oameni, amândoi frumoşi şi îndepăraţi. Primul este acel EL de la care are vulturul, care s-a înrolat în armată, şi-acum e în Afganistan. I-a furat o parte din suflet în urmă cu aproximativ 2 ani, şi de-atunci ea se gândeşte într-una la el. Îi spune Domnul T. şi crede că este prima ei iubire. Celălalt, este creţ şi are mâini de zeu. El i-a furat partea rămasă de suflet acum aproximativ un an. R. îl iubeşte în felul ei, spune despre el că este zeul ei.
Pe amândoi îi iubeşte şi îi poartă în carcasa sufletului pierdut. Vara asta vrea să.. vrea multe.