Am copilărit şi eu..

Îmi aduc aminte de un tren personal, care întârzia 25 de minute. Îmi aduc aminte de o gară, de oameni coloraţi, cu bagaje. Îmi aduc aminte de rucsacul meu imens, şi de cortul care era să-l pierd. Îmi aduc aminte de băbuţa care în fiecare an ne primeşte cu braţele deschise, şi de felul în care dormim 4 în loc de 2. Îmi aduc aminte de pajişte, de biletul mult prea scump şi de grămada de oameni care mişună pe străduţele mult prea aglomerate. Îmi aduc aminte de el, şi de şosetele lu' Cătă, uitate anul trecut [da Cătă, să şti că nu o să uit faza]. Îmi aduc aminte că la jocul ăla super complicat noi am câştigat, şi am zis că mereu rămânem noi doi. Îmi aduc aminte de cort, de chitara oamenilor din campingul de langa şi de telefonul care ne-a super panicat. Îmi aduc aminte de grijile care ni le făceam în drum spre gară, de sărutul fugar. Îmi aduc aminte cum am adormit pe pajişte, toţi, şi de cele două ţigări pentru care am primit cea mai tare replică: dacă te mai văd şi mâine, promit c-o să fiu piatra de la dâmbul tău [Ştefan, dacă şti ce-ai vrut să zici, te rog să mă faci şi pe mine să înţeleg, mi-e aproape imposibil]. Îmi aduc aminte de nervii de sâmbătă şi de lacrimile abia stăpânite.
Îmi aduc aminte cât de fericită am fost când te-am revăzut, după aproape 1 an.
Îmi aduc aminte cum am plâns, de două ori şi de *dacă nu vroiam să fiu cu tine, nu te mai sunam*. Îmi aduc aminte de *Ralu, am nevoie de tine*.
Îmi aduc aminte tot ce-am vorbit în cimitir, duminică. Îmi aduc aminte cum ai plecat.
Îmi aduc aminte că am mi-ai zis *hai cu mine* şi am plecat în Blaj. Îmi aduc de *5 lei sau 6 euro* şi cum ne certam pe cine să care rucsacul.
Îmi aduc aminte de cum m-ai sunat şi mi-ai spus să vin la Sibiu, că îţi lipsesc, şi că avem o relaţie. Îmi aduc aminte cum luni dimineaţa eram în tren, veneam spre tine. Îmi aduc aminte că am dormit în Free Eagles. Îmi aduc aminte de Archy, Clau, Iţu, Onuţa, Oana, Girafa, şi restul lumii. Îmi aduc aminte de film, de ţigară şi de *braşoveanco, taci odată, să se urce pe tine./ Braşoveanco, te-ai urcat pe el?/ Eu vin la voi*. Îmi aduc aminte de stresul cu farmacia şi de cum a trebuit să plec. Îmi aduc aminte..

*Trebuie să ajungi la Sighişoara,
să cunoşti un tip din Vâlcea ca să-ţi dai seama că amândoi
sunteţi prieteni cu o tipă din Bucureşti.

Când ce pleacă s-a dus...

Începu să viseze intens. O mai văzuse undeva. E de o frumuseţe fără cusur, chiar şi cu urmele lacrimilor pe obraji.
Încearcă în zadar să iasă din cearşafuri. În mijlocul camerei, ea de dezbracă lent, fiecare strat de veşminte desprinzându-i-se de pe trup ca vârstele istoriei. Pe măsură ce face lucrul acesta, înfăţişarea i se modifică imperceptibil.
E vrăjit de această punere în scenă, dar ea începe imediat să intoneze capetele de acuzaţie.
*Ţi-e frică de iubire şi o loveşti pe cea care te iubeşte. Nu aştepta prea mult. Va veni vremea când vei băga de seamă că nu poţi trăi fără iubire. Respinge-mă şi te vei respinge pe tine, deoarece eu sunt deja parte din viaţa ta.*
Sunt fecioară. Îmi reînoiesc fecioria mereu. În fiecare iubire e prima mea iubire. Vezi că mai am doar un strat de veşminte. Acum sunt o femeie modernă. După ce mi le scot şi pe acestea, voi fi feminitate pură.
Eşti în stare să-mi arăţi iubirea ta?
Acum este compelt goală şi se întinde peste el, zvârcolindu-se ca un şarpe în jurul sexului lui. Nu se mai poate controla, ea se înfurie şi-l plesneşte cu putere peste faţă. Dar durerea nu înseamnă nimic faţă de dispreţul pe care îl citeşte pe chipul ei.
Se îndepărtează şi se aşează pe biroul lui. Glasul ei se aude acum ca o melodie plăcută.
*Când ce pleacă s-a dus, cum poate ce rămâne să stea?*
Iar biroul pluteşte ca o corabie afară pe fereastră. Sare să se uite, dar dispăruse.

L-a trezit sunetul propriului glas, era 3 dimineaţa. Fiecare celulă din corpul lui era trează, îşi amintea perfect tot ce se întâmplase.

Te-ai întors de te-a luat dracu`. Acum înţeleg că totul s-a terminat, aşa cum cafeaua din cană s-a răcit treptat, apoi a dispărut, aşa şi sentimentele şi relaţia noastră.

Semnat,
R.

Invers.

*De ce dracu` a fost nevoie de cineva din exterior să-mi deschidă ochii ca să văd ceea ce ştiam şi singură, dar nu eram pregătită să accept?

Într-o zi vii, stai, mă săruţi, şi pleci. În alta nici măcar nu mă suni, ca după alte 3 să îţi aminteşti că mai exist, că te aştept. Apoi mă iubeşti cu pasiune, mă învineţeşti şi aproape îmi smulgi sfârcurile.
Faci toate astea cu un scop, dar care anume? Sunt conştientă că una din ele o să plece, cu cealaltă nu mai rezistă mult relaţia, şi rămân eu. Ştiu foarte bine că indiferent de ceea ce faci, tot la mine te întorci, aşa timid cum eşti.
De ce naiba nu eşti în stare să-mi spui ceea ce e evident, că mă vrei? Nu, ţie îmi place să mă laşi pe mine să ghicesc, să cred ce vreau. Îmi dai răspunsuri abstracte, ce te-ai face dacă odată nu te-aş înţelege, aş percepe altceva? Îţi e la fel de frică pe cât îmi e mie, să nu faci vreo greşeală, să strici totul.
Au trecut 4 zile, credeam că te pot uita, pot să trăiesc fără să mă întreb ce faci. Nu, m-am înşelat; mi-ai intrat grav în inimă şi mi-e al dracului de teamă că o să mă lovesc graaav de refuzuri, refuzuri care mă înspăimântă doar când mă gândesc.
-Îl cunosc de 4 ani, el te-ar putea aduce pe drumul cel bun, asta dacă-l laşi. Dar şi tu, la rândul tău, trebuie să-l salvezi, să-l înveţi că se poate trăi şi fără prostii. Aveţi numai de câştigat unul de la celălalt, ai grijă de el să nu-l pierzi; încearcă să-l înţelegi din gesturi, şi nu din vorbe.
De mâine, defapt de când am auzit vorbele astea, încerc să te înţeleg, nu o să mai iau totul aşa cum e, o să încep să nu mai fiu aşa impulsivă, nu cu tine. Deabia acum fac unele legături, şi realizez ce ai vrut să spui în unele momente.
Îmi pare rău că înţelegeam exact pe dos, de-acum înainte o să fie totul mult mai bine.*

Semnat,
R

Poveste cu iz oriental

A fost odată, când eram amândoi
istoviţi în pat, şi tu ai şoptit:
*Pot să te văd chiar şi pe întuneric.*
Am iubit aceste cuvinte timp
de mai multe vieţi.

A fost tot în ziua în care mi-ai adus
un mănunchi de flori sălbatice, de câmp,
ziua în care ţi-am spus:
*Ploaia de aprilie e cea mai bună ploaie*.
M-am născut în aprilie, nu că ai fi ştiut atunci.


Acum în sfârşit cred că-ţi lipsesc.