Bun.. deci nu cred că am stat acasă mai mult de 5 zile și iar sunt cu rucsacul în spate, pe drumuri. De data asta plec din nou la mare, așa că ne auzim peste vreo 8-9 zile.

*Și pentru că mi-e dor de el,
și pentru că au fost exact 10,
melodia e a noastră:

Dinu Olărașu - Zece

Te-aș cere înapoi...

Sunt plină și goală, și searbădă și fără rost. Afară s-a lăsat răcoare; și plouă. Sper ca ploaia să mă spele de păcate, de dureri mocnite, și să-mi ofere uitarea. Privesc oamenii. Ei nu știu să pipăie nebunia naturii; să scuture crengile copacilor și să se bucure idiot și măreț de dușul coborât de pe frunze, să deschidă gura și să le plouă pe limbă. De fiecare dată când plouă știu că, de fapt, sunt lacrimile celor care au plecat.
Lumină. Mâinile îmi sunt încordate, corzile îmi taie buricele degetelor. Lumină. Dinții îmi scrâșnesc. Creierul îmi arde. Lumină, copilărie, bunici, nuc, icoană, adolescență, fericire, năzbâtii, examene, facultate, studiu, muncă, premii, nebunie, de ce-uri, iubire, turnee, căsătorie, inedit, speranțe, idealuri, doi, singurătate, băiat, X-ulescu, prieteni, teatru, repetiții, scenă, aplauze, minciuni, absențe, nevastă, groază, abandon, alcool.

Apoi... l-am cunoscut pe V. Și l-am pierdut pe V.
...și reușeam, fără pic de ipocrizie, să ne certăm din cauza lui Eschil, sau să ne îndrăgostim pe motive proustiene. Știu că sună ciudat, dar în acea perioadă Goethe a despărțit un cuplu. Din fericire, la nici o săptămână, Brecht a remediat situația.

*Strict interzis-Dana Dorian.

*Emeric Imre - Noapte de unul singur

Tauri: 24.04. `87/25.04. `94

Și zilele treceau.. R. stătea pe o străduță prăfuită și-l aștepta. Îl urmărea din priviri când nu era lângă ea; adormeau îmbrățișați și ascultau muzică din laptopul ei.
*dacă aș avea un frigider, cred că ar fi plin cu alcool*.
Da, probabil așa ar fi, nu zic nu. Oricum, la câte sticle sunt în cameră, ar fi nevoie de doua frigidere.
*Cheia? Unde naiba am pus cheia? Am găsit-o, gata.*
Ușa se deschide cu un scârțâit ușor și un miros de alcool amestecat cu sex le inundă nările. Cum intră-n cameră, R. își dă jos bluza și fură un tricou de-al lui. Așa face în fiecare seară, nu contează că e frig, sau că trebuie să-l dezbrace.
Iar latră câinele, el țipă, ea dă drumu la muzică. Pătura e afară, apa lângă ei.
*Iar bagi tâmpeniile alea în gură? Hai, aruncă țigara, te rog frumos.*
Uite-așa o convinge mereu să nu mai fumeze, și de dragul lui nici n-o mai face. Ajung rapid în pat, stau îmbrățișați.
*Tu vezi ce-mi faci? Nu pot să stau nici două minute lângă tine că deja îmi vine să te sărut peste tot, să te iubesc în continuu*
*De data asta chiar nu am făcut nimic, pe bune. Am o idee: punem plapuma între noi, și gata*
*Te-ai gândit mult pui? Punem un perete, direct*
*Nu pitic, fără pereți că ești în stare să-l spargi. Hai încoace...*
Se iubesc până în zori, dorm câteva ore și gata, el pleacă și o lăsa pe R. să doarmă în patul și camera lui, cu condiția să închidă ușa, nu cumva să intre cineva. Trec 2 ore, el se întoarce și bate-n geam. Somnoroasă, R. se ridică, deschide ușa și se bagă mai departe în pat. El vine, și se ghemuiește lângă ea, fac dragoste și adorm goi.
Deja se știe, R., fata ciudată, nu-i niciodată acasă, s-a mutat la el și stau împreună. Se bucură împreună de micile minuni. Știți, noaptea, salcâmul din curtea lui seamănă cu un brad.
*Sentimente?*
*Da, foarte multe.*
Și, inevitabil, vine momentul despărțirii. Nu pentru o zi, două, ci pentru un timp mai îndelungat. Dar nu pentru totdeauna. Și din nou aceleași promisiuni, aceleași sentimente de frică, aceleași lacrimi grele. Dar oare pentru cât timp toate astea? Sper să fie ultima oară...

*10 zile și-un inel de logodnă.

Tot pe drum..

Bagaje, dor de ducă, tricoul cu Costinești 2008, oameni creți și fluturi ce-mi dansează prin păr.

Nici bine n-am ajuns acasă că iar sunt pe drumuri. Drumuri bătute de timp, supra-încălzite de soare și pline cu floarea-soarelui. Încă o săptămână departe de casă, de-ai mei prieteni și de-a mea cameră. Nu-mi pare rău, știu că mă așteaptă niște zile pline, din toate punctele de vedere. De nopți nici nu mai vorbesc, o să dormim iar pe jos, o să vânăm gândaci ca de obicei și-o să bem bere. O să ne ascundem de băbuța nebună și-o să râdem până la 3 dimineața ca la 5 să ne trezim. Să mă-njuri că n-ai mâncare, că o sa dormi pe tine la muncă, și c-o să pierzi trenul din cauza mea. Eu din prima seară să împart o conservă de porumb cu un creț, la 3 dimineața și să plec cu tricoul lui înapoi, la Brașov... Încă vreo 10 ore, și-am plecat.

Pentru că-n ultimul timp mă uit în prostie, și nu mă satur:
http://www.youtube.com/watch?v=Oi27i1VGIAI