marți, noiembrie 30

Alb.


- Ce-ai face dacă aș muri?
- Ce.. ce-ai zis?

- Dacă aș muri. Mâine. Ce ai face?

- Nu începe. N-ai fi nici primul, nici ultimul om care ar muri. Dar cu siguranță ai fi acel om după care aș plânge și în locul căruia aș vrea să fiu. Nu aș suporta asta, ar fi prea mult.
- Dar vreau să știu ce ai face.

- Te-aș ține în brațe și te-aș strânge tare tare tare. Nu ți-aș da drumul deloc. Ți-aș spune cât de mult te iubesc și te voi iubi. Ți-aș cânta, te-aș pupa, aș face tot ce vrei. Te-aș face fericită.

- Eu aș vrea să merg la mare. Iarna. Aș vrea să văd marea iarna, înainte să mor.

- Te-aș duce la mare. Dar uite, acum e toamnă, e frig. Nu-mi mai pune întrebări din astea. Te rog...

- Bine, dar nu plânge. A fost doar o întrebare. Vroiam să știu ce ai face dacă aș muri mâine.

- Uite, hai să dormim. Hai să facem dragoste toată noaptea. E cald, parcă am fi la munte. Închide ochii pentru o clipă și imaginează-ți.

- Suntem într-o cabană, afară ninge. Focul trosnește ușor, e Crăciunul.. Dar nu. Eu vreau la mare. La mare iarna.

- Să nu mă lași niciodată, auzi? Să nu pleci de lângă mine niciodată.
- Te iubesc.

joi, noiembrie 25


M-am tuns :)

joi, noiembrie 18

Ghips, 14 zile.



Ultimele 24 de ore din viața lui Sid Vicious. Da, am piciorul în ghips, pentru 14 zile momentan. Ce-am făcut? E simplu..
La spital, un asistent: Ști domnișoară, o fată a venit tocmai din Cluj, să-și vadă prietenul. Și și-a rupt piciorul.

Eu: Și eu am făcut la fel.. Doar că am venit de la Brașov.

Asistentul: Vai, serios?

Eu: Da. Și am căzut aseară, am suportat ca o vikingă o noapte-ntreagă și mă doare foarte rău.

N-o să uit cum, atunci când îi suna telefonul, începea să danseze pe holurile spitalului.
M-am plictisit îngrozitor, am dat teza la latină azi, marți am fost degeaba la psiho. De duminică, de când am ajuns acasă, am descărcat în jur de 25 de filme, sezonul 1 și 2 din Grey`s Anatomy, Sex and the City sezoanele 1-6, Life with Louie, și What`s with Andy. Mâine noapte plec la Buzău, luni dau teză la geografie. Am început să citesc Drumul - Cormac McCarthy. Am un ghips foarte colorat, hippie, și unghii albastre. Pe birou stau două cutii pline cu ațe, poate m-apuc să mai fac niște brățări, dar mi-e lene până și de asta. O să văd, cert e că încerc să scriu puțin mai mult (și mai bine), măcar acum, când tot stau acasă și n-am nimic de făcut..
Printre rânduri, mi-e dor de el și de tractorașul minune care e mai mult stricat.

luni, noiembrie 15

Toamnă Kaki: 02.

N-aș vrea să fii aici. Nu că n-aș avea nevoie de tine. Nu că nu mi-ai lumina ochii, dacă ai fi lângă mine. Dar aici e prea multă ură. Prea multă batjocură. Prea multă mârlănie. Și atunci, de ce să suferi și tu? De ce să-ți văd întristarea în ochi?
Mi-ar prinde bine căldura ochilor tăi. Și răsuflarea ta m-ar alina. Ce lume poate fi aceasta de oameni tunși chilug, de zgomot de arme, de umilință inutilă, de amărăciune și blestem? Am găsit aici o adunătură diformă de ființe cărora cu greu li s-ar putea spune oameni. Știu ce-ai să zici, că poate și ei au nevoie de iubire, și poate că tocmai din cauza lipsei iubirii se poartă astfel. Nu cred. Un om adevărat, un om cu suflet, știe să se poarte cu ceilalți chiar și atunci când pasărea iubirii nu-l mai atinge pe el cu aripa sa. Nu se răzbună. Nu se poartă aiurea, dintr-un drept efemer, dat de ocuparea și mai efemeră a unei poziții oarecare într-un anumit cadru social.
De asta n-aș vrea să fii aici. Nu că n-aș avea nevoie de tine. Nu că nu mi-ai lumina ochii, dacă ai fii lângă mine. Dar aici e prea multă ură. Prea multă batjocură. Prea multă mârlănie. Și atunci de ce să suferi și tu? De ce să-ți văd întristarea în ochi?