joi, martie 1

Cu iubire, despre iubire....


Îmi place să-mi trăiesc iubirile acolo unde se întâmplă: la mare, într-un sat uitat de lume, în orașul natal sau într-o țară faimoasă cu miros de rom. Nu contează unde. Asta pentru că atunci când încerc să scot iubirea din mediul ei, s-o aduc într-un loc nou de care ea nu aparține, de cele mai multe ori se schimbă, se alterează sentimentele, se transformă în cu totul altceva decât aș vrea să fie. Degeaba încerc să aduc iubirea de la mare, a cărei martoră a fost întinderea nesfârșită de apă și casă nisipul și cerul, în aglomerația urbană, în asfaltul plin de gropi și blocuri cenușii. Nu mai e aceeași, se pierde esența pe drum. De aceea, voi încerca să-mi las iubirea acolo unde este ea, să port cu mine doar dorul și amintirile. Voi încerca să mă bucur de ea când o întâlnesc și mă voi abține s-o rog să vină cu mine, rugând-o să mă aștepte acolo unde e, pentru că mă voi întoarce, la fel cum am făcut mereu. Iubirea deja mă cunoaște, știe că mai devreme sau mai târziu mă întorc să o reiau de unde am lăsat-o, de la malul mării sau din satul uitat de lume. Sau chiar din vestita țară cu miros de rom...
*iubire - că-i mai bună decât toate.