joi, august 9

El luna, ea soarele...


Emilian Onciu - Să ne iubim



Nopţi şi zile pline de magie, bucle negre şi gust de wiskey, soare, lună plină şi răsărit minunat. Creţul meu cu mâini de zeu, cât de dor mi-a fost de tine... R. şi L.au fugit la mare, într-un loc uitat de lume, au fost doar ei doi şi marea.Mi-aş fi dorit să fiu cu ei, să am şi eu parte de puţin din magia şi iubirea care-i înconjura, dar nu, am preferat să-i las singuri, a fost mai bine.
Luna plină le-a fost martoră la iubirea ce şi-o purtau, câmpul şi nisipul casă le-a fost, iar marea, marea le-a păstrat secretele şi iubirea ştiută doar de ei.
*Ai gust de sare* i-a şoptit L. în timp ce o săruta uşor. *Nu degeaba sunt copilul mării, creţule. Te iubesc*. Au plecat să vadă primul lor răsărit împreună, cu o sticlă de vin şi vreo 5 ţigări rămase în pachetul roşu. S-au dus, s-au tot dus, până au rămas singuri pe plaja plină de scoici. Au întins sacul de dormit şi R. s-a cuibărit în braţele zeului ei, privind împreună acel răsărit care le-a întărit iubirea şi i-a făcut mai îndrăgostiţi ca niciodată. *Îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc pentru primul răsărit din viaţa mea şi pentru că eşti cu mine. Îţi mulţumesc pentru tot* astea au fost cuvintele lui L. în timp ce priveau împreună în aceeaşi direcţie. *Te iubesc creţule, să nu uiţi niciodată. Chiar te iubesc, deşi a trecut atât de mult timp*.
R. l-a sărutat frumos, apăsat, aşa cum ştia doar ea. Încet, au scăpat de hainele incomode şi au rămas învăluiţi doar de iubire. *Ce frumoasă eşti*, i-a spus L. în timp ce o privea. Şi marea era de acord, valurile spărgându-se cu putere de malul abrupt. S-au iubit, corpurile lor au format o singură fiinţă, le-a fost atât de dor să fie împreună, şă-şi şoptească iubirea şi dorul nestins de vreme... *Aş vrea atât de mult să te înţeleg, creţule, nu-ţi imaginezi* i-a spus cu lacrimi în ochi R. Se abţinea cât de mult putea să nu plângă, nu trebuia să strice momentul sau să se lase copleşită de emoţii şi gânduri imposibile. L. a luat-o în braţe şi a sărutat-o, i-a şoptit în ureche că o iubeşte...
*Promit că o să vină şi vremea noastră, îţi jur. O să putem să ne bucurăm unul de celălalt, o să putem să fim împreună, promit.* Asta i-a spus L. iar R., naivă cum e, l-a crezut, şi o face în continuare, sperând undeva în inima ei să i se îndeplinească dorinţa şi promisiunea lui L., să devină realitate, să fie doar ei doi, nimic mai mult, să nu-i mai împiedice nimeni să-şi trăiască iubirea.
*Ştiu, creţule, că R. nu ţi-a zis, când tu i-ai mulţumit pentru răsăritul privit împreună şi pentru iubirea pe care ţi-o purta, că şi ea îţi mulţumeşte pentru că ai ales-o pe ea, şi pentru că ai fost primul care a iubit-o acolo, pe nisipul fin, pentru iubirea împlinită în faţa mării, a lunii şi a soarelui, pentru promisiunile pe care i le-ai făcut, şi pentru că o iubeşti. M-a rugat să-ţi spun asta ieri, când ne-am întâlnit la o ţigară, pe bordură, în faţa blocului.


*Dar totuşi, îţi mulţumesc pentru
tot ce am trăit împreună în cele două zile.!
A ta pentru totdeauna,
R.




Orice asemănare cu vreo persoană din viaţa reală e strict întâmplătoare.!