You can buy me with a coffee

Dor de zeu.

2011-12-13T16:26:00.006+02:00

Crețul meu cu mâini de zeu... Hmmm, cât de dor îmi e de tine. Ai fost lângă mine când ei m-au părăsit, când m-au abandonat fără să le pese de ceea ce simt, de faptul că sunt și eu om și am sentimente. Mi-ai întins o mână de ajutor, m-ai făcut să zâmbesc...
*ți-ai luat bluza aia pentru că seamănă cu plovărul de la V., nu?*.. Atâtea faze memorabile între noi, atâte lucruri care ne unesc dar în același timp ne despart... Ești la mama dracului, cu-a ta mândră. Nu-i fair play. Era mai drăguță relația noastră bazată pe sex și beții. Nu știu, ești dorul meu suprem, ești zeul meu, ești *beibi*....
Mai ști unde ne-am întâlnit prima oară, și cum? Ieri am fost pe acolo... era frig și urât. Dar mi-am adus aminte. Apoi am văzut locul unde ne-am despărțit, când am plecat. Și când te-am pupat... Și mi-au dat lacrimile. Fără să vreau. Mi-e atât de dor de tine, îmi lipsești de nu mai pot. Dar lasă, mergem la mare.... imediat.

Toamnă kaki: 03

2011-11-08T14:31:00.001+02:00

Atât de mult îmi plăcuse ploaia aceea care îți udase sânii. Eram numai noi doi, abia ne întorseserăm acasă, în iubirea noastră, după o plimbare printre stelele acelea supărate din cauză de plopi fără soți, pentru că stelele pretindeau că oricine poate avea o pereche, chiar și o stea, chiar și un plop, și nu reușeau să înțeleagă cum de a fost posibil ca Eminescu să moară de unul singur.
Ploaia îți udase sânii, ai căror creștete se semețiseră, plini de curaj. Sânii tăi căutau pieptul care să-i aline, care să uite de ploaia care-i zgribulise. Sânii tăi îmi căutau de fapt zâmbetul, în același timp în care buzele mele le căutau pe ale tale.
...Te iubeam, te iubeam atât de mult pe atunci, iubire interzisă! Te căutam în toate răsăriturile de soare și în toate apusurile de soare te căutam! Și te găseam, te găseam cu părul despletit în fața ploii, cu ochii de o seninătate cumplită, și cu brațele împădurite pe după sufletul meu. Afară, numai ploaia mai răpăia ca o condamnare, sublim și șoptit. Se vedea că, după ce-și trăgea sufletul, ploaia plângea ca un recrut în cer și răpăia în continuare cenușiu, ca o mitralieră blocată...

Aceeași noi.

2011-08-31T15:44:00.007+03:00

Din 2007 până acum au trecut 4 ani. Patru ani în care s-au schimbat multe, dar parcă toate au rămas la fel. Pe-atunci era la modă hi5-ul și mă îndrăgosteam de tot atâtea ori de câte ieșeam din casă. Atunci l-am cunoscut pe Sp. Și de-atunci ne-am iubit mereu, nu conta dacă eram împreună sau nu, noi ne iubeam. La un moment dat drumurile noastre s-au despărțit. Dar așa cum s-au despărțit s-au și reîntâlnit, la fel de brusc și violent. În fiecare an la Sighișoara, la festival. Mereu ne vedeam acolo și devenise aproape o tradiție să plec la el și abia apoi acasă. Cum s-ar zice, acolo ne împăcam și în Blaj ne despărțeam (vorba vine, defapt mereu eram împreună).
Lucrurile de care mereu ne aducem aminte, de la Sighișoara, pe scurt:
2007: a venit în Brașov și-a plecat fără mine pentru că eu a trebuit să rămân acasă
2008: mi-a rupt pantalonii între picioare (fără alte conotații, pur și simplu i-a rupt și-atât)
2009: am ajuns în urzici, sus, la Biserica de pe deal și-apoi în cameră cu vreo 5 oameni, înjurând de zor vitrina
2010: am plâns în brațele lui de 2 ori în aceeași noapte și-apoi m-a sunat și mi-a spus că are nevoie de mine; atunci am simțit că-l iubesc poate mai mult ca oricând
2011: ne-am revăzut, ne-am iubit, am rămas împreună.
După 4 ani toate au rămas cam la fel. Aceleași personale Brașov-Blaj, Blaj-Brașov, același câine mai bătrân decât mine, același el, aceeași eu... Aceiași noi. Fericire multă, dor nebun, iubire care sperăm de data asta să se încheie cu camera verde pentru totdeauna.

*Printre altele, vara asta am ajuns de 2 ori la mare,
o să revin cu un post să povestesc ce și cum,
că-s muuuulte de zis.

Life is short

2011-07-06T08:59:00.005+03:00

Ești zeu, ești fraier, și-mi vine să fac dragoste cu tine până la sfârșitul zilelor. Ideea e că *life is short*. M-a lovit chestia asta tare tare în creștetul capului și acum o să profit. O să profit de fiecare moment cu tine, chiar și prieteni. O să profit de tot. Până să realizez, tot timpul credeam că *lasă, mai e și mâine o zi, o să fie mai bine*.
Eh, uite că eu nu vreau să trec mai departe, eu vreau să fiu lângă tine. Pentru că nu văd de ce aș renunța la ceva ce-mi place, nu omor pe nimeni, nu fac niciun rău extraordinar. Așa că te voi păstra. Până când o să decid singură că-i timpul să te pun într-o cutiuță și să te închid acolo pentru cât timp vreau. Eventual te mai deschid când mi se face dor, și vreau să te pup. În rest, acolo vei locui. Dar nu te entuziasma prea tare, mai e până voi face pasul acesta.
Tind să cred că-mi place durerea, că-s ciudată în felul ăla. Pentru că probabil îmi fac rău, dar încet încet învăț să mă distanțez, să iau doar întâmplările în stare pură și-atât, niciun sentiment în plus. Cert e că-mi place să mă lovesc cu un ciocan, pentru că atunci când mă opresc este atââât de bine...
Life is short, am mai zis. Așa că profit, profit de timp pentru că timpul nu așteaptă nimic. Nu așteaptă bărbații, nu așteaptă să luăm deciziile corecte, nu așteaptă să-ți vină mintea la cap, pur și simplu timpul nu așteaptă. Iar eu am simțit rapiditatea timpului cel mai profund posibil, m-a lovit atât de rău încât nu credeam să mă mai ridic vreodată.

Vin, stau, şi pleacă.

2011-06-02T14:56:00.003+03:00

Sunt ca o gară. Oamenii vin, stau și pleacă. Mă simt goală, mă simt pustiită. În viaţa fiecărei femei există, sau va exista, un zeu. O persoană care să-i marcheze viaţa, pe care să nu o mai uite niciodată.

*ce ai face dacă nu l-ai mai vedea 6 luni, un an?* Probabil că în momentul în care l-aş revedea, viaţa mea ar fi complet dată peste cap, și nu aş mai şti ce să fac.

Nu mi-e bine nici cu el, nici fără el. Nu e-n regulă să fim prieteni, ca atunci când îl văd că stă lângă mine, eu să mă gândesc la buzele lui, la privirea lui, la cum tremura când îl atingeam. Dar nu e-n regulă nici să continuăm. Probabil că ce-l mai corect, şi mai normal, ar fi să îmi bag minţile-n cap. Dar cum mama dracului să reuşesc să fac asta, când el întră în viaţa mea în cele mai nepotrivite momente, şi-mi dă de înţeles ce va urma? Şi după ce se va întâmpla, va dispărea, pentru că aşa e felul lui, aşa sunt zeii. Ei niciodată nu stau mai mult, şi dacă se întâmplă să stea, când va pleca, va fii oribil de dureros. Durerea va fi egală cu cea pe care o simţi când cineva îţi jupoaie carnea, viu fiind, şi simţi fiecare muşchi cum se desprinde de pe os. Şi ca să fie şi mai dureros, îţi presară sare pe rănile proaspăt făcute şi sângerânde. Şi va continua aşa, până când vei muri. Cam aşa e durerea pe care o simt atunci când îmi dispare zeul. Şi ce-i mai trist e că nu mă doare că e a altei femei şi sunt conșşientă că nu mi-a aparţinut şi nici nu-mi va aparţine vreodată, ci că continui acest joc. Îmi place această durere; dacă cineva mi-ar spune că mi-o ia, i-aş spune să se ducă-n pizda mă-sii. Probabil că-n momentul în care voi putea trece peste, voi fii deja bătrână, cu riduri, înconjurată de câini, pe malul mării. Şi binenţeles că voi avea un ceas, un ceas care să-mi aducă aminte de el, şi de cum ne-am măsurat singuri timpul.

Dar revenind, zeii vin, stau mult prea puţin ca să apuci să te bucuri, şi pleacă, dispar, te lasă singură. Şi nenorociţii nu realizează că nu au niciun drept să-ţi facă asta, deşi poate că au o scuză: nu sunt conştienţi de ceea ce fac.

Ceea ce noi nu realizăm e că probabil şi noi suntem la fel pentru ei, suntem niște zeiţe care vin, stau, şi pleacă. Şi distrug totul în jurul lor fără să fie conştiente, exact ca ei. Ne merităm soarta, pentru că spirala este şi-a fost întotdeauna. Ei ne fac nouă aşa, noi le facem altora aşa, şi aşa tot mai departe. Dar ceea ce totuşi cred că ne diferenţiază este că noi plângem şi le spunem că suferim din cauza lor, că-i vrem înapoi.. Nu ne putem interioriza sentimentele, noi suferim ca nişte câini după ei, dar fără să le spunem.

*Cert e că, pentru mine,

nu a fost, nu este,

şi nici n-o să fie bine vreodată.

2011-04-02T14:57:00.003+03:00

Nu mai am inspirație, chef de scris, nimic. Pur și simplu. Blogul intră în pauză, nu știu pentru cât timp.

*Iubire - că-i mai bună decât toate,

așa cum zice
un prieten minunat.

De mine, despre mine, cu mine.

2011-02-16T15:45:00.007+02:00

De ce oare în unele momente este îngrozitor de rău, ca apoi, în altele, să fie al dracului de bine? Poate pentru a ne scoate din monotonie, nu știu. De ce în ultimul timp mă gândesc într-una la zeul meu, la crețul care are buze cu gust de whiskey și la tot ce-a fost bine înainte? La ceea ce am fost, și poate o să mai fiu.
Nu mi-e bine. Poate că niciodată nu mi-a fost mai rău decât acum. Mă încearcă un dor imens, neimaginabil, de mine. De mine cea de dinainte. De mine cea care pierdea nopțile cu zeul ei. De mine cea care fugea prin țară, cu rucsacul în spate și eșarfe colorate la gât. De mine cea cu brățări multe. Dor de mine cea care ieșea la bere și pierdea noțiunea timpului. De mine cea care vorbea despre vrute și nevrute, despre tot ce-i trecea prin cap, la o bere. De mine cea care oferea o vorbă bună în schimbul a nimic. De mine, de mine și-atât...

Demult...

2011-02-11T10:04:00.005+02:00

Ia-ți muzica, sentimentele și pleacă. Îți dau drumul, te las să pleci. Acum ești liber să îți iei zborul în neant, te poți despărți de mine definitiv. Sunt pregătită. Cred.!
Poate o să ne hotărâm la *scurta despărțire de o viață*, n-avem de unde să știm. Timpul va decide totul, va închide răni sau poate va prelungi momentul decisiv, sfârșitul inevitabil.
Trecuseră 9 luni de când am dormit împreună, de când ne-am văzut. Apoi mi-a trebuit să te caut să te văd, să te simt...
*Înainte eu te căutam, eram insistent. Acum tu ești*. Așa mi-ai spus, dar ști bine că nu e adevărat, încerci doar să mă protejezi. Eu am fost mereu cea care nu putea sta fără tine, cea insistentă. Nu ești tu ăla prea iubăreț, ăla care e vinovat de cum mă simt. Eu sunt aia care a pus sentimente în ceva imposibil.
Și dacă aș dispărea mâine, ți-ar fi dor de mine? Ți-aș lipsi? S-ar putea, în cel mai bun caz, să te gândești la mine în momentele în care ai fi singur și ai fuma o țigară, pe muzica lui Olărașu. N-am de unde să știu, cert e că mi-e dor de tine, te vreau. Nu-i iubire, e altceva, e ceva ce mă dă peste cap și-mi fute inima și creierul.

*În brațele niciunui bărbat
nu m-am simțit cum mă simt
când sunt cu tine. Asta,
poate, ar trebui să-ți dea de gândit.
Zeule.!

Timp.

2011-01-23T17:18:00.002+02:00

Și-ajungem, mereu, să ne lege un nenorocit de ceas care, probabil, ne măsoară timpul rămas. N-avem de unde să știm, până nu se va întâmpla ruperea definitivă, poate. Nu e bine ce facem zeule, chiar tu ai spus-o și sunt conștientă. Dar cine mama naibii crezi că-ți poate rezista? Cine se poate abține când te vede? Nu știu cât o să mai putem rezista în ritmul ăsta, cert e că observ că niciunul din noi nu dă semne de retragere, sau ceea ce ar trebui să fie semne, sunt niște gesturi mult prea mici și nepotrivite. Sunt gesturi care, undeva, în mare, lasă o urmă de dorință de separare, dar nu destul încât să și luăm o decizie. De aceea, zeule, vom continua așa, până la un punct. Punct care nu se știe nici unde e, nici cum arată.

2011-01-23T00:32:00.001+02:00

El e zeul meu.

Zeu nenorocit.

2011-01-22T14:50:00.006+02:00

Diminețile cu Zoia Alecu și gust de Winchester au revenit. Și mi-au intrat în noua mea viață mai brusc ca niciodată. Doar că aceste dimineți au câteva mici schimbări, cum ar fi țigările. Acum sunt Marlboro roșu lung. Au alt pat, dar același miros specific pe care l-am purtat în suflet încă de prima oară. Nu mai e tricoul verde cu CPNT, e unul galben, mare.
Ajungi să-nșeli, de ce? Pentru că omul care defapt e zeu reușește să-mi dea viața peste cap, în orice punct m-aș afla. Și pentru că știu că-mi va citi blogul, mă voi chinui să scriu frumos (da, chiar scriu toate astea). Are o bucată din sufletul meu, și-o va avea mereu.
Oare de fiecare dată când ne vom întâlni, se va sfârși la fel? Se prea poate, ținând cont de faptul că am o slăbiciune pentru el, și pot trece peste angajamentele pe care le am, așa cum și el face. Au fost momente în care am reușit să nu mă gândesc la el, deși au durat relativ puțin, câteva zile. În schimb, în alte zile, efectiv nu mi-l puteam scoate din minte și din suflet. Adormeam cu el în mine, și mă trezeam la fel. Mereu, când îl văd, simt cum îmi fuge pământul de sub picioare și mi se taie respirația. După ce ne consumăm iubirea, dacă îi pot spune așa, fug. Fug, dar am playerul în urechi și muzica mă trage înapoi. Îmi lasă semne adânci în carne, mi-o sfâșie, iar folkul nu face altceva decât să-mi roadă carnea și mai tare. Pot spune că vreau această durere. Mă bucur de ea. Dacă cineva mi-ar spune că mi-o ia, i-aș spune să se ducă-n pizda mă-sii.
Dar nimic nu este simplu, noi complicăm totul. Nu e bine ceea ce se întâmplă, și știm asta. Dar ce putem noi face? Probabil că putem să suferim în continuare, să ne mințim că-i totul bine și să ieșim, mai mereu, cu sufletul rupt (în cazul meu, fără, pentru că mi l-am pierdut de mult). Și cum tremurai când mă apropiam de tine, când te mângâiam... În brațe la tine mă simt ca și cum nimic nu mi-ar putea face rău, cu excepția ta. Tu ai putea, fără să știi, să mă distrugi în mai puțin de-un minut. Dar și dacă ai face-o, tot m-aș întoarce la tine mai devreme sau mai târziu.
Mă cunoști mai bine ca oricine, și ăsta e un motiv în plus să-ți sar în brațe. Ai mâini frumoase, cred că ți-am mai zis. Și buze de copil. De fiecare dată când te simt, îmi aduc aminte de ce ești zeul meu, de ce mă faci să vin la tine tot mereu.

*Să nu-mi dai drumul, te rog.

Mori încet...

2011-01-12T19:03:00.002+02:00

Uite, vezi, te miști. Te miști, dar în reluare. O să cazi. O să cazi și-o să te spargi, o să te rănești. Ba nu, ai reușit să fugi, să zbori în depărtare. E o iluzie, defapt ești captiva propriilor tale gânduri și dorințe. Ești verde, portocalie, multicoloră. Ești transparentă. Ești subțire ca un pai și puternică ca un leu. Ești liberă, dar plângi. Ai sânge verde și în loc de corp, o portocală. Ești prinsă într-o colivie, dar ai spart lacătul prin magie.
Te-ai ridicat ușor, deabia mergi. Te dor toate, vrei să țipi, o faci, dar nu se aude nimic. Totul se petrece doar în mintea ta. Te doare că ești atât de infirmă, că deși vrei, nu poți.. În loc de picioare ai doi copaci, iar ca mâini, doi ghiocei. În păr îți crește iarbă, dar e o iarbă otrăvită.
Să nu o crezi când îți spune că ea e primăvara, ea e defapt o monstruozitate, o închipuire, e imposibilă de a aduce fericirea printre oameni, de a naște ceva bun.
Știe doar să strice, sau vrea să lase impresia că doar asta vrea.
Îmi mușcă, rupe, sfâșie carnea dar eu nu simt nimic. Din contră, râd. Știu că asta o distruge, o termină. Iar eu exact asta vreau, s-o văd îngenuncheată, SFÂȘIATĂ. Da, sfâșiată, exact cum a făcut ea cu mine.
Vrei să mori? Aș putea să te ajut. Aș face-o cu foarte mare plăcere chiar.

Portocalele chiar sunt singurele fructe

2011-01-10T15:06:00.002+02:00

Sunt singurele fructe bune, portocalii-portocalii și rotunde.

Zice un om că poate începe totul cu un gest în formă de zâmbet, cu o mișcare în formă de aripă, cu un pup în formă de sărut; în continuare contează zborul, adică prietenia și iubirea. Putem zbura.!

Acel om e păstrat adânc în sufletul și-n inima mea, îl țin acolo ca pe o comoară bine păzită și nu-i voi da drumul niciodată.

Totul e bine. Pe frontul de vest și de est. De sus și de jos. E doar lumea *mea*. Lupta abia începe. Iar eu nu voi pleca niciodată. Mai mult. Cine a locuit vreodată în mine nu va fi dat niciodată afară. Nu trebuie să uităm cine e aproape de noi, pentru că atunci nu vom mai avea pe cine iubi. Nu afecțiune, plăcere, frumusețe. Ci doar iubire. Doar atât văd și atât merge. După cum se vede cu ochiul și cu sufletul liber.

*Iubire - că-i mai bună decât toate.!

Magicianul meu.

2010-12-15T20:30:00.003+02:00

Ce frumos îmbraci realitatea... O îmbraci în poveștile tale care pentru unii par desprinse din filme iar pentru alții par realitatea însăși. Transformi povestea noastră, ceea ce se întâmplă între noi cu atâta măiestrie încât prea puțini își dau seama, în esență, că este vorba despre NOI. Îmi place. Îmi plac buzele, mâinile, îmi place totul. Îmi placi tu.
Știi, în lumea ta, ești maestră. Ești magician. Da, asta ești, magician. Iei cuvinte și le îmbini după reguli numai de tine știute, le croșetezi astfel încât să devină o haină pentru sufletele înghețate de afară, pentru acei oameni care au nevoie de un umăr pe care să plângă. Îți iubesc cuvintele, măiestria, te iubesc pe tine ca om, ca iubită a mea...

Alb.

2010-11-30T13:14:00.004+02:00

- Ce-ai face dacă aș muri?
- Ce.. ce-ai zis?
- Dacă aș muri. Mâine. Ce ai face?
- Nu începe. N-ai fi nici primul, nici ultimul om care ar muri. Dar cu siguranță ai fi acel om după care aș plânge și în locul căruia aș vrea să fiu. Nu aș suporta asta, ar fi prea mult.
- Dar vreau să știu ce ai face.
- Te-aș ține în brațe și te-aș strânge tare tare tare. Nu ți-aș da drumul deloc. Ți-aș spune cât de mult te iubesc și te voi iubi. Ți-aș cânta, te-aș pupa, aș face tot ce vrei. Te-aș face fericită.
- Eu aș vrea să merg la mare. Iarna. Aș vrea să văd marea iarna, înainte să mor.
- Te-aș duce la mare. Dar uite, acum e toamnă, e frig. Nu-mi mai pune întrebări din astea. Te rog...
- Bine, dar nu plânge. A fost doar o întrebare. Vroiam să știu ce ai face dacă aș muri mâine.
- Uite, hai să dormim. Hai să facem dragoste toată noaptea. E cald, parcă am fi la munte. Închide ochii pentru o clipă și imaginează-ți.
- Suntem într-o cabană, afară ninge. Focul trosnește ușor, e Crăciunul.. Dar nu. Eu vreau la mare. La mare iarna.
- Să nu mă lași niciodată, auzi? Să nu pleci de lângă mine niciodată.
- Te iubesc.

2010-11-25T11:04:00.001+02:00

M-am tuns :)

Ghips, 14 zile.

2010-11-18T22:16:00.006+02:00

Ultimele 24 de ore din viața lui Sid Vicious. Da, am piciorul în ghips, pentru 14 zile momentan. Ce-am făcut? E simplu..
La spital, un asistent: Ști domnișoară, o fată a venit tocmai din Cluj, să-și vadă prietenul. Și și-a rupt piciorul.
Eu: Și eu am făcut la fel.. Doar că am venit de la Brașov.
Asistentul: Vai, serios?
Eu: Da. Și am căzut aseară, am suportat ca o vikingă o noapte-ntreagă și mă doare foarte rău.
N-o să uit cum, atunci când îi suna telefonul, începea să danseze pe holurile spitalului. M-am plictisit îngrozitor, am dat teza la latină azi, marți am fost degeaba la psiho. De duminică, de când am ajuns acasă, am descărcat în jur de 25 de filme, sezonul 1 și 2 din Grey`s Anatomy, Sex and the City sezoanele 1-6, Life with Louie, și What`s with Andy. Mâine noapte plec la Buzău, luni dau teză la geografie. Am început să citesc Drumul - Cormac McCarthy. Am un ghips foarte colorat, hippie, și unghii albastre. Pe birou stau două cutii pline cu ațe, poate m-apuc să mai fac niște brățări, dar mi-e lene până și de asta. O să văd, cert e că încerc să scriu puțin mai mult (și mai bine), măcar acum, când tot stau acasă și n-am nimic de făcut..
Printre rânduri, mi-e dor de el și de tractorașul minune care e mai mult stricat.

Toamnă Kaki: 02.

2010-11-15T11:20:00.000+02:00

N-aș vrea să fii aici. Nu că n-aș avea nevoie de tine. Nu că nu mi-ai lumina ochii, dacă ai fi lângă mine. Dar aici e prea multă ură. Prea multă batjocură. Prea multă mârlănie. Și atunci, de ce să suferi și tu? De ce să-ți văd întristarea în ochi?
Mi-ar prinde bine căldura ochilor tăi. Și răsuflarea ta m-ar alina. Ce lume poate fi aceasta de oameni tunși chilug, de zgomot de arme, de umilință inutilă, de amărăciune și blestem? Am găsit aici o adunătură diformă de ființe cărora cu greu li s-ar putea spune oameni. Știu ce-ai să zici, că poate și ei au nevoie de iubire, și poate că tocmai din cauza lipsei iubirii se poartă astfel. Nu cred. Un om adevărat, un om cu suflet, știe să se poarte cu ceilalți chiar și atunci când pasărea iubirii nu-l mai atinge pe el cu aripa sa. Nu se răzbună. Nu se poartă aiurea, dintr-un drept efemer, dat de ocuparea și mai efemeră a unei poziții oarecare într-un anumit cadru social.
De asta n-aș vrea să fii aici. Nu că n-aș avea nevoie de tine. Nu că nu mi-ai lumina ochii, dacă ai fii lângă mine. Dar aici e prea multă ură. Prea multă batjocură. Prea multă mârlănie. Și atunci de ce să suferi și tu? De ce să-ți văd întristarea în ochi?

Toamnă Kaki: 01.

2010-10-14T12:06:00.001+03:00

. Nu știu dacă te vor lăsa și pe tine să intri aici. Până acum pășeam agale prin lumea mea, în care tu mereu ai locul tău de onoare. Acolo, în lumea mea, eram doar cu întrebările mele, cu visurile mele, cu povestea mea de dragoste interzisă, cu îndoielile și certitudinile mele. Eram cu tine și cu lupta pentru a te câștiga, eram. Chiar dacă uneori te pierdeam. Încercam să mă dezmeticesc apoi, într-o lume a adolescenței în care nu pricepeam de ce mereu se ridică bariere în calea iubirii, de ce ni se pun mereu piedici, de ce nu e anotimp în care păsărilor să nu li se lege greutăți de picioare. Încercam să mă dezmeticesc și să înțeleg lumea.

Și exact când lumea mea era mai frumoasă, exact când câinii mei morți reînvățaseră drumul spre mine și făceau cu rândul ca să ne păzească iubirea, o hârtie diformă, un ordin de încorporare pecetluit ca o sentință, a venit să mă smulgă din lumea aceasta frumoasă a mea. Legi aiurite m-au luat, sub pretextul că eu, care urăsc războiul și aremele și moartea, trebuie să-mi apăr țara. Dar de cine s-o apăr, au uitat să-mi zică. Așa că m-au târât aici, ca să mă aducă la același numitor comun cu gloata, să mă arunce pe acest pat a lui Procust în care toți trebuie să fie la fel. Prea puțin le-a păsat lor de lumea mea, de întrebările mele, de visurile mele, de povestea mea de dragoste interzisă, de îndoielile și certitudinile mele, de piramida pe care o făcusem din visurile mele și de câinii mei morți, prea puțin le-a păsat. Și-au închipuit că astfel o să mă schimbe, că astfel mă vor face unul de-al lor.

Un singur lucru au uitat: că ei n-au cum să-mi omoare lumea! Că ei nu au puterea de a-mi schimba sufletul!

Că nimic nu va schimba lumea mea!

Toamnă kaki

2010-09-21T18:53:00.011+03:00

Poate pentru că acum te iubesc mai mult decât oricând.

Abia acum înțeleg că tu ai fost

de fapt libertatea mea.
Că și atunci când eu
eram priponit între gardurile unei
închisori cu ifose de cazarmă,
tu erai cerul care încerca să
mă reînvețe să zbor.

Că atunci când demnitatea mea
devenea, în închipuirea fariseilor
care mi s-au perindat prin viață în această
vreme, preșul de care ei credeau că
și-ar fi putut șterge picioarele noroite de
nămolul din sfletelele lor,
tot tu erai cea care mă lăsa să visez
frumos și îmi deschideai aripile pentru
urcușul celest.

Mi-ai dat lumină și speranță,
putere mi-ai dat...
Mi-ai dat zâmbet și înțelegere,
ai dat chipului meu împăcarea după
care tânjise atât de mult..
Mi-ai dat ninsoarea albă ca sufletul
bunicilor noștri, și ploaie răbdătoare
mi-ai dat.

Mi-ai dat agude mustind a
viață viitoare, dar și pline de
copilărie.
Mi-ai dat atât de multe lucruri
despre care chiar și acum
mă întreb dacă într-adevăr
le meritam.
Și-atunci cum să nu te iubesc, iubire?

*Din visele ei câte au fost, nu mai rămăseseră decât ierburile uscate ale toamnei, învăluind-o din toate părțile.*

03.

2010-09-08T15:07:00.016+03:00

Depresie. Nervi. Fum.
Din nou toamnă, liste întregi de rechizite, frunze multicolore și miros de vinete coapte.
Vinete coapte, promisiuni pentru următorul an școlar, cuiburi de păsări goale, ploaie și gri.
Gri, profi noi, uniforme albastre, amintiri din vară și o țigară.
O țigară, poze cu iz de fericire și soare, mare, porumb fiert, ardei copți și zacuscă.
Zacuscă, un inel de logodnă, un tren vechi și ruginit, plus o casă a noastră.
O casă a noastră, beții după care-ți pare rău, eșarfe colorate, bocanci și un dor imens după el.
Dor de el, un el care te-a fermecat și ți-a promis că o să vină până pleci și-n ale cărui brațe adormeai mereu.
Somn, porecle, popa prostu` jucat într-un bar de țară, bere și coji de semințe.
Coji de semințe, tractor, iubire, bețișoare parfumate, cățel miiiic.

*Te iubesc.

Ceva fotografii...:
01: Men have discovered fire and women discovered how to play with it.

02: Munte-amestecat cu mare.

03: Mai trebuie și d-astea din când în când.

04: Arc de tractor.

05: Limbuțăăă.

06: We shall miss nothing except each other.

2010-08-24T11:39:00.002+03:00

Bun.. deci nu cred că am stat acasă mai mult de 5 zile și iar sunt cu rucsacul în spate, pe drumuri. De data asta plec din nou la mare, așa că ne auzim peste vreo 8-9 zile.

*Și pentru că mi-e dor de el,
și pentru că au fost exact 10,
melodia e a noastră:

Dinu Olărașu - Zece

Te-aș cere înapoi...

2010-08-22T21:10:00.005+03:00

Sunt plină și goală, și searbădă și fără rost. Afară s-a lăsat răcoare; și plouă. Sper ca ploaia să mă spele de păcate, de dureri mocnite, și să-mi ofere uitarea. Privesc oamenii. Ei nu știu să pipăie nebunia naturii; să scuture crengile copacilor și să se bucure idiot și măreț de dușul coborât de pe frunze, să deschidă gura și să le plouă pe limbă. De fiecare dată când plouă știu că, de fapt, sunt lacrimile celor care au plecat.
Lumină. Mâinile îmi sunt încordate, corzile îmi taie buricele degetelor. Lumină. Dinții îmi scrâșnesc. Creierul îmi arde. Lumină, copilărie, bunici, nuc, icoană, adolescență, fericire, năzbâtii, examene, facultate, studiu, muncă, premii, nebunie, de ce-uri, iubire, turnee, căsătorie, inedit, speranțe, idealuri, doi, singurătate, băiat, X-ulescu, prieteni, teatru, repetiții, scenă, aplauze, minciuni, absențe, nevastă, groază, abandon, alcool.

Apoi... l-am cunoscut pe V. Și l-am pierdut pe V.
...și reușeam, fără pic de ipocrizie, să ne certăm din cauza lui Eschil, sau să ne îndrăgostim pe motive proustiene. Știu că sună ciudat, dar în acea perioadă Goethe a despărțit un cuplu. Din fericire, la nici o săptămână, Brecht a remediat situația.

*Strict interzis-Dana Dorian.

*Emeric Imre - Noapte de unul singur

Tauri: 24.04. `87/25.04. `94

2010-08-18T12:36:00.007+03:00

Și zilele treceau.. R. stătea pe o străduță prăfuită și-l aștepta. Îl urmărea din priviri când nu era lângă ea; adormeau îmbrățișați și ascultau muzică din laptopul ei.
*dacă aș avea un frigider, cred că ar fi plin cu alcool*.
Da, probabil așa ar fi, nu zic nu. Oricum, la câte sticle sunt în cameră, ar fi nevoie de doua frigidere.
*Cheia? Unde naiba am pus cheia? Am găsit-o, gata.*
Ușa se deschide cu un scârțâit ușor și un miros de alcool amestecat cu sex le inundă nările. Cum intră-n cameră, R. își dă jos bluza și fură un tricou de-al lui. Așa face în fiecare seară, nu contează că e frig, sau că trebuie să-l dezbrace.
Iar latră câinele, el țipă, ea dă drumu la muzică. Pătura e afară, apa lângă ei.
*Iar bagi tâmpeniile alea în gură? Hai, aruncă țigara, te rog frumos.*
Uite-așa o convinge mereu să nu mai fumeze, și de dragul lui nici n-o mai face. Ajung rapid în pat, stau îmbrățișați.
*Tu vezi ce-mi faci? Nu pot să stau nici două minute lângă tine că deja îmi vine să te sărut peste tot, să te iubesc în continuu*
*De data asta chiar nu am făcut nimic, pe bune. Am o idee: punem plapuma între noi, și gata*
*Te-ai gândit mult pui? Punem un perete, direct*
*Nu pitic, fără pereți că ești în stare să-l spargi. Hai încoace...*
Se iubesc până în zori, dorm câteva ore și gata, el pleacă și o lăsa pe R. să doarmă în patul și camera lui, cu condiția să închidă ușa, nu cumva să intre cineva. Trec 2 ore, el se întoarce și bate-n geam. Somnoroasă, R. se ridică, deschide ușa și se bagă mai departe în pat. El vine, și se ghemuiește lângă ea, fac dragoste și adorm goi.
Deja se știe, R., fata ciudată, nu-i niciodată acasă, s-a mutat la el și stau împreună. Se bucură împreună de micile minuni. Știți, noaptea, salcâmul din curtea lui seamănă cu un brad.
*Sentimente?*
*Da, foarte multe.*
Și, inevitabil, vine momentul despărțirii. Nu pentru o zi, două, ci pentru un timp mai îndelungat. Dar nu pentru totdeauna. Și din nou aceleași promisiuni, aceleași sentimente de frică, aceleași lacrimi grele. Dar oare pentru cât timp toate astea? Sper să fie ultima oară...

*10 zile și-un inel de logodnă.

Tot pe drum..

2010-08-05T22:20:00.004+03:00

Bagaje, dor de ducă, tricoul cu Costinești 2008, oameni creți și fluturi ce-mi dansează prin păr.

Nici bine n-am ajuns acasă că iar sunt pe drumuri. Drumuri bătute de timp, supra-încălzite de soare și pline cu floarea-soarelui. Încă o săptămână departe de casă, de-ai mei prieteni și de-a mea cameră. Nu-mi pare rău, știu că mă așteaptă niște zile pline, din toate punctele de vedere. De nopți nici nu mai vorbesc, o să dormim iar pe jos, o să vânăm gândaci ca de obicei și-o să bem bere. O să ne ascundem de băbuța nebună și-o să râdem până la 3 dimineața ca la 5 să ne trezim. Să mă-njuri că n-ai mâncare, că o sa dormi pe tine la muncă, și c-o să pierzi trenul din cauza mea. Eu din prima seară să împart o conservă de porumb cu un creț, la 3 dimineața și să plec cu tricoul lui înapoi, la Brașov... Încă vreo 10 ore, și-am plecat.

Pentru că-n ultimul timp mă uit în prostie, și nu mă satur:
http://www.youtube.com/watch?v=Oi27i1VGIAI

Am copilărit şi eu..

2010-07-31T16:33:00.006+03:00

Îmi aduc aminte de un tren personal, care întârzia 25 de minute. Îmi aduc aminte de o gară, de oameni coloraţi, cu bagaje. Îmi aduc aminte de rucsacul meu imens, şi de cortul care era să-l pierd. Îmi aduc aminte de băbuţa care în fiecare an ne primeşte cu braţele deschise, şi de felul în care dormim 4 în loc de 2. Îmi aduc aminte de pajişte, de biletul mult prea scump şi de grămada de oameni care mişună pe străduţele mult prea aglomerate. Îmi aduc aminte de el, şi de şosetele lu' Cătă, uitate anul trecut [da Cătă, să şti că nu o să uit faza]. Îmi aduc aminte că la jocul ăla super complicat noi am câştigat, şi am zis că mereu rămânem noi doi. Îmi aduc aminte de cort, de chitara oamenilor din campingul de langa şi de telefonul care ne-a super panicat. Îmi aduc aminte de grijile care ni le făceam în drum spre gară, de sărutul fugar. Îmi aduc aminte cum am adormit pe pajişte, toţi, şi de cele două ţigări pentru care am primit cea mai tare replică: dacă te mai văd şi mâine, promit c-o să fiu piatra de la dâmbul tău [Ştefan, dacă şti ce-ai vrut să zici, te rog să mă faci şi pe mine să înţeleg, mi-e aproape imposibil]. Îmi aduc aminte de nervii de sâmbătă şi de lacrimile abia stăpânite.
Îmi aduc aminte cât de fericită am fost când te-am revăzut, după aproape 1 an.
Îmi aduc aminte cum am plâns, de două ori şi de *dacă nu vroiam să fiu cu tine, nu te mai sunam*. Îmi aduc aminte de *Ralu, am nevoie de tine*.
Îmi aduc aminte tot ce-am vorbit în cimitir, duminică. Îmi aduc aminte cum ai plecat.
Îmi aduc aminte că am mi-ai zis *hai cu mine* şi am plecat în Blaj. Îmi aduc de *5 lei sau 6 euro* şi cum ne certam pe cine să care rucsacul.
Îmi aduc aminte de cum m-ai sunat şi mi-ai spus să vin la Sibiu, că îţi lipsesc, şi că avem o relaţie. Îmi aduc aminte cum luni dimineaţa eram în tren, veneam spre tine. Îmi aduc aminte că am dormit în Free Eagles. Îmi aduc aminte de Archy, Clau, Iţu, Onuţa, Oana, Girafa, şi restul lumii. Îmi aduc aminte de film, de ţigară şi de *braşoveanco, taci odată, să se urce pe tine./ Braşoveanco, te-ai urcat pe el?/ Eu vin la voi*. Îmi aduc aminte de stresul cu farmacia şi de cum a trebuit să plec. Îmi aduc aminte..

*Trebuie să ajungi la Sighişoara,
să cunoşti un tip din Vâlcea ca să-ţi dai seama că amândoi
sunteţi prieteni cu o tipă din Bucureşti.

Când ce pleacă s-a dus...

2010-07-14T16:01:00.004+03:00

Începu să viseze intens. O mai văzuse undeva. E de o frumuseţe fără cusur, chiar şi cu urmele lacrimilor pe obraji.
Încearcă în zadar să iasă din cearşafuri. În mijlocul camerei, ea de dezbracă lent, fiecare strat de veşminte desprinzându-i-se de pe trup ca vârstele istoriei. Pe măsură ce face lucrul acesta, înfăţişarea i se modifică imperceptibil.
E vrăjit de această punere în scenă, dar ea începe imediat să intoneze capetele de acuzaţie.
*Ţi-e frică de iubire şi o loveşti pe cea care te iubeşte. Nu aştepta prea mult. Va veni vremea când vei băga de seamă că nu poţi trăi fără iubire. Respinge-mă şi te vei respinge pe tine, deoarece eu sunt deja parte din viaţa ta.*
Sunt fecioară. Îmi reînoiesc fecioria mereu. În fiecare iubire e prima mea iubire. Vezi că mai am doar un strat de veşminte. Acum sunt o femeie modernă. După ce mi le scot şi pe acestea, voi fi feminitate pură.
Eşti în stare să-mi arăţi iubirea ta?
Acum este compelt goală şi se întinde peste el, zvârcolindu-se ca un şarpe în jurul sexului lui. Nu se mai poate controla, ea se înfurie şi-l plesneşte cu putere peste faţă. Dar durerea nu înseamnă nimic faţă de dispreţul pe care îl citeşte pe chipul ei.
Se îndepărtează şi se aşează pe biroul lui. Glasul ei se aude acum ca o melodie plăcută.
*Când ce pleacă s-a dus, cum poate ce rămâne să stea?*
Iar biroul pluteşte ca o corabie afară pe fereastră. Sare să se uite, dar dispăruse.

L-a trezit sunetul propriului glas, era 3 dimineaţa. Fiecare celulă din corpul lui era trează, îşi amintea perfect tot ce se întâmplase.

2010-07-11T20:59:00.003+03:00

Te-ai întors de te-a luat dracu`. Acum înţeleg că totul s-a terminat, aşa cum cafeaua din cană s-a răcit treptat, apoi a dispărut, aşa şi sentimentele şi relaţia noastră.

Semnat,
R.

Invers.

2010-07-07T22:34:00.004+03:00

*De ce dracu` a fost nevoie de cineva din exterior să-mi deschidă ochii ca să văd ceea ce ştiam şi singură, dar nu eram pregătită să accept?

Într-o zi vii, stai, mă săruţi, şi pleci. În alta nici măcar nu mă suni, ca după alte 3 să îţi aminteşti că mai exist, că te aştept. Apoi mă iubeşti cu pasiune, mă învineţeşti şi aproape îmi smulgi sfârcurile.
Faci toate astea cu un scop, dar care anume? Sunt conştientă că una din ele o să plece, cu cealaltă nu mai rezistă mult relaţia, şi rămân eu. Ştiu foarte bine că indiferent de ceea ce faci, tot la mine te întorci, aşa timid cum eşti.
De ce naiba nu eşti în stare să-mi spui ceea ce e evident, că mă vrei? Nu, ţie îmi place să mă laşi pe mine să ghicesc, să cred ce vreau. Îmi dai răspunsuri abstracte, ce te-ai face dacă odată nu te-aş înţelege, aş percepe altceva? Îţi e la fel de frică pe cât îmi e mie, să nu faci vreo greşeală, să strici totul.
Au trecut 4 zile, credeam că te pot uita, pot să trăiesc fără să mă întreb ce faci. Nu, m-am înşelat; mi-ai intrat grav în inimă şi mi-e al dracului de teamă că o să mă lovesc graaav de refuzuri, refuzuri care mă înspăimântă doar când mă gândesc.
-Îl cunosc de 4 ani, el te-ar putea aduce pe drumul cel bun, asta dacă-l laşi. Dar şi tu, la rândul tău, trebuie să-l salvezi, să-l înveţi că se poate trăi şi fără prostii. Aveţi numai de câştigat unul de la celălalt, ai grijă de el să nu-l pierzi; încearcă să-l înţelegi din gesturi, şi nu din vorbe.
De mâine, defapt de când am auzit vorbele astea, încerc să te înţeleg, nu o să mai iau totul aşa cum e, o să încep să nu mai fiu aşa impulsivă, nu cu tine. Deabia acum fac unele legături, şi realizez ce ai vrut să spui în unele momente.
Îmi pare rău că înţelegeam exact pe dos, de-acum înainte o să fie totul mult mai bine.*

Semnat,
R

Poveste cu iz oriental

2010-07-02T10:53:00.003+03:00

A fost odată, când eram amândoi
istoviţi în pat, şi tu ai şoptit:
*Pot să te văd chiar şi pe întuneric.*
Am iubit aceste cuvinte timp
de mai multe vieţi.

A fost tot în ziua în care mi-ai adus
un mănunchi de flori sălbatice, de câmp,
ziua în care ţi-am spus:
*Ploaia de aprilie e cea mai bună ploaie*.
M-am născut în aprilie, nu că ai fi ştiut atunci.

Acum în sfârşit cred că-ţi lipsesc.

N-adormim la soare..

2010-06-19T10:27:00.006+03:00

Plecăm la mare, în vamă. Haine, rucsace, corturi, bani de motorină şi muuultă nebunie. Eşarfe, ţigări şi soare, iubire.
-*Fac o baie cum ajung. Mă arunc în apă. Mă duc în slipi până la mare, tot drumul, şi când ajung, direct în apă sunt...*
-*Băă, da' mergem la bulgari, că acolo e mai ieftin alcoolu' şi oricum, trebuie să facem rost de bani. Eu văd cum rezolv cu munca, să fac schimb de tură..*
-*Ce pizda mă-sii ne facem atâtea planuri băi? Ia dă-o dracu, să ne vedem ajunşi, aia contează.*
-*Tu, sun-o pe maică-ta, să vedem cu maşina. 4 persoane mergem. Cu ea, 5. Eu o sun pe bunica, mâine plec la ea, să-mi dea un baston juma'...*
-*Stai bă limbă. Mai întâi dă o ţigară. Tu-ţi dai seama? Mergem în vamă, prima oară pe anu' ăsta. Şi mă mai duc şi legată la cap, da' nu inutil ce-i drept.*
-*Ce tu, nu-ţi convine că ne-am cuplat? Imediat se rezolvă dacă vrei.*
-*Du-te dracu mă. Dă şi tu ţuica aia.*
-*Hai tu ameţito că doar am glumit. Pupă-mă.*
-*Bă, ia, gata, nu vă mai certaţi. Important e că mergem în vamă. Şi vă las să dormiţi în acelaşi cort că eu dacă o să fiu rupt, dorm unde-apuc.*
-*Dau o bere, cum ajungem. Am făcut rost de 50 de euro şi 1 milion.*
-*Băi, voi vedeţi ce vreme nasoală prindem? 2 zile soare, în rest baftă.*
-*Hai frate, tot ce contează e că suntem în vamă, vedem marea anu' ăsta.*
-*Da bă, da' să stau doar în cort... Îl sun pe ma' men, să nu vină. Să nu-i treacă nici prin vis să vină-n vamă cât suntem noi. Peste tot pe unde am fost cu el, a început ploaia. Ăsta aduce ploaia, mă jur.*
-*Cine-a zis mă că stai doar în cort? Mergem la Stuf, chestii. O să vezi, da' mai întâi stai să ajungem*
-*Da bă, are dreptate gagica. Ia, hai să mai dăm drumu la o ţigară, şi dă şi tu ţuica aia încoace.*

Cam aşa sună pregătirile noastre. Mai spre seară...
-*Am vorbit cu maică-mea. Marţi dimineaţă la 9, plecăm. Şi vine şi pisica cu maică-sa, cu maşina lor.*
-*Futere tăticulee. Da' eu cu maică-ta vreau să merg. Şi stau în faţă.*
-*Da mă. Ţi-am zis, e totul ok. Da' să aduceţi ceva raggae.*
-*Gata-i. Noi doi venim cu maică-ta.*
-*Eu lucrez luni noaptea, la 7 ies.*
-*De ce dracu crezi că am zis să plecăm la 9? Că dacă era după mine, plecam pe la 4 dimineaţa, să nu prindem căldură naşpa pe drum.*
-*Mulţumesc tu. Vin-o aici..*
-*Bă, da mai puteţi să vă pupaţi? Mai respiraţi şi voi..*
-*Ce mă, te oftici?*
-*Da tu, mor. Faza e că noi vorbim de ceva important..*
-*Hai frate, ne facem planuri ca ţiganii. Aşteaptă şi tu bă, să ajungem. Că le facem pe toate pe moment, acolo.*

Leapşaaa.

2010-06-14T14:39:00.003+03:00

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.
*în Vama Veche. Atunci când te fuţi, contează numai sentimentele* (Romanul Românesc Pervers - Kiki Vasilescu)

2. Fără să verificaţi, cât e ora?
14.45

3. Verificaţi.
14.44

4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă)?
Pantaloni scurţi, tricou negru cu Beatles.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?
La televizor.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Televizoru`...

7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?
Azi dimineaţă, până la şcoală să mă interesez de plecarea la mare, dupaia am stat la o ţigară la modarom.

8. Ce aţi visat ieri noapte?
Habar n-am...

9. Când aţi râs ultima dată?
Azi dimineaţă.

10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi?
Un tablou cu doi îndrăgostiţi, la mare şi un poster imens cu Placebo.

11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut?
Dirty Dancing, acu vreo lună..

12. Aţi văzut ceva ciudat azi?
Hmm.. era un tip îmbrăcat super ciudat, semăna cu o pijama. Până şi pălăria era din acelaşi material galben-portocaliu cu negru ca şi cămaşa şi pantalonii. Şi avea mustaţă portocalie, să se asorteze. Atât...

13. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
În lipsă de altceva..

14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă.
Am de gând să-mi fac încă un tatuaj, de care, în schimb, să nu ştie ai mei.

15. Prenumele copilului tău, dacă ar fi fetiţă.
Mara sau Maya.

16. Şi dacă ar fi băiat?
Victor.

17. V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?
Probabil, în Paris, Rusia sau Tibet. Poate chiar Jamaica.

18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului?
*E tare frumos aici la noi, ce zici de-un joint?*

19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi?
Mentalitatea oamenilor referitoare la homosexuali, transsexuali, lesbiene.

20. Vă place să dansaţi?
Hmm, nu mă omor :))

21. George Bush?
De-a dreptul George Washington Bush

22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Ed, Edd şi Eddie :>

Leapşa cu cărţi.

2010-06-09T13:48:00.003+03:00

1. Câte cărţi ai citit până acum în 2010?
11

2. Câte cărţi de ficţiune şi câte de non-ficţiune?
5 de ficţiune, 6 de non-ficţiune

3. Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei?
7 bărbaţi şi 4 femei.

4. Care e cartea preferată citită până acum în 2010?
Podurile din Madison County - Robert James Waller

5. Care carte ţi-a plăcut cel mai puţin până acum în 2010?
Un roman rus - Emmanuel Carrere pentru că mă aşteptam la cu totul altceva

6. Ai început vreo carte şi n-ai putut să o termini?
Da, Torturaţi-l pe artist - Joey Goebel

7. Care e cea mai veche carte citită?
Podurile din Madison County - Robert James Waller, 1994

8. Dar cea mai nouă?
Jurnal Oana Pellea - Oana Pellea, 2009

9. Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?
Cel mai lung: Dincoace de bine, dincoace de rău. Despre iubire - Aurora Liiceanu, Alice Năstase
Cel mai scurt: Marfă - Melvin Burgess

10. Cea mai lungă şi cea mai scurtă carte?
Cea mai lungă: Memoriile unei gheişe - Arthur Golden
Cea mai scurtă: Un roman sentimental - Alain Robee-Grillet

11. Câte cărti împrumutate şi/sau de la bibliotecă?
5 împrumutate de la bibliotecă, una de la Yu Ying, şi 5 sunt ale mele.

12. Câte cărţi citite sunt traduceri?
7

13. Care e cel mai citit autor anul acesta?
Hmm, nu există, fiecare carte are alt autor.

14. Ai recitit vreo carte?
Da, Cum mi-am petrecut vacanţa de vară - T.O. Bobe

15. Care e personajul preferat din cărţile citite până acum în 2010?
Robert Kincaid [Podurile din Madison County - Robert James Waller] la egalitate cu Clare [O casă la capătul lumii - Michael Cunningham]

16. Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?
Rusia, America, România, China, Japonia, Franţa.

17. Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?
Torturaţi-l pe artist - Joey Goebel [mă enervează că n-am reuşit s-o termin]

18. Ce scriitori descoperiţi în 2010 ai vrea să citeşti mai mult?
Robert James Waller, Aurora Liiceanu, T.O. Bobe, Michael Cunningham

19. E vreo carte a cărei lectură iţi pare rău că ai amânat-o?
Da, Strict Interzis - Dana Dorian; aş fi putut s-o iau de la bibliotecă de când am văzut-o prima oară.

Renunţ.

2010-05-28T20:03:00.005+03:00

Renunţ la.. Renunţ la mine.
Şi mă abandonez în braţele tale.
Mă las în voia sorţii,
mă las ţie pe de-a-ntregul.

Dacă aş fi o lună, aş fi mai.
Dacă aş putea, te-aş lăsa să pleci.
Aş vrea să trăiesc
pe cont propriu.

Vreau să fiu Venus,
Să mă numesc Maya; sau Mara.
Vreau să am un melc, o oaie
şi pe tine mereu.

Renunţ la.. Renunţ la tine.
Şi încerc să te uit.
Îmi cumpăr ţigări deşi nu mai am
cu cine să le împart;
şi le fumez singură, dar le fumez.

Albastru nemărginit, infinit...

2010-05-20T17:40:00.004+03:00

Şi până la urmă, de ce să fie supărata, tristă, abătută? Doar să-i dea apă la moară nu merită. Au trecut vreo 5-6 zile în care era foarte ruptă, nu-l putea lăsa, dar acum totu-i bine, zâmbeşte, râde, nu mai e dependentă de el. Nu în halul în care era înainte.
*probabil că dacă nu era ciudat, aşa ca mine, nu-l alegeam.* Nu înţelege un singur lucru: de ce naiba nu poate s-o lase, nu poate să renunţe la ea? E inconştient, ştie că-i face rău, dar continuă. Continuă pentru că oarecum îi face bine, se simte protejat, îi oferă siguranţa aia ciudata, care o înţeleg prea puţini. Şi ea nu are tăria să-l lase, să-i spună că vrea s-o uite, să nu mai existe pentru ea.
*de ce să fiu tristă când am aşa oameni frumoşi în jurul meu? Nu merită.*
Nu mulţi au înţeles ce vroia sa spună cu chestia asta, dar un EL a înţeles-o, şi i-a zâmbit. A pupat-o pe frunte şi a ajutat-o să se ridice, i-a spus aşa: poate începe orice cu un gest în formă de zâmbet, cu o mişcare în formă de aripă, cu un pup în formă de sărut. Contează în continuare zborul, adică prietenia şi iubirea. Putem zbura.!
E din nou hippioata aia mică, care vrea să renunţe la droguri dar nu poate, care are un Winchester între buze şi-o floare în păr. Care se ataşează de oameni mult mai mari, care o iubesc.

Summer and...

2010-05-12T10:38:00.005+03:00

Vara asa am să mă-ndrăgostesc. Mhm, de câte zeci de mii de ori ai spus chestia asta până acum? E vară, un punct în plus sa dormi muuult la prânz, să chiuleşti de la şcoală pe motiv că *mă doare capul, şi pur şi simplu n-am chef*, să pierzi nopţile prin nuştiu ce bar şi să cunoşti un tip de care să rămăi legată o vară şi-o toamnă întreagă, să bagi pastile cu pumnul ca să nu-ţi mai simţi capul muuult prea apăsător pe umeri.
Începuse cam aşa: vezi ce păţeşti dacă ieşi la o bere în X? Dai peste o tipă care-i complet pe lângă subiect şi aberează şi ea acolo, staţi pe-o bancă şi vedeţi răsăritul împreună, te îndrăgosteşti de ea şi va împletiţi o relaţie de mai bine de doi ani. Concluzia: nu mai ieşi la bere în viaţa ta.
Dar pun pariu că şi vara asta vei face cam tot aşa. Defapt, ai făcut-o deja doar că nu ai mai ieşit la nicio bere.Ai cunoscut-o complet altcumva, dar cam tot aceeaşi poveste, cu unele diferenţe. Adevărul e că ţi-e dor de tipa aia, ţi-e dor de nopţile pierdute cu ea, de ţigările fumate-n doi, de dimineţile dormite până la prânz cu ea alături, de durerile sfâşietoare de cap.
Ţi-e dor de toate astea, deşi spui că nu, că-i doar o iluzie de-a mea.

Perete.

2010-05-03T19:23:00.008+03:00

Despre el, un simplu fotograf, ultimul cowboy rămas:
Avea părul lung, zâmbea mereu.
Sau poate doar când era cu mine; încă nu mi-am dat seama.
Nu ne-am spus niciodata *te iubesc* sau mai ştiu eu ce.
Pur şi simplu ne-am lăsat purtaţi de val.
Şi am ajuns mai departe decât mi-am imaginat.
M-a întrebat dacă am iubit vreodată, i-am răspuns că da; şi el a făcut la fel.
Dacă îl întrebam de ce zâmbeşte, se uita la mine şi apoi mă săruta.
Mă lăsa să înţeleg ce vroiam eu.
Vom face dragoste pe munţii Tibetului şi vom bea coniac pe balcoanele din Paris,
în Rusia vom privi cum urmele războaielor s-au întipărit adânc în zidurile oraşelor,
în primele adieri ale dimineţii.
Ai fost un vis sau oare chiar m-ai ţinut în braţe şi mi-ai zâmbit?
Tind să cred că ai existat cu adevărat, am dovezi şi te cred...
Vreau să te fotografiez aşa cum arăţi în dimineaţa asta, sălbatică şi naturală, pură şi inocentă.

R. şi-ai ei iubiţi pierduţi..

2010-04-17T11:00:00.014+03:00

Mergea singură, cu ţigara între buze şi cu floarea în păr. Într-un timp purta doar flori galbene, acum o văd cu flori roşii. Avea unghiile date cu ojă verde. Era frumoasă. Dar oare cât dureaze frumuseţea ei, fericirea ei?
*Veşnic. Nu există moment în care să nu zâmbesc, să nu port o floare în păr.*

O vezi şi te fascinează. E hippioata aia mică, care zâmbeşte şi se bucură, care fumează pe ascuns şi îţi fură berea din mână ca apoi să îţi înapoieze o sticlă la fel de goală ca tine. În fiecare loc din lume există câte o *chestie* de genul ăsta, cum îi spun unii. La noi aici, i se spune simplu: R. E simplă povestea ei:
Vrea să plece în Rusia, să vadă Tibetul şi să meargă cu Transsiberianul. E ecologistă, fumează Winchester în exces poate şi îşi vopseşte unghiile de la picioare. După o pauză destul de lungă poartă iar flori în păr. Iubeşte animalele, se joacă cu câinii maidanezi. Are multe brăţări la mâna dreaptă şi 3 coliere la gat: un vultur de la un EL, un colier verde şi semnul păcii.
Simplu, nu?

Dar are o problemă, o problemă majoră pot spune: şi-a pierdut sufletul. Defapt i-a fost furat de doi oameni, amândoi frumoşi şi îndepăraţi. Primul este acel EL de la care are vulturul, care s-a înrolat în armată, şi-acum e în Afganistan. I-a furat o parte din suflet în urmă cu aproximativ 2 ani, şi de-atunci ea se gândeşte într-una la el. Îi spune Domnul T. şi crede că este prima ei iubire. Celălalt, este creţ şi are mâini de zeu. El i-a furat partea rămasă de suflet acum aproximativ un an. R. îl iubeşte în felul ei, spune despre el că este zeul ei.
Pe amândoi îi iubeşte şi îi poartă în carcasa sufletului pierdut. Vara asta vrea să.. vrea multe.

Pictor falsând sub duş de nuanţe

2010-03-31T12:29:00.004+03:00

Verde, roşu, negru,
galben, albastru,
verde, roşu, negru,
galben,
albastru..

Realizez că-s doar o imagine pe pânza ta,
dar de ce trebuie să mă murdăreşti?
De ce să-mi faci părul verde
iar mâinile albastre?

Am înţeles că am ochii roşii,
gâtul negru iar corpul..
Nici nu cred că mai am corp.

Eşti o brută.!
De ce să nu mai am
brăţări la mâna dreaptă?
Unde mi-au dispărut eşarfele;
vulturul lui unde-i?

-Eşti amuzantă, să ştii.
Nu te prea doare că ai alte culori,
ţie îţi pasă de brăţări, de prostii.
Chestiile tale sunt irelevante pentru
ce vreau eu să fac,
să scot în evidenţă.
Dă-le dracu', n-ai nevoie de ele.

- Ahh, să te duci în mă-ta cu tot cu desenele tale,
dă-mi sticla de whiskey.
Te urăsc, îmi vine să-ţi sparg sticla în cap.
Tu chiar nu înţelegi că brăţările,
vulturul, eşarfele,
făceau parte din mine?
Ele mă făceau individuală,
ele erau
*eu*....

Halucinaţie. Trei..

2010-03-20T13:36:00.004+02:00

*Şi totuşi.. dacă mi-aş fi bagat minţile în cap era cu totul altfel.*

E seară, R. şi cu cei doi erau într-o cameră unde fumul de ţigară plutea dens deasupra lor. Întuneric, pat dezordonat şi mult testosteron în aer.

-Pro sau contra?

-Pro. Tu?

-Ma abţin. Dar tu?

-Dacă el a zis pro, şi eu tot pro.

-No futui. Ok.

Simplu. Hainele încep sa părăsească trupurile încinse ale celor 3. Se săruta pe rând, cu amândoi. Se muşcă de gât, de sfârcuri şi de buze.

E golită de sentimente, de haine, de caracter. E goală, tristă, şi dominată.

*Ce greu îmi e să transpun sentimentele pe foaie.. Tot ceea ce s-a întâmplat. Imposibil aproape.

Nu, gata. Mă opresc, nu pot înşira ce s-a petrecut în noaptea aceea, într-un pat străin dintr-un oraş uitat de lume şi de vreme.*

Sub sau peste droguri?

2010-03-14T10:05:00.006+02:00

E singură şi goală. Atât pe dinăuntru cât şi pe dinafară. În ultimele zile parcă a înnebunit, parcă s-a transformat într-o altă persoană. Defapt nu. Parcă a avansat în nebunia ei, în felul ei hippie.
Da, asta e. Până acum se rezuma la bluzele ei vaporoase, pline de flori. La brăţările colorate şi la medalioanele de la gât, fiecare primit şi reprezentând câte ceva. Se rezuma la cd-ul cu The Doors primit şi la cărţile păfuite pe care le citea.
Acum.. Hehe.. Acum s-a schimbat. WInchesteru' l-a înlocuit. Paginile cărţilor nu le mai citeşte, le fumează. Formaţiei The Doors li s-au alăturat Beatles-ii, Janis Joplin.

Seară, martie 7, 1900 şi ceva.
E cu el, prietenul care a ajutat-o mereu şi a înţeles-o, a iubit-o în felul lui.
Stau amândoi pe jos şi-şi pasează jointul.
Fumul gros pluteşte în cameră, iar pe fundal se aude Janis Joplin.
Cântă la chitară şi râd.
El îşi dă jos tricoul, îi e cald.
Ea începe să danseze prin cameră.
În scurt timp rămâne goală.
Se sărută.
Mercedes Benz, Janis Joplin.
Fac dragoste pe covorul ros de vreme.

Altă seară, aceeaşi casă, acelaşi an.
LSD-ul îşi face simţit efectul.
E atât de binee, libertateee.
Fug prin casă, dezbrăcaţi.
Cade, iar el se aruncă peste ea, începe s-o sărute.

L.A. Woman, The Doors.

Răspuns.

2010-03-10T14:34:00.001+02:00

Pentru că îi iubim, şi doar un bărbat ar gândi că acest lucru necesită explicaţie.

O fotografie numai pentru noi doi.

2010-03-03T20:24:00.004+02:00

Ăsta-i scopul pentru care mă aflu aici,
pe acest pământ, în acest moment.
Nu ca să călătoresc
sau să fotografiez,
ci ca să te iubesc.
Am căzut de pe marginea unui mal uriaş şi înalt,
undeva înapoi în timp,
într-un interval de mai mulţi ani
decât cei pe care i-am trăit
în această viaţă.
Şi, în toţi acei ani,m-am îndreptat,
în căderea mea,
spre tine.

Cred că suntem amândoi
înlăuntrul unei alte fiinţe pe care
am creat-o noi şi care se numeşte NOI.
Defapt nu suntem înlăuntrul acelei fiinţe.
Suntem chiar acea fiinţă.
Ne-am pierdut pe noi înşine
şi am născut ceva nou,
ceva ce există doar
ca o contopire a noastră,
a amândurora.

Agonie

2010-02-27T14:11:00.005+02:00

Am câştigat, javră.!

Beznă.
Ceaţă. Alb. Întuneric.

Îmi este smulsă sticla din mână. Apoi sunt târâtă şi aşezată pe pat.
Pat.
Ştiu că sunt în pat pentru că recunosc salteaua. Nu pot să deschid ochii, sunt prea beată. Sunt, în sfârşit, beată.! Dacă aş avea putere aş râde. Mai aud nişte paşi, bocănituri, apoi simt cum cineva mă dezbracă. Nu mă pot mişca, aşa că are ceva de lucru. Câtva timp nu mai aud nimic.
Linişte.
Aţipesc şi mă trezesc doar cu auzul. Ochii au o tonă iar corpul cred că este mort de-a binelea. Simt mâini pe sâni. Sunt pipăită peste tot dar nu mă pot mişca, nu pot nici măcar să văd de către cine. Se învârte întunericul cu mine. Nu-mi vine să vomit, doar că nu mai sunt eu. Cineva îmi depărtează picioarele. Apoi începe să se bâţâie tot patul. Şi cu odată cu el. Pricep mai greu că sunt violată. Oricum, nu simt mare lucru, nu ştiu câţi sunt. Într-un târziu, după ce mai aţipesc de vreo două ori, recunosc mirosul lui Bogdan. Să-l ia dracu.! Măcar s-o facă mai discret, să mă lase să dorm.

Îl revăd după vreo 3 zile.
-Fain viol, nu?
-Nu mai fi ironică, nu-ţi stă bine, şti asta.
-Hai mă, mă laşi? Deci zi, sunt bună şi aşa, beată, nu?
-Iubi, încetează.
-Pa.

Niciodată nu l-am suferit pe Bogdan. Era cântăreţ de muzică jazz. Era cel mai cunoscut, toţi de la teatru îl ştiau, mai avea tangenţe şi cu actoria. Terminase facultatea de regie şi conservatorul. Le făcuse-n paralel. Pe mine m-a atras, dar nu-mi doream să fiu încă una cu care s-a culcat, înc-o actriţă agăţată de braţul lui.
De mică eram ironică şi neînţeleasă. Cât despre Bogdan, degeaba m-am căsătorit cu el, nu l-am iubit. Şi-n plus, el niciodată n-a fost al meu, nu a fost nici măcar al lui. Mă-nşela, am divorţat.

De ce dracului ai reapărut în viaţa mea? Nu te mai leagă nimic de mine, s-a dus de mult tânăra care stătea la câte-o bere prin cafenele frecventate de artişti, care apărea în unele seri alături de vre-un Rembrandt sau de vre-un Jim Morrison care o purta pe culmile cele mai înalte ale orgasmului, care o făcea să se simtă femeie. Ei ştiau s-o iubească, şi doar pentru scurte durate.

Ploaie.
Străzi pustii.
Nu despre artă şi vise;
Nu despre realităţi care făceau muzica să tacă
şi înăbuşeau visele.

Pentru serile de odinioară, cu muzică îndepărtată.

2010-02-24T11:26:00.006+02:00

Şti, e un tip, undeva departe.
Şi am fost cu el.
S-a îndrăgostit de mine şi eu l-am iubit nebuneşte.
Dupaia mi-a dat un mesaj şi ne-am despărţit.
El încă ţine la mine, deşi nu prea recunoaşte, orgoliul e de vină.
Eu îl iubesc, mă face să vreau să fiu un om mai bun.

Într-o lume a îndoielii,
o asemea certitudine nu se iveşte
decât o dată,
o singură dată,
oricâte vieţi ai avea de trăit.

Unde?

2010-02-03T10:00:00.008+02:00

Iarnă.

E al dracului de frig.

Mi-a îngheţat mâna pe ţigară.

Sunt în Sibiu.

Mă plimb, e 9 dimineaţa.

Ce mama naibii să faci la ora aia acolo?

Mă urc într-un bus.

Deschid cartea, mă apuc să citesc.

Memoriile unei gheişe - Arthur Golden

E 10 dimineaţa.

Am ajuns din nou în Braşov.

Mi-e foarte somn şi-s obosită răăău.

Am chef de-o cafea.

Îmi aprind o ţigară.

Deschid televizorul.

În gura presei - Mircea Badea.

Poveste din secolul XIX

2010-01-31T14:58:00.007+02:00

Secolul XIX. Ea era din Volgograd, el din Sankt Petersburg . Ea avea 16 ani, el era soldat, avea 27. S-au întâlnit întâmplător, în Moscova. Au petrecut împreună mai multe zile, luni chiar. Ajunseseră să respire împreună, să nu poată supravieţui unul fără altul. S-au îndrăgostit iremediabil unul de celălalt, s-au căsătorit.

E vară, cald.

De mult am vrut să scriu ceva legat de Rusia.

Poliţie.

El e luat pe sus, fără un cuvânt.

Ea plânge.

E aruncat într-o închisoare, timp de 4 ani stă închis.

Undeva în munţi, probabil Tibet.

Reuşeşte să scape.

Noroc cu războiul c-a evadat şi el..

A trecut mult de-atunci.

Soldatul nostru a devenit bunic, le citeşte poveşti nepoţeilor curioşi.

Le povesteşte cum era-n armată, în război, în închisoare..

N-au ei de unde să ştie, au trecut vremurile alea.

El tânjeşte după vremurile de altădată, după nevasta care era studentă..

Îi e dor de vremea în care era soldat, în care purta puşca cu lunetă pe umăr.

Domule T...

Şi poate.

2010-01-24T14:14:00.005+02:00

Iartă-mă că am dispărut aşa, fără să-mi iau rămas bun şi alte d-astea, dar poate că-i mai bine aşa. Fără lacrimi, dar cu un dor nebun de tine. Îmi pare rău că nu ţi-am luat cadou, că nu ţi-am spus *la mulţi ani*, dar să şti că te iubesc. Te iubesc femeie...

*Pentru tine, pentru cea care-ai fost odată a mea Jimmy.

Şi poate vei mai fi.

Teatru.

2010-01-22T21:32:00.002+02:00

A ieşit FOARTE BINE.! Tot spectacolul, toată piesa, tot.!

Sunt bine.. Nu-i stres [prea mare].

2010-01-15T20:43:00.004+02:00

Ce-am făcut, de ce n-am mai scris, probabil că asta vă macină nu? Ei bine, în ultimele săptămâni mănânc teatru pe pâine cum s-ar zice. Şi mă agit ca peştele pe uscat pentru că mă uit la tot ce am făcut până acum, şi deşi suntem pe ultima sută de metri [pe 22 avem spectacol], totul este o mare varză. Deabia se conturează piesa, replici spuse aiurea.. parcă nimic nu iese bine. Dar nu are rost să mă enervez, o să fie bine sper, o să reuşim.

Printre altele, am citit vreo două cărţi, şi acum am ajuns la *De ce iubim femeile* a lui Cărtărescu, bineînţeles. Azi am fost şi mi-am luat *Memoriile unei gheişe*, am văzut filmul dar nu m-a satisfăcut pe deplin.

În rest sunt bine, îmi caut bocanci şi vreau să fug la mare pentru două zile, cu creţu' care are *părul ondulat*, aşa cum zice el.

*Cam atât. O să scriu, trebuie,

simt nevoia, dar altă dată..

acum sunt prea ocupătă să fac dragoste

cu tricoul LUI.

2009-12-28T11:45:00.001+02:00

Teodor.

Crăciun cu tine-n gând.

2009-12-24T20:52:00.006+02:00

Crăciun fericit şi ţie, Domnule T. Să nu uiţi totuşi, că te iubesc, că te port în suflet mereu. M-am gândit la tine chiar azi, cu vreo două ore înainte să vorbim. Te iubesc, te iubesc şi-ntotdeauna am făcut-o... Ai grijă de tine, te rog. Probabil faptul că am vorbit, că am aflat că eşti bine e cel mai frumos cadou pe care l-am primit, crede-mă.

*Şi, pentru că-i melodia de la tine, pe care mi-ai trimis-o în seara asta:

Barry Manilow - Can't smile without you.

[Ştiu că mai am poza odată. Dar prea mi-e dor de el..]

2009-12-19T14:49:00.002+02:00

Mi-am pierdut doar sufletul, şi cred că este de ajuns.

Momente din viaţa mea.. sau poate-a ta.

2009-12-18T15:04:00.005+02:00

Pentru un moment am crezut că sunt la mare,

că valurile mă udă iar aerul sărat îmi inundă nările.

Că ochii îmi sunt roşii din cauza apei iar nisipul mă zgârie uşor.

Fumam dintr-o ţigară şi priveam în zare.

Aveam aruncat lângă mine rucsacul.

Dar doar pentru un moment.

În celălalt moment, eram în vârf de munte,

vremea era aşa, ciudată,

când zăpadă când iarbă verde, cald.

Bătea vântul iar norii se mişcau repede.

Aveam rucsacul lângă mine şi muşcam dint-un sendviş.

Fumam dintr-o ţigară.

Legătura dintre cele două momente erai tu, Domnule T.

*Atât deocamdată.

O să revin cu alte momente,

depinde unde mă va duce

disperarea

împletită cu iubirea...

Vis în şoaptă.

2009-12-17T11:53:00.005+02:00

Cărări de munte, vin fiert. O chitară lângă sobă şi oameni frumoşi în jur. Ţigări fumate-n grabă, bărbat frumos, cu tatuaj pe umărul stâng şi cu visul imediat împlinit.

Am plecat în urmă cu 4 zile. A trecut repede totul, acum e noapte, mai e puţin şi intrăm în a cincea zi de stat în munţi, în cabana veşnic mirosind a scorţişoară şi din care se aud neîncetat diferite acorduri. În fiecare seară am ascultat muzica lui Mardare, Baniciu, Buică şi mulţi alţii, am adormit pe fotoliile imense ca apoi tu să mă trezeşti şi să mă duci în cameră, să mă iubeşti şi să mă domini. Cinci nopţi am făcut acelaşi lucru. Ne-am trezit dimineaţa şi ne-am uitat unul la celălalt, ne-am pupat.. Apoi am ieşit la o ţigară, în timp ce altcineva făcea ceaiul acela care, după cum au spus alţii, era doar *apă cu plic* şi zahăr, să nu uităm. Dar era bun, ne ţinea de cald atunci când eram afară şi ne îngheţau mâinile. Serile decurgeau normal, stăteam sub o pătură şi ascultam chitariştii iar nopţile, deşi toate la fel, erau foarte diferite. Într-o noapte poate te muşcam de umăr, în alta poate de buză.. Dar niciodată în acelaşi loc de două ori. Ştiu că ţie nu-ţi place monotonia, vrei mereu ceva nou. Un lucru ştiu sigur că vrei mereu: să te iubesc. Dar totuşi, e noapte, e destul de frig iar tu mă ţi în braţe. Vreau să fumez, dar tu parcă nu mi-ai da drumul, mă vrei acolo, sub pături, lângă tine. Promit că-n 7 minute vin înapoi...

*Noi n-am fost niciodată doi ci unul singur amândoi, sălbatic cuplu-nsingurat pe care timpul l-a uitat... Nenorocit de telefon, de ce m-ai trezit? Defapt, de ce nu te-am închis aseară?

-Mmmda..?

-Ralu trezeşte-te, e 11, pierdem trenul.

-Lasă-mă să dorm, mi-ai spulberat visul, mi-ai răpit omul pe care-l iubesc şi pentru care mi-e atât de frică, de lângă mine. Măcar în vis mai eram amândoi.. Lasă-mă, du-te singur...

A plecat cu buclele lui. A plecat cu sufletul meu.

2009-12-04T10:39:00.006+02:00

-Unde-ai fost mă?

-Păi..

-Hai că ştiu, nu mai încerca să găseşti scuze. Iar te-ai dus la ameţitul ăla al tău, să fumaţi o ţigară, să v-amintiţi de vremurile ce-au trecut.

-Da.. Ai dreptate.. Dar nu am vrut. Pe bune. Eu.. eu te iubesc.

-Ce faci mă? Mă iubeşti? Hai, nu mă face să râd. Revino-ţi şi ascultă-te, să vezi ce prostii poţi să scoţi pe gură.

-Iartă-mă. Promit să nu mai plec, să nu te mai las singur. Şi, mai presus de toate, promit să mă las de fumat, de Winchester, de el.. Îl las. Pentru tine sunt în stare să-l las. Definitiv.!

-De câte ori ai mai zis asta.. M-am şi săturat să tot aud acelaşi text de fiecare dată când te întorci. Plec eu de data asta, şi plec pentru pentru totdeauna.

Da, a plecat. Şi a plecat doar din cauza mea. Eu.. eu am rămas cu 6 ţigări, Winchester desigur, cu nişte amintiri mult prea frumoase şi cu o pereche de blugi aruncaţi pe jos, un tricou pe birou şi o eşarfă în jurul gâtului.

Fumez Winchester de dor. Pentru că mi-e dor să ieşim la 5 dimineaţa, la o ţigară, în faţa casei tale. Eu să fiu îmbrăcată cu pantalonii tăi şi să mă aşez pe scări, iar tu să ai acelaşi tricou cu C.P.N.T şi să mă ţii în braţe. Să fumăm aproape tremurând, iar apoi să ne cuibărim în pat, sub pătură. Eu să te mângâi pe spate iar tu să-mi săruţi mâinile. Eu să te ador iar tu să nu poţi trăi fără mine.

*P.S.: să şti că încă mi-e dor, chiar dacă nu pare.

2009-11-27T19:30:00.003+02:00

Fără lacrimi, bine Domnule T.? [rar aşa fericire, de când cu Vic mai exact.]

*Luna Amară - Chihlimbar

Ţigară fumată-n doi..

2009-11-26T16:11:00.004+02:00

Iarnă, dor de ducă.

Tren, Bucureşti,

Gara de nord, rucsac.

Frig, ţigară-n colţul gurii...

Bărbat frumos, dor nebun...

Sărut, buze moi dar crăpate.

Drum spre casă, lacrimi,

Timiditate, dreaduri şi tatuaje.

Noapte albă, povestiri din munţi.

Roşu şi Negru sau Mondial

Atingeri fugare, sex.

Dimineaţă, ţigară fumată-n doi

Haine aruncate, haos.

Iubirea continuă să existe

Teafără şi nevătămată,

Parcă mai puternică.

Fotografie, lacrimi,

Rămas bun, plâns în hohote.

Furie, nervi, sentiment de neputinţă.

Durere, suflet sfâşiat.

*Domnule T.. te port mereu în suflet.

2009-11-23T17:53:00.003+02:00

Start - distracţie.!

adrenalină

endorfină

ketamină

chinină

penicilină

heroină

vrum vruuuuum

vrum-vrum

STOP.

Nu, ştiu foarte bine.

Şi eu. Şi ele. Şi toată lumea. Toţi ştim foarte bine.

Nimeni nu se preface.

De ce nu?

Stai culcat soldat.!

vrum vruuuum vruuuuuuum

nu, dragă, pozele altă dată. Pozele şi autografele altă dată.

culcat soldat.!

Nenorocit război..

2009-11-21T11:08:00.004+02:00

Pleacă. Cu zâmbetul pe buze mi-a spus că pleacă să-şi îndeplinească visul. În momentul ăla chiar nu ştiu ce am simţit. Mi s-a rupt filmul iar ochii mi-au fost plini de lacrimi. De asta sunt sigură. Pe 6 ianuarie pleacă, pleacă pentru 6 luni iar eu nu ştiu dacă voi putea să-l mai revăd vreodată după aceea, nu ştiu dacă va mai trăi, dacă o să mai pot să îl ţin în braţe.. Dar e visul lui de mic copil, e motivul pentru care pot spune că trăieşte. Mă bucur, mă bucur enorm că poate trăi ceea ce şi-a dorit atâta timp dar, pe de altă parte îmi vine enorm de greu să-l las să plece, să-l las să se ducă, să-l las să fie conştient că poate muri..

Îmi e atât de dor de tine şi de poveştile din munţi, de berea ta pe care promit că atunci când o să ne vedem o s-o bem în cinstea amintirilor de acum un an şi mai bine. O să vin, o să fie frumos, aşa cum ne-am dorit, cum am visat încă de la început. O bere în Lăptărie, un zâmbet în Gara de Nord, un sărut plin de dor, o cină gătită de tine şi-o ţigară fumată-n doi. Probabil nişte dreaduri şi-o cafea.

Mi-e dor, mi-e dor de tine Domnule T.

Şi, pentru că amândurora ne place folkul şi suntem atraşi de război,

în feluri diferite ce-i drept, melodia ne reprezintă perfect deoarece, dacă mai ţi minte, ţi-am zis să nu laşi vreo femeie să se îndrăgostească de tine pentru că dacă o va face iar tu nu te vei mai întoarce, respectiva va fi pur şi simplu distrusă:

Cristi Buică - Romanţă de cântat în permisie

Anna Ahmatova - Eşti singur azi şi-mpovărat de tine …

2009-11-20T12:38:00.001+02:00

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine,

De slavă şi de visuri despărţit,

Dar ai rămas iubitul pentru mine,

Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.

*îmiparerău.

Iar eu sunt.. omidă.!

2009-11-18T15:52:00.002+02:00

Şi niciodată nu ţi-ai zis, înainte de a-i închide telefonul în nas, sau de-a o trata cu spatele: ia stai băi, poate fata asta chiar mă iubeşte, poate încă mai e îndrăgostită de mine..

Nu, tu nu te puteai gândi decât la tine şi la probleme tale, erai mult prea ocupat să observi sentimentele ei. Dar, poate că ai făcut foarte bine. Poate că te gândeai, în sinea ta, că purtându-te aşa, o s-o faci să înţeleagă odată pentru totdeauna că nu o mai vrei, că a fost doar o aventură în viaţa ta. Dar nu realizai cât de mult puteai s-o răneşti. Nu tu stăteai noaptea lângă ea, şi încercai să o calmezi, să-i explici că nu are rost să plângă după toţi fraierii, indiferent cât de *frumoşi* erau în ochii ei. Nu tu ai ajutat-o să se ridice de jos atunci când simţea că nu mai are motive să trăiască, nu tu i-ai oferit umărul de care avea atâta nevoie.

Tu erai doar responsabil să o faci să sufere. Tu nu ştiai să faci altceva decât să-i provoci suferinţă, s-o faci să

plângă. Ţie nu ţi-a păsat niciodată de ea, de sentimentele ei. Ai reuşit s-o minţi atât de frumos...

*Eştiuncretin.

Părul negru pe umerii goi.

2009-11-17T14:45:00.002+02:00

Şi, de mă vei lăsa, voi plânge în braţele tale până voi muri.
Să nu mă laşi, să nu mă părăseşti.
Mi-am dat toate brăţările jos..
Şi tu tot nu ma iubesti!

Degetele-mi sunt mult prea ingheţate pentru a te mângâia pe spate;
şi-mi pare rău, prea rău..
Eşti un nenorocit, eşti creţ şi nenorocit.

Am nisip în păr iar buzele-mi sângerează din cauza ta
-m-ai muşcat-
Ai urmele dinţilor mei pe umărul stâng.
Am scoici în geantă;
şi o poză cu noi doi în sertar.

Nu, n-am să plâng.
Nu azi, nu acum,
e prea devreme..
O s-aştept s-ajung în braţele tale,
Să te simt ca parte din mine;
Deabia atunci voi putea să plâng.

*Te iubesc, te iubesc roboţel.

2009-11-16T18:38:00.002+02:00

Odihneşte-te în pace Bubu. Ai grijă, de-acolo de unde eşti, de el. Te rog frumos.

*Ţi-am promis.

Since summer '69

2009-11-16T13:31:00.004+02:00

De ce mereu m-am îndrăgostit nebuneşte de oameni frumoşi, care sunt departe? De ce m-am lăsat purtată de dragoste deşi ştiam că între noi sunt zeci, sute de km? De ce am făcut toate astea?

Poate pentru ca acum, deşi ar apărea un EL mai frumos, mai deştept, mai cum vreţi voi decât ceilaţi, eu nu i-aş putea uita pe cei care-au fost cândva parte din mine. Acest EL nou nu mi-ar putea acapara gândurile, nu mi-ar putea fura inima care deja-i împărţită în toate colţurile ţării. De la Bucureşti până la Iaşi, de la Hunedoara până la Focşani. Întotdeauna am fost copila rebelă, care sfârşea prin a se îndrăgosti de cine ştie ce pletos sau munţoman care îi oferea o bere, o ţigară, sau chiar şi-un zâmbet nevinovat.

Aşa cum am spus, voi renunţa pentru marea pe care n-am mai văzut-o de 4 ani în favoarea ta, Domnule T. Voi renunţa la visul meu de-o viaţă, acela de-a vedea marea iarna, pentru o seară-n Lăptărie şi-o ţigară fumată cu tine.

În loc să stau acasă, să-mi văd de treburile mele, voi veni la tine, să te strâng în braţe şi să-ţi spun, probabil pentru prima oară, că te iubesc aşa cum nu am mai făcut-o în viaţa mea. Că eşti creţul meu cu mâini de zeu. Pentru tine voi merge 320 de km, voi plânge când ne vom despărţi şi voi purta în suflet mirosul tău poate pentr-o viaţă. [Vic.]

Mi-e dor de voi, de toţi cei care mi-aţi răpit sufletul şi l-aţi dus departe, l-aţi ascuns undeva, în voi, fără să fiţi conştienţi că, odată cu plecarea voastră, m-aţi legat de voi pentru totdeauna. Aşa-mi vine să-ţi fut una, iubitule, pentru că m-ai pustiit, m-ai lăsat la fel de goală cum a rămas ceaşca de cafea de pe birou.. Te urăsc, te urăsc de nu mai pot. Dar în acelaşi timp te şi iubesc, bărbatul meu frumos, cu ţigara leneşă în colţul gurii şi cu ochi în care eu mă pierd..

*My summer of love...

Ploaie, bărbat frumos, Rusia.

2009-11-15T19:06:00.005+02:00

Şi, ca de obicei, ai dispărut atunci când aveam mai mare nevoie de tine.

-Scuză-mă de tot defapt, trebuie să plec urgent, e important.

De fiecare dată când reapari în viaţa mea reuşeşti să mă dai complet peste cap, reuşeşti să scoţi la suprafaţă tot ce-i mai bun din mine. Mereu ai făcut asta, încă din momentul în care privirile noastre s-au întâlnit, neştiind nimic unul despre celălalt. Ai reuşit să mă faci să mă simt cea mai importantă fiinţă, ai reuşit să mă faci să iubesc Rusia poate mai mult decât propria-mi ţară.

Dar asta nu contează.. Contează că iar ai dispărut. Dar ştiu că, înainte să pleci, te-ai gândit la mine. Avem multe lucruri în comun, începând cu copilăria şi terminând cu vinul roşu pe care îl savurai în timp ce vorbeam. Eu iubesc câinii iar tu pisicile. Eu am hanoracul tău şi-l port, iar pisoiul tău doarme pe al meu. Amândoi avem câte un tatuaj. Tu ai vrut, atunci când ai avut plete, să-ţi faci dreaduri. Eu în scurt timp voi avea.

Domnule T., căci da, despre tine e vorba, de tine mi-era dor să scriu, cu tine mi-era dor să vorbesc, nu o să uit ce mi-ai promis în seara asta:

-Ideea de bază e că te duc în Lăptărie cum ţi-am promis. Şi bem bere.

-Cealaltă idee e că deabia aştept să pun mâna pe tine.

-Hai că-mi eşti simpatică

-Întotdeauna ţi-am fost, şi ştii bine asta [şi o să îmi cânţi *şi fiindcă te doresc prea mult, şi casa mea nu-i prea departe, te iau de mână şi te duc din Lăptăria lui Enache* pentru că ştiu că stai la 7 minute de locul magic]

Eu o să mă ţin de promisiune, pentru că ştiu că aşa va fi: o să mă ai. O să mă ai aşa cum numai tu ştii, cum nu m-a avut nimeni până acum şi nici n-o să mă aibe. Mai e un pic până-n februarie. Mai e un pic până să te muşc de buze şi să-ţi şoptesc, la ureche, că te iubesc şi că sunt dependentă de tine şi de planurile tale, de visele tale. Într-un fel mă bucur că nu ai reuşit să pleci, dar pe de altă parte ştiu cât îţi doreşti să ajungi într-un război, să lupţi. Cum ţi-am spus şi-nainte.. Trebuia să te naşti cu vreo 90 de ani în urmă, dar să nu laşi nicio femeie să se îndrăgostească de tine pentru că ar fi suferit enorm atunci când ar fi fost să te piardă.

Şi spun asta doar pentru că ştiu cât am suferit eu, după doar două zile de stat împreună. Ştiu câte ai de oferit şi ce om minunat eşti.

Domnule T., ştiu că mă vei ajuta să-mi fac şi celălalt tatuaj [eu o să-l am pe umărul drept, în faţă, iar tu deja îl ai pe umărul stâng, în spate], pe care mi-l doresc foarte mult. Ţi-am spus că, după ce-mi fac dreadurile, vin la tine, şi vin pentru că mi-ai spus că-mi va sta bine şi m-ai sprijinit în nebuniile mele. Mi-e dor de tine, dragă Domnule T.

*just let me take care of you.

Touch me, i'm sick.

2009-11-08T11:27:00.004+02:00

Ora 22:36.

Iau cartea de pe noptieră şi dau să o deschid.

Cade un bileţel.

Îl ridic şi citesc: Eşti genul de fată care lasă urme pe tot ce atinge.

Ce dracu vrea să zică cu asta?

E doar o iluzie, se joacă cu mintea mea mult prea bine, mă cunoaşte, ştie ce gândesc.

Du-te dracului, vreau să dispari, să ieşi din mintea mea.

Ora 22:53.

Linişte apăsătoare, dureroasă.

Suntem undeva departe, în vârf de munte.

Plouă.

Ora 23:05.

Îmi aprind o ţigară şi deschid geamul.

Ce bine că a fost doar un vis, un nenorocit de vis.

Nu te mai vreau.

Uită-mă.

Dar nu pot trăi fără tine.

*I went in war with reality.

The motherfucker, he was wainting for me

And i lost again.

Octombrie, 31...

2009-10-31T20:23:00.007+02:00

Pentru atunci când o aventură de-o noapte se transformă într-o aventură de-o viaţă. A început cu un sărut într-o cameră cu prea mulţi oameni, oameni ce aveau fiecare filmul lui, pe care nu-i interesa ce se-ntâmplă în jurul lor, care erau parcă drogaţi de cei din faţa lor, de cei care cântă, mai exact Luna Amară. S-a terminat cu un "bună dimineaţa" spus parcă cu prea multă dragoste. Sau a început poate cu "mi-e frig, dă-mi mâna" şi s-a terminat cu "ne vedem pe seară" Sau a început cu "mi-e frig, am spatele gol" şi s-a terminat cu "eşti bine, e totul în regulă?

*Nu eşti creţ, dar tot îmi placi.

Sunt puţiiiin mai bine :)

2009-10-24T21:44:00.007+03:00

Aberăm, delirăm, şi ne place ceea ce facem. Ne iubim şi ne e bine aşa. Mi-e dor, dor, dor, doooor. Al dracului de dor de tine. Baby.. My little curly baby. Ce m-aş face eu fără tine? Spune tu. Eu sunt ocupată momentan să-ţi spun că te iubesc, şi să-ţi trimit un mesaj, un mesaj de dor.

*Melodia de mai jos, pentru că îmi redă perfect starea de spirit:

Laura Stoica- Mai frumoasă

Creţule..

2009-10-22T14:59:00.007+03:00

Ştiu că nu ţi-e uşor, că ai mai vrea să mă muşti de buză, să mă pierd în braţele tale şi să bem o cafea neagră. Mi-e dor de tine, te iubesc. Ştiu că încă eşti al meu oarecum, aşa cum şi eu sunt a ta. Nopţi lungi, nopţi de octombrie, nopţi fără tine, nopţi goale şi sălbatice totodată.

Te-ai dat de gol, ca un ameţit ce eşti. Ca toţi bărbaţii de altfel. Ţi-ai călcat pe orgoliu şi te-a durut, dar nu ai mai putut ţine în tine adevărul. Mi-ai spus, după mult timp, că mă iubeşti, că eşti al meu şi că încă mă vrei. Speranţă, lacrimi, nervi; vreau să te muşc de umăr. Şti că mereu mă vei avea, indiferent de ce se întâmplă, mereu voi fi acolo pentru tine, mereu te vei putea refugia în braţele mele şi poţi uita de tine, de ce se întâmplă în jurul nostru.

NOI, ce cuvânt complex. Îl folosim des, cel puţin eu şi cu tine, dar oare am existat vreodată noi, noi ăia care ne iubeam şi care încălcam regulile? Da, te asigur eu că am existat şi încă mai existăm, acolo, în adâncul inimii noastre. Cum să trăiesc fără buclele tale negre, fără mâinile tale de zeu şi fără iubirea ta? Pentru ce te iubesc? Motive sunt destule, crede-mă, şi aş putea să mă apuc să ţi le înşir, dar nu are rost. Tot ce contează este că o fac. Avem atât de multe lucruri în comun, dar chestia asta nu ne ajută cu nimic din câte văd. Mă iubeşti, dar de ce o faci? Sunt doar o femeie, o femeie care, la rândul ei, te iubeşte. Te iubeşte de nu mai poate creţule. Te iubeşte aşa cum eşti, aiurit, zăpăcit şi inocent, nebun şi beţiv, creţ cu mâini de zeu, copilăros şi adorabil. Dar am un motiv şi pentru care nu te iubesc: că eşti al dracului de departe. Şi asta mă omoară încet, dar sigur. Şi pentru lucrul ăsta te urăsc de nu-ţi imaginezi. Dar până la urmă, sunt mai multe motive pro, aşa că tot te iubesc, doar eşti creţul care-mi bântuie visele şi fanteziile, nu? Eşti bărbatul pentru care eu mereu voi fi
"baby", indiferent de ceea ce va fi între noi.

*Să şti hun că niciodată nu te-am putut minţi şi nici acum nu o pot face şi.. da, ştiu că mă iubeşti la fel de mult, sau poate chiar mai mult decât o fac eu.

Ăsta-i EGOISM, ştiu.

Mă piş pă ea iubire.!

2009-10-12T11:04:00.004+03:00

Din nou mă încearcă sentimente grele, urâte, pline de tristeţe şi iz de sfârşit de lume, de tot. Simt cum mi s-a prăbuşit, într-o secundă, toată viaţa. S-au prăbuşit miile de vise şi fluturii s-au dezintegrat într-un moment. Am spus că nu voi mai face aceeaşi greşeală de două ori şi anume NU mă voi mai îndrăgosti. Dar uite, am făcut-o. Am făcut-o de zeci de ori şi tot nu m-am învăţat minte. Dar parcă de data asta a fost altfel. A fost frumos. A fost un creţ cu părul negru şi mâini de zeu. A fost omul care m-a învăţat să iubesc toamna, şi pentru asta o să-i mulţumesc mereu. A fost cel are, deşi l-am iubit ca pe ochii din cap, a reuşit să-mi fută viaţa în ultimul hal. A reuşit ceea ce alţii nu au reuşit: să mă facă să-l iubesc aşa cum e, fără să încerc să-l schimb în ceva ce poate nu era, în bărbatul ideal. El, în sine, era ideal, era frumos, era minunat.

Cu toate astea, am avut din nou acelaşi sfârşit: Winchester şi alcool. Şi desigur lacrimi şi cearcăne. Deşi am ţinut cu dinţii de el, şi de ceea ce era între noi, eram realistă că va avea un sfârşit. Dar totuşi, nu mă aşteptam ca acesta să fie atât de repede şi atât de sec. Era el, era creţul meu, dar probabil că iubirea mea nu era de ajuns pentru un viitor, pentru o poveste.

*Te-am iubit, te-am iubit fraiere, şi încă o mai fac.! Mi-ar plăcea să ştiu că ţi-e dor de mine aşa cum îmi e mie.. Mi-ar plăcea să ştiu că suferi după mine aşa cum sufăr eu după tine.. Vreau să ştiu că simte cât îl mai iubesc încă. Ascult muzică. Ascult Vama Veche. Îmi aduce aminte de el. Mă piş pă ea iubire.!

2009-10-03T11:49:00.005+03:00

Nichita Stănescu - Douăsprezece noaptea, cu dor

Coridor de ore, timp pierdut.

Frunze zburătoare, ţări de toamnă.

Străzile pe care am trecut

în gâtlejul amintirii se răstoarnă.

Trec secundele gravide; nasc urlând

picături de ploaie repetate,

vorbe ce s-au spus, îşi caută guri

să se lase în pereţii lor pictate.

Bate-o oră sus, dar pân-ajunge

sunetul la creier, se-nserează.

Dorm pavilioanele urechii, fuge

pe timpane o stafie trează.

Bine?

2009-10-01T20:05:00.005+03:00

Să te gândeşti la mine când asculţi melodia asta. Nu ştiu de ce, dar fă-o. Te iubesc.!

Da, aşa am făcut. Şi aşa fac în continuare. Şi eu te iubesc. Muuuult.!

*Blue October - Hate me

Cine sunt eu? Păi...

2009-09-27T13:01:00.001+03:00

Sunt un om ca oricare altul, dar totuşi diferit. Sunt cel care te îndrumă ce să faci, sunt cel care te sună în mijlocul nopţii, pentru simplul dar complexul lucru de a-ţi spune că te iubeşte. Dar totuşi, cine sunt eu? Sunt hippioata cu zeci de brăţări la mâna dreaptă, cu eşarfe la gât şi părul creţ. Sunt hippioata care are un rucsac în spate, nişte bocanci mult prea grei în picioare, un dor nebun de ducă şi un bilet de tren spre nicăieri în mână.
Sunt, după cum zic alţii, Copila Mării. Sunt cea care, noaptea, stă desculţă pe plajă, cu chitara în braţe şi cântă, cântă pentru mare. Sunt copila veşnic fericită, îndrăgostită de buclele LUI creţe şi negre, şi de mâinile LUI de zeu. Sunt copila care scrie din pasiune şi plânge de nervi. Sunt fata geloasă, care decât să se exprime, mai bine pleacă de nebună cu rucsacul în spate, pleacă spre nicăieri, doar pleacă... Sunt „tipa aia ciudată cu eşarfa verde şi cu flori în păr” care se oferă voluntară pentru a salva natura şi participă la nenumărate festivaluri. Sunt folkista care merge la Calafat, 8 zile pe an, doar pentru a fi alături de oameni minunaţi care au ceva de spus, care au realizat „Tabăra Naţională de Folk”.
Sunt... Sunt, până la urmă nici mai mult, nici mai puţin decât o clipă din timpul care ne măsoară destrămarea.

*Once - Minds made up

Tatiana Stepa - Totuşi toamna

2009-09-26T11:21:00.004+03:00

Tatiana Stepa - Totuşi toamna

1. E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti, ca de la un complot
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuiaza-n zbor
Varatec ploua-n fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor

R: Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si tu o simti si o ingani
Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si, vai, suntem batrani

2. Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis
In clai de fan miroase-a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aguride pivincerul moare
Mai este pan' la nunta timp destul

Condamnare la toamnă.

2009-09-25T21:35:00.005+03:00

Şi din nou toamna pune stăpânire pe mine. Dar parcă toamna asta e diferită de celălalte, e altfel. Îţi mulţumesc că mi-ai arătat că toamna e frumoasă, m-ai învăţat să iubesc anotimpul acesta plin de melancolie şi de frunzele care foşnesc sub bocancii mei mult prea grei.... Mi-ai arătat că este o perioadă a anului la fel de minunată şi atrăgătoare ca şi vara, ca şi primăvara. Mi-ai explicat că, aşa cum ne pregătim seara să dormim, aşa şi natura se pregăteşte pentru iarnă, doar că în timp, în 3 luni. Mi-ai arătat cât de frumos e să te plimbi prin frunzele multicolore, ţinându-ne de mână şi trăgând din aceeaşi ţigară.

*Tu stii ca te iubesc.. Şi şti că mereu o voi face.

Leapşa, altă leapşa..

2009-09-24T18:42:00.003+03:00

Leapşa, leapşa furată de pe fostul blog a lui Bogdăneeeel.
*Ideea e că toate cuvintele care se cer trebuie sa aibă ca primă literă iniţiala prenumelui tău.

1. Nume: Raluca
2. Câteva cuvinte din 4 litere: rugină, rodie, rock, rebel, rustic
3. Numele unui baiat: Radu
4. Numele unei fete: Roberta
5. O ocupaţie: regizor
6. O culoare: roşu
7. Ceva ce să porţi în viitorul apropiat: rochie [cred :))]
8. Un nume de mâncare: rasol
9. O ţară/un oraş: Rusia/Râmnicu Vâlcea
10. Un motiv pentru întârziere: răpirea portofelului de către un hoţ, în autobuz.
11. Ceva ce ai urla: Regizoru-i bolnaaaav.! [tot vreau eu teatru..]
12. Un titlu de film: Requiem for a dream.
13. Ceva de băut: rom
14. Un grup muzical: Radiohead
15. Un animal: Raţă
16. Un nume de stradă: Republicii
17. O marca de maşină: rolls royce
18. Titlul unei melodii: Riders on the storm [The Doors]

Bucle creţe, mâini de zeu.

2009-09-20T12:52:00.010+03:00

Cămaşa ta şi o pereche de boxeri negrii, în asta sunt îmbrăcată în timp ce mă ridic leneşă din pat, cu părul ciufulit şi mă îndrept spre baie. Dar nu ies bine din cameră şi aburii de cafea îmi inundă nările. Intru în bucătărie, unde te găsesc pe tine, pe tine şi pe buclele tale adorabile. Îmi apropii buzele de ceaşca de cafea iar sfârcurile mi se conturează prin cămaşă. Observ că ţi-au rămas urmele buzelor mele pe gât iar pe coapsa mea, conturul dinţilor tăi. Mă săruţi şi te joci în părul meu. Îmi înfig unghiile în spatele tău şi mă muşti de sânul drept pe care mi l-ai dezvelit. Te trag de păr şi-mi apăs buzele de ale tale. Mă duc leneşă spre baie, pe oglindă e scris cu ruj "Te iubesc". Deşi m-am trezit, aşternuturile încă mă ademenesc, aşa că mă bag sub pătură şi mai vreau să lenevesc încă o jumătate de oră. Dar nu, nu o fac pentru că ai venit tu şi mă muşti de buză, mă mângăi, îmi dezveleşti umărul fin care e învelit în magie. Nu stau prea mult pe gânduri şi încep să te sărut pe gât, să te muşc de ureche. Mă muşti de fund şi încep să râd, te zgârii pe spate şi mă săruţi. Îmi place să te ştiu lângă mine, să mă pot juca în părul tău şi să te muşc de buze până te încordezi de durere, de durere amestecată cu plăcere. Ne învăluie un miros de sex luxuriant, o iubire puternică. Promite-mi că nu vei pleca, nu vei pleca nici azi, nici mâine, nici niciodată..

*Şi da, chiar te iubesc. Te iubesc enorm.

Fericire cu gust de Jack şi tutun...

2009-09-13T21:17:00.004+03:00

Paris are gust de vin iar Praga de rom. Tu ai ochi căprui iar eu mă pierd în ei.

Vacanţa asta a avut miros de ţuică şi gust de pepene. Te ador. Ba nu, te iubesc; te iubesc şi asta e tot ce contează. Mă ţii în braţe şi mă joc în părul tău; împărţim totul, de la ţigări fumate până la filtru şi shoturi de Jack care alunecă prea repede, până la iubirea care ne domină şi amintirile pe care le avem împreună. Îţi iubesc părul negru şi creţ, îmi iubeşti buzele moi şi cărnoase. Te iubesc, mă iubeşti.

*Strânge-mă în braţe. Ţine-mă de mână. Sărută-mă. Zgârie-mă pe spate. Muşcă-mă de buză. Şi nu pleca.!

Would you...

2009-09-08T09:59:00.005+03:00

Would you be my september?

"Degeaba stau cu cafeaua fierbinte într-o mână şi cu ţigara în cealaltă, în vârful patului printre pături şi perne. Degeaba mă mint singură că încă este soare, cald şi vară. Degeaba încă mă chinui să ascult aceleaşi melodii, aceleaşi acorduri prăfuite de jazz, să văd aceleaşi imagini triste în care frunzele se desprind parcă fără voia lor de pe ramurile celor care le-au dat viaţă, pe care au crescut. Toate sunt degeaba momentan.

Am un tablou cu doi îndrăgostiţi, la mare. Am o cameră dezordonată şi cu cărţi pe jos. Am un melc verde care mă face să zâmbesc când îl văd. Am o cafea din care ies aburi, aburi care-mi poartă gândurile până la el. Am gâdilici în stomac. Fluturi dacă vreţi voi. Am un bărbat cu bucle lungi, creţe şi negre, cu ochi minunaţi şi mâini adorabile. Am un bărbat care poartă numele meu preferat, care mă face să fiu fericită. Am un bărbat care, ca de obicei, este departe... Dar îl am.

Vreau să nu mi se termine ţigara, să mai pot visa în timp ce tutunul îmi invadează

plămânii. Vreau să mai fie vacanţă, muuuult şi bine. Vreau să mă mut, să nu mai stau acasă, să plec prin lume. Vreau să ştie că-l iubesc mai mult decât am iubit pe oricine. Vreau să ştie că îmi bântuie visele şi că voi fi mereu lângă el. Vreau să fie lângă mine..."

*A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva... Toamnă melancolică, care-mi spulberă visele, mai lasă-mi vara încă puţin. Din nou ai pus stăpânire pe mine, ai intrat în sufletul meu, m-ai făcut să fiu tristă, dar îndrăgostită. Te urăsc, te urăsc pentru că eşti prea frumoasă şi tristă pentru mine.

Mi-e dor de ochii tai.

2009-09-04T11:15:00.004+03:00

Mi-e ataaaat de dor de tine, de noi, de ei... Ca de obicei stam si bem suc, mancam pufuleti, fumam. Suntem hippie, facem codite vesele si bratari, la umbra unui copac. Mai sti cand fugeam sus, in munti, si eram liberi, nepasatori, indragostiti?

Da Domnule T., eram indragostiti, am fost indragostiti la fel ca celalalte sute, mii de cupluri din lume. Dar parca noi aveam ceva aparte, si acel ceva era vulturul tau care-mi purta de grija cand erai plecat, cand nu erai langa mine. Si-acum, dupa 1 an de la toata povestea noastra, snurul pe care-i agatat simbolul iubirii noastre, sta sa se rupa dar eu am grija de el, datorita dragostei mele el inca rezista. Stim amandoi foarte bine ca atunci cand se va rupe, se va incheia si povestea noastra, chiar daca eu voi incerca sa-i pun alt snur, sa-l iubesc asa cum va fi, modificat. Cand se va distruge, iubirea noastra va fi mutilata, la fel ca vulturul. Dar cui ii mai pasa? A trecut ata timp, ar fi trebuit sa ne vedem fiecare de viata lui, sa uitam.. Dar nu putem.

Stateam pe iarba, si am adormit. Tu ma tineai in brate, iar cand m-am trezit inca dormeai. Te-am sarutat usor pe buze si aveai un gust sarat, m-ai dus cu gandul la mare, la nisip.. Atunci tu te-ai trezit si m-ai sarutat sla randu-ti, mi-ai sarutat ochii [ce mult i-ai iubit!], fruntea [pe care o adorai cand ma incruntam], buzele...

Domnule T., ce a mai ramas din noi, in afara de vultur? Ce a mai ramas din acele zile in care ne iubeam, din cortul unde dormeam si din pajistea unde ne implineam iubirea, de cele mai multe ori la rasarit? Ce a mai ramas din toate astea Domnule T.? Iti spun eu, pentru ca stiu, pentru ca am ramas aceeasi hipioata cu parul blond si cret, cu esarfa [verde] la gat, cu multe bratari pe mana dreapta, pe care ai cunoscut-o acum 1 an. Vulturul e bine, ti-am spus si-n randurile de mai sus, cortul nu mai e, pajistea acum e plina de oameni si de peturi goale, iar zilele au ramas doar o amintire, o amintire care inca persista la fel ca parfumul tau. Toate astea s-au intamplat intre-un sfarsit de august, sus in munti. Venea toamna rece, care usor ne ingheta si iubirea dar fara ca noi sa ne dam seama...

Si daca tot ai citit pana aici, sa sti ca inca mai am hanoracul de la tine si-l port, nu ma dezlipesc de el, nu exista plecare fara ca hanoracul tau sa nu fie intr-un colt al rucsacului. Acum, cand scriu, hanoracul tau imi mangaie pielea, imi incalzeste sangele fierbinte care incepe sa se raceasca din cauza racelii... Nu uita, te iubesc Domnule T.!

*Când spun „frumos”, eu mă gândesc la tine,

Visez că sunt departe de „cei răi”,

Te simt aproape, … te simt în mine;

Mi-e dor de ochii tăi!

Ficţiune cu acorduri de jazz.

2009-08-23T19:31:00.006+03:00

-Aşa-mi vine să te iau la bătaie.. Eşti proastă. Tu o faci, şi tot tu începi să plângi dupaia.

-Da dar.. Mi-era prea dor să-l văd, să-l simt, să-l pup..

-Ştiu, te înţeleg, dar uită-te la tine în ce hal ajungi după ce-l tot vezi. Ce, crezi că prietenii tăi vor să te vadă aşa, ruptă de plâns şi nemâncată cu zilele?

-Nu, ştiu, nu am nicio scuză dar am avut noroc.

-Şi, ca să pun capac, de ce asculţi aceeaşi muzică tristă, aceleaşi acorduri de jazz are coboară în căşti ca lacrimile tale pe foaia pe care-ţi scrii amintirile?

-E muzica ce-mi aduce aminte de el, de ceea ce s-a întâmplat în Paris.. Şti, odată, demult, mi-a spus că Parisul are gust de rom, şi că Turnul Eiffel e din ciocolată în viziunea lui...

-Ralu, te rog, du-te şi plimbă-te, doar tu şi rucsacul în spate, bocancii în picioare şi ţigara în gură, poate-ţi revii până la începutul toamnei..

-Nu pot. Mâine plec iar pe meleagurile ţării, dar nu mai am cheful acela nebun. Vreau să plec în New York, cu el, să ascultăm jazz în vreun bar din suburbie, super plin de negrii iubitori de muzică bună, de acorduri de pian şi saxofon..

-Vai, eşti culmea. Ştiu că te-a sunat aseară, că aţi vorbit, şi că i-ai spus că vei merge la el din nou, şi că va fi totul minunat.

-Da, aşa e. Mi-a spus că îi e dor de mine, îi e dor să stăm şi să vorbim, nicidecum să facem sex. Îmi spunea "mâţă". Şi mi-a spus că mă iubeşte.

-Bine, bine.. Dar tot o să-ţi dau o palmă când te văd. Hipioată îndrăgostită şi fraieră. Cine a mai văzut aşa specimene tu Ralu? Da, hai, te îndrăgosteşti odată, suferi, îţi trece. Dar tu te îndrăgosteşti, suferi, şi nu-ţi trece.

-O merit, merit tot ce mi-a făcut, ştiam de la-nceput..

*Zoia Alecu - Nimic

Sibiuuuuu

2009-08-18T11:54:00.004+03:00

Ieri am fost la Sibiu. Toate-au fost minunateeeee. Am făcut poze, am lenevit pe iarbă, m-am plimbat. Vă iubeeeesc mult. [Deiu, Andrei, Flavia, Mădă-chiar dacă nu l-am văzut tura asta, şi restul lumii]

Calafat, te salut.!

2009-08-11T09:11:00.004+03:00

MINUNAT. Acesta este cuvântul care probabil caracterizează Calafatul, Tabăra Folk şi ce s-a întâmplat pe parcursul a 7 zile.
Sâmbătă dimineaţa, pe la 5, eram deja în Calafat şi mă plimbam pe străzile care aparent seamănă între ele. Râdeam că "frate, cum să te pierzi în Calafat? Adică au o stradă principală.. şi atât". Pe naiba.! După nici două minute de la observaţia mea, din stânga aud: Ralu, ne-am rătăcit. Nu ştiu unde suntem, nu găsesc nici măcar vreun indicator şi nici ieşirea din oraş nu ştiu unde e..
Aşa începe minunatul concediu. Cu greu, reuşim să ne dăm seama cum ar trebui să mergem, şi intrăm pe contrasens ca să nimerim drumul bun. Am avut noroc, cine naiba să circule la 5 dimineaţa în Calafat? Ajungem la gară, vedem cum arată şi plecăm, pentru că răsărise soarele, să găsim loc de campare. Aproape, lângă Dunăre şi lângă hotel Panoramic, ne desfacem corturile, le montăm şi apoi ne băgăm să dormim.
Tabăra de Folk Calafat 2009, Ediţia a XII-a. Folkişti mai mult sau mai puţini consacraţi, oameni buni, cu suflet minunat, care se purtau ca o adevărată familie. Dan Vană, cel care face posibil ca această tabără să existe, este un om despre care pot spune numai cuvinte de laudă. Este un om minunat, care atunci când a plouat, a venit după concert la noi şi ne-a întrebat dacă e ok, dacă nu ne plouă în cort şi chestii de gen. Ne-a mai spus că dacă e vreo problemă, să-l anunţăm, să vedem ce putem face. Este, aşa cum ar zice R.," mare om, mare caracter". Cea mai mare surpriză am avut-o când l-am cunoscut personal pe cel care a scris muzica şi versurile pieselor "Pe Corso" şi "Dragostea e o salată" pentru Pasărea Colibri. Nimeni altul decât Horia Stoicanu, un om care seamănă, în viziunea mea, cu un şoricel.
Dan Vană, Adrian Beznă, Horia Stoicanu, Eugen Avram, Cristi Buică, Magda Puşcaş, Ioana Mardare, Mache [Marius Matache], Emeric Imre, Vasile Mardare, Silvan Stâncel, Ionuţ Mangu, Teodora Ionescu, Mădălina Amon şi Alina Amon, Mădălin Voicu [Craiova], Dinu Olăraşu, Doru Stănculescu, Cristian Corcioveanu, Ştefan Gheraksiev [DenVar-Bulgaria], Rosen Paskulov [Bulgaria], Ovidiu Scridon, Zori David, Karma [Giurgiu], Florin Toloargă, Sorin Minghiat, Alexandru Stancu, Ovidiu Mihăilescu, Diana Roşca, Mihai Nistor, Sorin Zamfir, Teodora Ionescu... Pe scurt: o grămadă de oameni care se întâlnesc an de an la Calafat şi cântă timp de 8 zile.
Moartea Tatianei Stepa a adus un strop de tristeţe în ultima seară, aşa încât Dan Vană a spus: acum parcă ne simţim ca la priveghiul Tatianei, dar un priveghi cu muzică folk, cu voie bună, aşa cum şi-ar fi dorit. Ea nu vroia să fim trişti, ea vroia să ne simţim bine până şi acum, în momentul în care s-a dus să cânte printre îngeri.
Într-adevăr, lacrimi în ochii artiştilor apăreau în momentul în care urcau pe scenă şi vreo melodie i-o dedicau Tatianei Stepa. Aşadar, la sfârşitul celei de-a şaptea seri, ziua în care Tatiana a murit, imnul taberei s-a transformat în: Tatiana vinde proprietatea de la daci, o pădure de copaci fără copaci...
Probabil a fost cel mai frumos festival, cel mai simplu şi de bun gust, cel în care m-am simţit cel mai bine, unde oamenii au fost extrem de uniţi şi de buni. Vineri, când am plecat, am oprit la o benzinărie. Când să dau să ies, îmi deschide uşa Adi Beznă şi-mi spune "Bună seara, dimineaţa, cum vrei tu" iar eu îi răspund "Neaţa şi.. atât".
Frumos, minunat..

*Asta-i muzica ce-mi place.!

*Tabăra Folk

Lipsă de chef

2009-07-30T13:33:00.003+03:00

M-am întors, a fost foarte fain. Minunat chiar. Nu am chef de scris. Mâine mă tund şi nu ştiu cum. Tot mâine plec la Calafat, mâine noapte. Noaptea de marţi a fost minunată. Peste vreo 10 zile o să ajung pe acasă, o să scriu cred atunci. Am fost la bibliotecă şi mi-am luat 3 cărţi, să am ce citi.

*O să-mi lipseşti. Mult.

*http://www.tabarafolk.ro

2009-07-17T10:36:00.004+03:00

M-am gândit mai bine, merg la Sighişoara. Oricum, mai sunt fix 7 zile, mai am timp să mă răzgândesc. Şi dacă o să fie măcar jumătate din distracţia de anul trecut, merităăăăăăă.

Vreau să te uit.

2009-07-16T10:13:00.004+03:00

Ce ziceam ieri? Că nu dă semne să se termine prea curând? Eh, uite că m-am înşelat. S-a terminat, s-a terminat de tot. Nervi, fum şi bere. Ah, şi prieteni, prieteni minunaţi. Am ajuns în ultimul hal în cârciumă, aseară. Eram suuuper fucked up, ca acum de altfel, şi am început să plâng, ce dracu.. Cred că îmi voi băga picioarele şi nu o să mai merg nicăieri, nici la Sighişoara nici la Calafat. Ba nu, trebuie să merg, pentru că-s proastă şi vreau să continui acest vis spulberat. Printre rânduri, ador părul creţ a lui Cezar, e minunat. Şi iubesc mâinile murdare de ulei ale lui V, îl iubesc. Dar pentru asta, baby, tot mă sărut cu alţii, aşa cum tu stai cu ea de frică, de teamă. Dar asta e, nu-mi mai pasă, sau măcar încerc să nu-mi mai pese. De 4 zile beau bere şi trag tutun în piept, nu mănânc. Aşa cum zic toţi, indiferent dacă mă cunosc sau nu: "copil, trebuie să pleci, să nu te mai întorci. Să nu te uiţi în urma ta. Trebuie să scapi din acest loc pentru că îţi vei distruge viaţa". Au dreptate toţi aceşti necunoscuţi sau prieteni, ştiu asta dar nu pot pleca. Nu pot pleca pentru că acolo îi întâlnesc pe oamenii pe care-i vreau lângă mine, acolo îmi văd visele spulberate mai conturate ca niciodată. Acolo, chiar dacă plâng, tot se găseşte cineva care să-mi dea o bere şi-un umăr pe care să plâng, să-mi mângăie părul şi să mă asculte. Acolo este "acasă". Acolo este locul unde vreau să stau.

*Te ador Pucca.

Program cultural frate.

2009-07-15T11:07:00.002+03:00

Ăsta-i noul program cultural, pe care-l am de 4 zile şi nu prea dă semne că vrea să se termine curând: V.--cârciumă--casă.

*Mi-e cald de tine şi-apoi de-odată mi-e frig,

mi-e dor de tine...

Îmi place de tine, V.

2009-07-09T12:42:00.004+03:00

[V.]

De ce îmi place de tine? Nu pentru că eşti mare şi am o slăbiciune pentru tipii "bătrâni", cum zic unii. Îmi place de tine aşa cum eşti, îmi place felul tău de-a fi, îmi place pentru că eşti unul dintre puţinii oameni care m-au lăsat să-i muşc, să-i zgârii, fără să le pese de semnele care vor urma. Îmi plac buzele tale, îţi ador mâinile. De aia aş putea face orice pentru tine, pentru noi. Îmi place de tine pentru ceea ce eşti şi faci, pentru cum te porţi cu mine, pentru cuvintele care le spui.

Îmi place că mi-ai arătat cine e Emilian Onciu, îmi place de tine că asculţi folk, că-mi adori "copilul" şi nu te mai desparţi de el. Îmi place că eşti ca un copil mic, pot face ce vreau din tine, cu tine, te fac să tremuri de plăcere şi să uiţi de tine, de tot. Te pot face să înnebuneşti, să te enervezi pentru ca apoi să te refugiezi la mine în braţe doar pentru a mă privi. Te pot face să mă iubeşti.

*Plec la Calafat şi la Sighişoara, cu tine. Nebunie, dezmăţ, delir, beţie. Măcar am rezolvat-o cu dormitul: cort. Şi nu cu orice cort, cortul tău. Şi nu cu oricine, cu tine. Şi nu oriunde, la Sighişoara 3 zile şi la Calafat 8 zile.

*Sa te joci in cort cu mine... vrei?

3. Zile minunateee

2009-07-05T22:21:00.005+03:00

Vacanţa asta mă surprinde pe zi ce trece tot mai mult. După 2 zile de Alba Iulia şi Blaj, după dormit în alte părţi mai des decât în timpul şcolii, după admiterea la liceul pe care l-am vrut, după tot ce s-a întâmplat până acum, încă mă mai surprinde. S. a veni la mine. Şi nu aşa, oricum, a venit pentru două zile pline de fericire. A venit pentru că aşa a vrut, pentru că probabil acolo, undeva în adâncul sufletului lui, mă iubeşte. Mă iubeşte aşa cum sunt, neschimbată de 2 ani. Au fost nişte zile muuult prea faine. Alcool, prieteni, mâncare, parcă stăteam singură de-o viaţă întreagă, ca la facultate în alt oraş, aşa mă simţeam. Au dormit la mine 4 oameni, plus cei care au venit "în trecere", adică ceva de genul "Ralu, ne primeşti şi pe noi câteva ore, să stăm la tine? Aducem noi alcool şi tutun". La un moment dat am fost şi 10 în 2 camere. Au fost unele chestii care într-adevăr m-au şocat când le-am auzit, dar a fost minunat în rest. Ai mei nici n-au ajuns bine acasă, că m-au anunţat că şi weekendul viitor o să plece, aşa că mă gândesc serios ori să merg la el, asta dacă nu-l încurc şi chestii de gen, ori să-l chem la mine, să fim doar noi doi timp de 3 zile. Sau poate că o să merg la el o noapte, şi dupaia vine la mine. Îl iubesc. Recunosc, sunt fraieră, dar asta e, nu am ce să fac, nu pot schimba într-un minut ce simt de 2 ani.

*Mi-am luat camera foto, am intrat la Unirea, filologie, bilingv spaniolă, îl iubesc, sunt fericită.

**Nu mai beau, da' nu mai beauuuu... Happy hippie in loveee.!

Vis împlinit.. sau poate nu.

2009-06-28T15:11:00.002+03:00

M-am aşezat peste el, şi-a ridicat capul şi ne-am sărutat. Îmi doream asta de la bun început, de când îl văzusem. Să ne gustăm unul altuia saliva, cu limba. Mi-am lipit buzele de gâtul lui şi am dat să-i desfac nasturii de la salopeta care a alunecat foarte uşor. I-am scos salopeta, apoi tricoul şi mi-am lipit gura de pieptul lui gol. El mi-a scos hainele de la brâu în jos şi s-a urcat deasupra mea.
-Pot să te ling? m-a întrebat încet.
-Ce?..
Înainte să apuc să-i răspund, începuse deja să mă lingă. Mi-a ridicat picioarele, mi le-a desfăcut larg şi le-a urcat pe umerii lui goi, de parcă ar fi fost nişte păsări.

*Sexul e un drept fundamental. Dar urâţi-l cu inocenţa dintâi.

[Probabil Deiu a mea se va gândi la Sp, pot să pun pariu. Deiu, iubito, după ce citeşti, spune-mi dacă am avut dreptate.]

A murit.

2009-06-26T11:58:00.002+03:00

Buimacă, cu o durere insuportabilă de cap, caut telecomanda printre nimicurile aruncate lângă pat. "Michael Jackson a murit"; astea erau titlurile de pe majoritatea posturilor TV. Cu mâna tremurândă dau să-l sun pe Bogdan, dar tocmai mă suna el.

-Frate, ai auzit? A murit Michael.. Nu mai e printre noi, s-a dus.

-Taci Bogdane, te rog. Nu-mi mai spune şi tu. Încă-s în stare de şoc, nu-mi vine să cred.. Tremur toată, mi-a trecut şi durerea de cap instantaneu.

-Haide băi, o să fie bine. Uite, ieşim azi? Mergem să vedem dacă au adus camera foto, eventual scoatem banii şi o cumpărăm. Îţi iau o îngheţată.

-Vai, nu am chef.. Dar bine, fie. Hai la mine şi dupaia mergem în oraş.

*Da, încă-s în stare de şoc, nu mi-am revenit. Nu-mi vine să cred.!

Eu şi R.

2009-06-25T13:34:00.005+03:00

Liniştea aproape dureroasă fu tulburată datorită cuvintelor ieşite din gura lui: TE IUBESC. De ce trebuia să o mintă, să o mintă atât de frumos? R. îl luă în braţe şi-şi lipi buzele moi de ale lui. În modul acesta ea îi spuse tot ce avea de spus, probabil că mai bine ar fi să tacă decât să spună vreo prostie care mai încolo ar fi putut să o coste multe, vreo prostie cu care ar fi putut să-l piardă definitiv... Se vedeau rar, se iubeau atunci când se întâlneau. De fiecare dată, din exterior, se vedea parcă că e pentru prima oară când se întâlnesc, sentimente puternice îi încercau.

"Din nou plouă. M-am săturat să stau în pat cu gândul la el, la ce s-a întâmplat." Fata se ridică brusc şi deschise larg geamul, stropii de ploaie reuşind să pătrundă în cameră. Se urcă pe pervaz şi privi afară. Ploua, dar era o ploaie care o îndemna să iasă afară, să alerge prin ea. Picăturile de ploaie îi atingea uşor părul creţ. Era în lumea ei. Se chinuia să renunţe la fumat şi îşi aminti ultima ţigară fumată alături de el, îşi aminti ţigările din noaptea care i-a unit poate pentru totdeauna.

"Mi-e dor de tine, de soarele ce nu mai vine.." Îi era dor de el, de părul lui negru şi braţele bine făcute. Îi era dor de ochii căprui şi de vocea care-i şoptea mereu ceea ce avea nevoie.

Cum se face că de fiecare dată când sunt plictisită mă întâlnesc pe bordura îmbătrânită de timp cu R.? Aşa s-a întâmplat şi acum. Am ieşit să-mi fumez ţigara şi ea era acolo, în ploaie, cu flori în păr şi cu hainele semi-transparente.

"R., ce mai faci? Cum mai e viaţa ta? Te găsesc tristă, melancolică, ce s-a întâmplat?" Astea au fost primele cuvinte care mi-au ieşit pe gură şi eram fericită că pot să vorbesc cu ea, că mă simt în stare să-mi dezlipesc buzele lipite parcă.

"Mi-am amintit de fostul meu prieten, un bărbat la care am ţinut enorm, şi încă ţin.. Mi-e atât de dor de el, şi deabia l-am văzut. Şti, o să fugim amândoi în lume, timp de 5 zile.. Ne urcăm în primul tren şi plecăm."

2009-06-24T10:26:00.004+03:00

Lene. Căldură. Vară. Dor. Astea-s cuvintele care mă caracterizează de ceva vreme. Mi-e lene să ies afară, e prea cald şi e vară. Am un dor nebun să plec la mare. Deabia aştept să-mi iau camera foto, să am ce face când mă plictisesc. Hm, mi-e dor de copilu' meu de 21 de ani. Copil care îşi încurcă anul naşterii, în loc de 87 zice 78.. Eh, vrea şi el să pară mai mare, ce naiba. Vreau al dracului de mult să merg iar în Blaj. După 3 iulie îmi iau camera foto şi mă duc în Blaj, să-i fac poze. Să fac dupaia un post cu numele lui şi să pun pozele. Aşa m-a rugat, fac asta pentru el, nu mi-e greu. Printre altele, o să scriu cât de curând chestii mai faine, momentan n-am chef de nimic, mi-e prea lene.

*Vama Veche - Vara asta.

*Vrei să-l simţi pe LOVE în tine?

Alba, viiiiiiin.

2009-06-18T20:37:00.002+03:00

Am scăpat şi de spaniolă. Mâine plec în Alba.. Şi o să-l văăăăăăd. Plus că mă întâlnesc cu Mihai şi facem poze, multe poze. Probabil o să am un orgasm intens când îi voi vedea Zenit-ul cu film. Deabia aştept. Stau două zile, încă nu ştiu unde dorm, dar sper că la Sp. Uai, mi-e aşa dor.. Nu mai am răbdare. Au mai rămas mai puţin de 12 ore. Happy hippie. V-am pupaaaat.

Admis.!

2009-06-17T19:06:00.003+03:00

*Până la urmă mi-am aruncat la gunoi lenea, m-am îmbrăcat cu blugii rupţi şi cu bocancii, am luat un maieu negru şi-o cămaşă şi m-am urcat în maşină îndreptându-mă spre liceu. Sunt really happy. Am fost admisă, cu 6.80, adică am luat bilingv-ul la engleză. [mă rog, nota nu contează, contează doar dacă eşti admis sau respins]. Între timp am mai văzut că-s pe locul 1141 din 4123 absolvenţi ai claselor a VIII-a din Braşov, iar pe şcoală sunt pe locul 41 din 137 de elevi. Stau chiar bine.. Am media de admitere 8,51. Is chiar happy. Ah, şi am şanse de 95% să stau în Alba 2 zile.

*Am fost şi i-am luat mătuşei mele cadoul de 43 de anişori.. E minunat, adică mie-mi place super mult. E un medalion în formă de gărgăriţă, că tot îi plac ei aceste insecte roşu cu negru. Suntem fericiiiiiiiiiiţi, vă iubim.

Poftă de..

2009-06-17T12:42:00.006+03:00

Ralu: Şti de ce am chef acum?

Alex: sex

Ralu: Neee.. Am chef de-un joint.. aşa, super frumos rulat.. şi de un tip.. [încă mă gândesc pe care să-l aleg dintre Domul T., Sp şi ăla de la rev]

Ralu: Şi o chitară..

Ralu: Şi nişte reggae.. Sau jazz.. Ar merge şi The Doors..

Ralu: Da, clar, m-am hotărât. Am nevoie de Domnul T... El e omul cu chitara de care am nevoie acum.

Ralu: Şi şti ceva..? Trebuie să mă apuc să învăţ la spaniolă că mâine am testul..

Alex: invata baaaai

Alex: si jointu... da

Ralu: Mi-e fuarte lene.

Ralu: Şti ce am de gând să fac?

Alex: ce ?

Ralu: Să-mi iau chitara.. şi să mă chinui să cânt

Alex: chiaaaar

Da, chiar am chef de-un join, de-o chitară, de Domnul T. şi de puţin reggae sau jazz. Vremea-i super nasoală, a plouat şi încă stă să plouă. Mi-e fuarte lene să-mi trag nişte blugi şi-un tricou pe mine, să-mi bag picioarele-n shuzii cei foarte uzaţi şi murdari şi să-mi mişc fundul până la liceu să văd dacă am luat bilingv-ul.

Printre altele, vineri plec la Alba şi poate stau până sâmbătă, încă mai sunt în tratative cu ai mei pentru că vreau să fac "prea multe" vara asta, după cum au spus ei. Eh, copilul a crescut, are alte aspiraţii, alte vise; nu-şi mai doreşte să aibă ultima păpuşă Barbie scoasă pe piaţă ci să cutreiere ţara-n lung şi-n lat. Mai am un test de dat, mâine, la spaniolă, şi oficial am terminat cu şcoala. O să mai trebuiască să mă plimb cu diverse anexe, dosare, da-n rest am terminat, nu mai trebuie să învăţ. V-am lăsat, mă duc să mai învăţ [cică] la spaniolă..

Hai, revino-ţi.

2009-06-15T11:52:00.004+03:00

De câteva zile mă simt ciudat, dar ciudat în sensul bun al cuvântului, dacă există un asemenea sens... Mă simt fugară, mă simt liberă, mă simt în vacanţă, sunt în vacanţă. Dar cu toate astea am un dor nebun de ducă. Vreau să plec undeva, şi o voi face. [Vai, tocmai am văzut la tv o chestie de gen "Summer hits" şi e un videoclip filmat iarna. Hai frate, cum poţi să faci aşa ceva? Adică totuşi, e vară, soare, căldură şi tu difuzezi o chestie complet contrară, de parcă telespectatorii sunt legaţi la ochi.] Aşa, revenind la dorul meu nebun.. Marţi şi joi trebuie să fiu în Braşov, nu am cum să plec, azi e luni şi încă-s acasă, deci probabil voi ieşi doar să mă plimb, cu playerul în urechi.. Miercuri sper să pot pleca până la Buzău iar vineri cred că dau o fugă la Sibiu, dacă mai am bani. Oricum, weekendul care vine am o ofertă să plec în vamă, dar eu n-am chef. Nu, nu mă înţelegeţi greşit, am chef de vamă, mi-e dor de mare de numai pot, dar nu cu oamenii cu care merg. Visez la o altă reîntâlnire cu nisipul din vamă, nu cea pe care aş avea-o dacă m-aş duce cu EI. Dar mai am timp să mă gândesc, oricum săptămâna viitoare merg până la Constanţa, să mă întâlnesc cu un prieten. Dacă tot sunt la capitolul "dor", mi-e dor să fiu îndrăgostită. Mi-e dor să simt fluturaşii ăia în burtă şi să adorm alături de el. Să mă trezesc cu chipul lui în minte şi să fugim amândoi în lume. Mi-e dor de tot, mi-e dor de haosul care era la mine-n cameră, dar ştiu că până diseară iar va fi dezordine, nu-s genul de om care să poată păstra curăţenia. Momentan, nu mai scriu, plec să mă plimb că m-am plictisit, poate ies la o bere prin cartier. Plictiseala a pus stăpânire pe mine momentan...

*Vama Veche - Nu am chef azi

2009-06-13T12:21:00.006+03:00

Pentru că a fost concert Cargo şi pentru că a existat melodia "Dacă ploaia". Pentru că exact pe acordurile acelui cântec a început o ploaie care m-a udat până la piele, dar asta nu m-a făcut să plec. Pentru că am stat acolo, în frig şi ploaie, şi am cântat fiecare vers. Pentru că am dat din cap şi am cunoscut oameni noi. Pentru că m-am dus la un tip pe care-l văzusem şi cu o seară înainte şi i-am şoptit la ureche "băi, eşti bun" după care am plecat. Pentru că acel tip îmi aducea aminte de Domnul T. Pentru că deşi am spus că voi renunţa la ţigări, nu am putut să mă abţin, şi cu ocazia asta ţin să-i mulţumesc lui Marian pentru minunata ţigară care mi-a dat-o, şi care, după 2 secunde, era udă toată [ca şi mine de altfel]. Pentru că după ce a plecat Cargo de pe scenă, publicul îi striga şi ei s-au întors. Pentru că pe melodia "nu mai am ţigări" noi toţi cântam, ţipam, urlam cât ne ţineau plămânii. Pentru că probabil nu era persoană care să nu ştie "Ziua vrăjitoarelor" şi să nu o cânte. Pentru că, pe lângă faptul că eram udă, am călcat într-o baltă din staţia de autobuz cu bocancul stâng şi am înjurat. Pentru că mi-am revăzut un fost prieten. Pentru că pe drum spre casă mi s-a făcut un dor nebun de Domnul T., aşa că l-am sunat. Pentru că în timp ce vorbeam cu el m-am întâlnit cu nişte colegi pe care i-am făcut să stea pe loc vreo 5 minute, până am terminat de vorbit la telefon cu Domnul T. Pentru că era noapte, mi-era frig, eram udă.. Dar eram fericită, aşa cum n-am mai fost de mult.!

*Cargo - Nu mai am ţigări