Din 2007 până acum au trecut 4 ani. Patru ani în care s-au schimbat multe, dar parcă toate au rămas la fel. Pe-atunci era la modă hi5-ul și mă îndrăgosteam de tot atâtea ori de câte ieșeam din casă. Atunci l-am cunoscut pe Sp. Și de-atunci ne-am iubit mereu, nu conta dacă eram împreună sau nu, noi ne iubeam. La un moment dat drumurile noastre s-au despărțit. Dar așa cum s-au despărțit s-au și reîntâlnit, la fel de brusc și violent. În fiecare an la Sighișoara, la festival. Mereu ne vedeam acolo și devenise aproape o tradiție să plec la el și abia apoi acasă. Cum s-ar zice, acolo ne împăcam și în Blaj ne despărțeam (vorba vine, defapt mereu eram împreună).
Lucrurile de care mereu ne aducem aminte, de la Sighișoara, pe scurt:
2007: a venit în Brașov și-a plecat fără mine pentru că eu a trebuit să rămân acasă
2008: mi-a rupt pantalonii între picioare (fără alte conotații, pur și simplu i-a rupt și-atât)
2009: am ajuns în urzici, sus, la Biserica de pe deal și-apoi în cameră cu vreo 5 oameni, înjurând de zor vitrina
2010: am plâns în brațele lui de 2 ori în aceeași noapte și-apoi m-a sunat și mi-a spus că are nevoie de mine; atunci am simțit că-l iubesc poate mai mult ca oricând
2011: ne-am revăzut, ne-am iubit, am rămas împreună.
După 4 ani toate au rămas cam la fel. Aceleași personale Brașov-Blaj, Blaj-Brașov, același câine mai bătrân decât mine, același el, aceeași eu... Aceiași noi. Fericire multă, dor nebun, iubire care sperăm de data asta să se încheie cu camera verde pentru totdeauna.
*Printre altele, vara asta am ajuns de 2 ori la mare,
o să revin cu un post să povestesc ce și cum,
că-s muuuulte de zis.
