Teodor.

Crăciun cu tine-n gând.

Crăciun fericit şi ţie, Domnule T. Să nu uiţi totuşi, că te iubesc, că te port în suflet mereu. M-am gândit la tine chiar azi, cu vreo două ore înainte să vorbim. Te iubesc, te iubesc şi-ntotdeauna am făcut-o... Ai grijă de tine, te rog. Probabil faptul că am vorbit, că am aflat că eşti bine e cel mai frumos cadou pe care l-am primit, crede-mă.

*Şi, pentru că-i melodia de la tine, pe care mi-ai trimis-o în seara asta:

Barry Manilow - Can't smile without you.

[Ştiu că mai am poza odată. Dar prea mi-e dor de el..]

Mi-am pierdut doar sufletul, şi cred că este de ajuns.

Momente din viaţa mea.. sau poate-a ta.

Pentru un moment am crezut că sunt la mare,

că valurile mă udă iar aerul sărat îmi inundă nările.

Că ochii îmi sunt roşii din cauza apei iar nisipul mă zgârie uşor.

Fumam dintr-o ţigară şi priveam în zare.

Aveam aruncat lângă mine rucsacul.

Dar doar pentru un moment.

În celălalt moment, eram în vârf de munte,

vremea era aşa, ciudată,

când zăpadă când iarbă verde, cald.

Bătea vântul iar norii se mişcau repede.

Aveam rucsacul lângă mine şi muşcam dint-un sendviş.

Fumam dintr-o ţigară.

Legătura dintre cele două momente erai tu, Domnule T.

*Atât deocamdată.

O să revin cu alte momente,

depinde unde mă va duce

disperarea

împletită cu iubirea...

Vis în şoaptă.

Cărări de munte, vin fiert. O chitară lângă sobă şi oameni frumoşi în jur. Ţigări fumate-n grabă, bărbat frumos, cu tatuaj pe umărul stâng şi cu visul imediat împlinit.

Am plecat în urmă cu 4 zile. A trecut repede totul, acum e noapte, mai e puţin şi intrăm în a cincea zi de stat în munţi, în cabana veşnic mirosind a scorţişoară şi din care se aud neîncetat diferite acorduri. În fiecare seară am ascultat muzica lui Mardare, Baniciu, Buică şi mulţi alţii, am adormit pe fotoliile imense ca apoi tu să mă trezeşti şi să mă duci în cameră, să mă iubeşti şi să mă domini. Cinci nopţi am făcut acelaşi lucru. Ne-am trezit dimineaţa şi ne-am uitat unul la celălalt, ne-am pupat.. Apoi am ieşit la o ţigară, în timp ce altcineva făcea ceaiul acela care, după cum au spus alţii, era doar *apă cu plic* şi zahăr, să nu uităm. Dar era bun, ne ţinea de cald atunci când eram afară şi ne îngheţau mâinile. Serile decurgeau normal, stăteam sub o pătură şi ascultam chitariştii iar nopţile, deşi toate la fel, erau foarte diferite. Într-o noapte poate te muşcam de umăr, în alta poate de buză.. Dar niciodată în acelaşi loc de două ori. Ştiu că ţie nu-ţi place monotonia, vrei mereu ceva nou. Un lucru ştiu sigur că vrei mereu: să te iubesc. Dar totuşi, e noapte, e destul de frig iar tu mă ţi în braţe. Vreau să fumez, dar tu parcă nu mi-ai da drumul, mă vrei acolo, sub pături, lângă tine. Promit că-n 7 minute vin înapoi...

*Noi n-am fost niciodată doi ci unul singur amândoi, sălbatic cuplu-nsingurat pe care timpul l-a uitat... Nenorocit de telefon, de ce m-ai trezit? Defapt, de ce nu te-am închis aseară?

-Mmmda..?

-Ralu trezeşte-te, e 11, pierdem trenul.

-Lasă-mă să dorm, mi-ai spulberat visul, mi-ai răpit omul pe care-l iubesc şi pentru care mi-e atât de frică, de lângă mine. Măcar în vis mai eram amândoi.. Lasă-mă, du-te singur...

A plecat cu buclele lui. A plecat cu sufletul meu.

-Unde-ai fost mă?

-Păi..

-Hai că ştiu, nu mai încerca să găseşti scuze. Iar te-ai dus la ameţitul ăla al tău, să fumaţi o ţigară, să v-amintiţi de vremurile ce-au trecut.

-Da.. Ai dreptate.. Dar nu am vrut. Pe bune. Eu.. eu te iubesc.

-Ce faci mă? Mă iubeşti? Hai, nu mă face să râd. Revino-ţi şi ascultă-te, să vezi ce prostii poţi să scoţi pe gură.

-Iartă-mă. Promit să nu mai plec, să nu te mai las singur. Şi, mai presus de toate, promit să mă las de fumat, de Winchester, de el.. Îl las. Pentru tine sunt în stare să-l las. Definitiv.!

-De câte ori ai mai zis asta.. M-am şi săturat să tot aud acelaşi text de fiecare dată când te întorci. Plec eu de data asta, şi plec pentru pentru totdeauna.

Da, a plecat. Şi a plecat doar din cauza mea. Eu.. eu am rămas cu 6 ţigări, Winchester desigur, cu nişte amintiri mult prea frumoase şi cu o pereche de blugi aruncaţi pe jos, un tricou pe birou şi o eşarfă în jurul gâtului.

Fumez Winchester de dor. Pentru că mi-e dor să ieşim la 5 dimineaţa, la o ţigară, în faţa casei tale. Eu să fiu îmbrăcată cu pantalonii tăi şi să mă aşez pe scări, iar tu să ai acelaşi tricou cu C.P.N.T şi să mă ţii în braţe. Să fumăm aproape tremurând, iar apoi să ne cuibărim în pat, sub pătură. Eu să te mângâi pe spate iar tu să-mi săruţi mâinile. Eu să te ador iar tu să nu poţi trăi fără mine.

*P.S.: să şti că încă mi-e dor, chiar dacă nu pare.

Fără lacrimi, bine Domnule T.? [rar aşa fericire, de când cu Vic mai exact.]

*Luna Amară - Chihlimbar

Ţigară fumată-n doi..

Iarnă, dor de ducă.

Tren, Bucureşti,

Gara de nord, rucsac.

Frig, ţigară-n colţul gurii...

Bărbat frumos, dor nebun...

Sărut, buze moi dar crăpate.

Drum spre casă, lacrimi,

Timiditate, dreaduri şi tatuaje.

Noapte albă, povestiri din munţi.

Roşu şi Negru sau Mondial

Atingeri fugare, sex.

Dimineaţă, ţigară fumată-n doi

Haine aruncate, haos.

Iubirea continuă să existe

Teafără şi nevătămată,

Parcă mai puternică.

Fotografie, lacrimi,

Rămas bun, plâns în hohote.

Furie, nervi, sentiment de neputinţă.

Durere, suflet sfâşiat.

*Domnule T.. te port mereu în suflet.

Start - distracţie.!

adrenalină

endorfină

ketamină

chinină

penicilină

heroină

vrum vruuuuum

vrum-vrum

STOP.

Nu, ştiu foarte bine.

Şi eu. Şi ele. Şi toată lumea. Toţi ştim foarte bine.

Nimeni nu se preface.

De ce nu?

Stai culcat soldat.!

vrum vruuuum vruuuuuuum

nu, dragă, pozele altă dată. Pozele şi autografele altă dată.

culcat soldat.!

Nenorocit război..

Pleacă. Cu zâmbetul pe buze mi-a spus că pleacă să-şi îndeplinească visul. În momentul ăla chiar nu ştiu ce am simţit. Mi s-a rupt filmul iar ochii mi-au fost plini de lacrimi. De asta sunt sigură. Pe 6 ianuarie pleacă, pleacă pentru 6 luni iar eu nu ştiu dacă voi putea să-l mai revăd vreodată după aceea, nu ştiu dacă va mai trăi, dacă o să mai pot să îl ţin în braţe.. Dar e visul lui de mic copil, e motivul pentru care pot spune că trăieşte. Mă bucur, mă bucur enorm că poate trăi ceea ce şi-a dorit atâta timp dar, pe de altă parte îmi vine enorm de greu să-l las să plece, să-l las să se ducă, să-l las să fie conştient că poate muri..

Îmi e atât de dor de tine şi de poveştile din munţi, de berea ta pe care promit că atunci când o să ne vedem o s-o bem în cinstea amintirilor de acum un an şi mai bine. O să vin, o să fie frumos, aşa cum ne-am dorit, cum am visat încă de la început. O bere în Lăptărie, un zâmbet în Gara de Nord, un sărut plin de dor, o cină gătită de tine şi-o ţigară fumată-n doi. Probabil nişte dreaduri şi-o cafea.

Mi-e dor, mi-e dor de tine Domnule T.

Şi, pentru că amândurora ne place folkul şi suntem atraşi de război,

în feluri diferite ce-i drept, melodia ne reprezintă perfect deoarece, dacă mai ţi minte, ţi-am zis să nu laşi vreo femeie să se îndrăgostească de tine pentru că dacă o va face iar tu nu te vei mai întoarce, respectiva va fi pur şi simplu distrusă:

Cristi Buică - Romanţă de cântat în permisie

Anna Ahmatova - Eşti singur azi şi-mpovărat de tine …

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine,

De slavă şi de visuri despărţit,

Dar ai rămas iubitul pentru mine,

Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.

*îmiparerău.

Iar eu sunt.. omidă.!

Şi niciodată nu ţi-ai zis, înainte de a-i închide telefonul în nas, sau de-a o trata cu spatele: ia stai băi, poate fata asta chiar mă iubeşte, poate încă mai e îndrăgostită de mine..

Nu, tu nu te puteai gândi decât la tine şi la probleme tale, erai mult prea ocupat să observi sentimentele ei. Dar, poate că ai făcut foarte bine. Poate că te gândeai, în sinea ta, că purtându-te aşa, o s-o faci să înţeleagă odată pentru totdeauna că nu o mai vrei, că a fost doar o aventură în viaţa ta. Dar nu realizai cât de mult puteai s-o răneşti. Nu tu stăteai noaptea lângă ea, şi încercai să o calmezi, să-i explici că nu are rost să plângă după toţi fraierii, indiferent cât de *frumoşi* erau în ochii ei. Nu tu ai ajutat-o să se ridice de jos atunci când simţea că nu mai are motive să trăiască, nu tu i-ai oferit umărul de care avea atâta nevoie.

Tu erai doar responsabil să o faci să sufere. Tu nu ştiai să faci altceva decât să-i provoci suferinţă, s-o faci să

plângă. Ţie nu ţi-a păsat niciodată de ea, de sentimentele ei. Ai reuşit s-o minţi atât de frumos...

*Eştiuncretin.

Părul negru pe umerii goi.

Şi, de mă vei lăsa, voi plânge în braţele tale până voi muri.
Să nu mă laşi, să nu mă părăseşti.
Mi-am dat toate brăţările jos..
Şi tu tot nu ma iubesti!

Degetele-mi sunt mult prea ingheţate pentru a te mângâia pe spate;
şi-mi pare rău, prea rău..
Eşti un nenorocit, eşti creţ şi nenorocit.


Am nisip în păr iar buzele-mi sângerează din cauza ta
-m-ai muşcat-
Ai urmele dinţilor mei pe umărul stâng.
Am scoici în geantă;
şi o poză cu noi doi în sertar.

Nu, n-am să plâng.
Nu azi, nu acum,
e prea devreme..
O s-aştept s-ajung în braţele tale,
Să te simt ca parte din mine;
Deabia atunci voi putea să plâng.

*Te iubesc, te iubesc roboţel.

Odihneşte-te în pace Bubu. Ai grijă, de-acolo de unde eşti, de el. Te rog frumos.

*Ţi-am promis.

Since summer '69

De ce mereu m-am îndrăgostit nebuneşte de oameni frumoşi, care sunt departe? De ce m-am lăsat purtată de dragoste deşi ştiam că între noi sunt zeci, sute de km? De ce am făcut toate astea?

Poate pentru ca acum, deşi ar apărea un EL mai frumos, mai deştept, mai cum vreţi voi decât ceilaţi, eu nu i-aş putea uita pe cei care-au fost cândva parte din mine. Acest EL nou nu mi-ar putea acapara gândurile, nu mi-ar putea fura inima care deja-i împărţită în toate colţurile ţării. De la Bucureşti până la Iaşi, de la Hunedoara până la Focşani. Întotdeauna am fost copila rebelă, care sfârşea prin a se îndrăgosti de cine ştie ce pletos sau munţoman care îi oferea o bere, o ţigară, sau chiar şi-un zâmbet nevinovat.

Aşa cum am spus, voi renunţa pentru marea pe care n-am mai văzut-o de 4 ani în favoarea ta, Domnule T. Voi renunţa la visul meu de-o viaţă, acela de-a vedea marea iarna, pentru o seară-n Lăptărie şi-o ţigară fumată cu tine.

În loc să stau acasă, să-mi văd de treburile mele, voi veni la tine, să te strâng în braţe şi să-ţi spun, probabil pentru prima oară, că te iubesc aşa cum nu am mai făcut-o în viaţa mea. Că eşti creţul meu cu mâini de zeu. Pentru tine voi merge 320 de km, voi plânge când ne vom despărţi şi voi purta în suflet mirosul tău poate pentr-o viaţă. [Vic.]

Mi-e dor de voi, de toţi cei care mi-aţi răpit sufletul şi l-aţi dus departe, l-aţi ascuns undeva, în voi, fără să fiţi conştienţi că, odată cu plecarea voastră, m-aţi legat de voi pentru totdeauna. Aşa-mi vine să-ţi fut una, iubitule, pentru că m-ai pustiit, m-ai lăsat la fel de goală cum a rămas ceaşca de cafea de pe birou.. Te urăsc, te urăsc de nu mai pot. Dar în acelaşi timp te şi iubesc, bărbatul meu frumos, cu ţigara leneşă în colţul gurii şi cu ochi în care eu mă pierd..

*My summer of love...

Ploaie, bărbat frumos, Rusia.

Şi, ca de obicei, ai dispărut atunci când aveam mai mare nevoie de tine.

-Scuză-mă de tot defapt, trebuie să plec urgent, e important.

De fiecare dată când reapari în viaţa mea reuşeşti să mă dai complet peste cap, reuşeşti să scoţi la suprafaţă tot ce-i mai bun din mine. Mereu ai făcut asta, încă din momentul în care privirile noastre s-au întâlnit, neştiind nimic unul despre celălalt. Ai reuşit să mă faci să mă simt cea mai importantă fiinţă, ai reuşit să mă faci să iubesc Rusia poate mai mult decât propria-mi ţară.

Dar asta nu contează.. Contează că iar ai dispărut. Dar ştiu că, înainte să pleci, te-ai gândit la mine. Avem multe lucruri în comun, începând cu copilăria şi terminând cu vinul roşu pe care îl savurai în timp ce vorbeam. Eu iubesc câinii iar tu pisicile. Eu am hanoracul tău şi-l port, iar pisoiul tău doarme pe al meu. Amândoi avem câte un tatuaj. Tu ai vrut, atunci când ai avut plete, să-ţi faci dreaduri. Eu în scurt timp voi avea.

Domnule T., căci da, despre tine e vorba, de tine mi-era dor să scriu, cu tine mi-era dor să vorbesc, nu o să uit ce mi-ai promis în seara asta:

-Ideea de bază e că te duc în Lăptărie cum ţi-am promis. Şi bem bere.

-Cealaltă idee e că deabia aştept să pun mâna pe tine.

-Hai că-mi eşti simpatică

-Întotdeauna ţi-am fost, şi ştii bine asta [şi o să îmi cânţi *şi fiindcă te doresc prea mult, şi casa mea nu-i prea departe, te iau de mână şi te duc din Lăptăria lui Enache* pentru că ştiu că stai la 7 minute de locul magic]

Eu o să mă ţin de promisiune, pentru că ştiu că aşa va fi: o să mă ai. O să mă ai aşa cum numai tu ştii, cum nu m-a avut nimeni până acum şi nici n-o să mă aibe. Mai e un pic până-n februarie. Mai e un pic până să te muşc de buze şi să-ţi şoptesc, la ureche, că te iubesc şi că sunt dependentă de tine şi de planurile tale, de visele tale. Într-un fel mă bucur că nu ai reuşit să pleci, dar pe de altă parte ştiu cât îţi doreşti să ajungi într-un război, să lupţi. Cum ţi-am spus şi-nainte.. Trebuia să te naşti cu vreo 90 de ani în urmă, dar să nu laşi nicio femeie să se îndrăgostească de tine pentru că ar fi suferit enorm atunci când ar fi fost să te piardă.

Şi spun asta doar pentru că ştiu cât am suferit eu, după doar două zile de stat împreună. Ştiu câte ai de oferit şi ce om minunat eşti.

Domnule T., ştiu că mă vei ajuta să-mi fac şi celălalt tatuaj [eu o să-l am pe umărul drept, în faţă, iar tu deja îl ai pe umărul stâng, în spate], pe care mi-l doresc foarte mult. Ţi-am spus că, după ce-mi fac dreadurile, vin la tine, şi vin pentru că mi-ai spus că-mi va sta bine şi m-ai sprijinit în nebuniile mele. Mi-e dor de tine, dragă Domnule T.

*just let me take care of you.

Touch me, i'm sick.

Ora 22:36.

Iau cartea de pe noptieră şi dau să o deschid.

Cade un bileţel.

Îl ridic şi citesc: Eşti genul de fată care lasă urme pe tot ce atinge.

Ce dracu vrea să zică cu asta?

E doar o iluzie, se joacă cu mintea mea mult prea bine, mă cunoaşte, ştie ce gândesc.

Du-te dracului, vreau să dispari, să ieşi din mintea mea.

Ora 22:53.

Linişte apăsătoare, dureroasă.

Suntem undeva departe, în vârf de munte.

Plouă.

Ora 23:05.

Îmi aprind o ţigară şi deschid geamul.

Ce bine că a fost doar un vis, un nenorocit de vis.

Nu te mai vreau.

Uită-mă.

Dar nu pot trăi fără tine.

*I went in war with reality.

The motherfucker, he was wainting for me

And i lost again.

Octombrie, 31...

Pentru atunci când o aventură de-o noapte se transformă într-o aventură de-o viaţă. A început cu un sărut într-o cameră cu prea mulţi oameni, oameni ce aveau fiecare filmul lui, pe care nu-i interesa ce se-ntâmplă în jurul lor, care erau parcă drogaţi de cei din faţa lor, de cei care cântă, mai exact Luna Amară. S-a terminat cu un "bună dimineaţa" spus parcă cu prea multă dragoste. Sau a început poate cu "mi-e frig, dă-mi mâna" şi s-a terminat cu "ne vedem pe seară" Sau a început cu "mi-e frig, am spatele gol" şi s-a terminat cu "eşti bine, e totul în regulă?

*Nu eşti creţ, dar tot îmi placi.

Sunt puţiiiin mai bine :)

Aberăm, delirăm, şi ne place ceea ce facem. Ne iubim şi ne e bine aşa. Mi-e dor, dor, dor, doooor. Al dracului de dor de tine. Baby.. My little curly baby. Ce m-aş face eu fără tine? Spune tu. Eu sunt ocupată momentan să-ţi spun că te iubesc, şi să-ţi trimit un mesaj, un mesaj de dor.

*Melodia de mai jos, pentru că îmi redă perfect starea de spirit:

Laura Stoica- Mai frumoasă

Creţule..

Ştiu că nu ţi-e uşor, că ai mai vrea să mă muşti de buză, să mă pierd în braţele tale şi să bem o cafea neagră. Mi-e dor de tine, te iubesc. Ştiu că încă eşti al meu oarecum, aşa cum şi eu sunt a ta. Nopţi lungi, nopţi de octombrie, nopţi fără tine, nopţi goale şi sălbatice totodată.

Te-ai dat de gol, ca un ameţit ce eşti. Ca toţi bărbaţii de altfel. Ţi-ai călcat pe orgoliu şi te-a durut, dar nu ai mai putut ţine în tine adevărul. Mi-ai spus, după mult timp, că mă iubeşti, că eşti al meu şi că încă mă vrei. Speranţă, lacrimi, nervi; vreau să te muşc de umăr. Şti că mereu mă vei avea, indiferent de ce se întâmplă, mereu voi fi acolo pentru tine, mereu te vei putea refugia în braţele mele şi poţi uita de tine, de ce se întâmplă în jurul nostru.

NOI, ce cuvânt complex. Îl folosim des, cel puţin eu şi cu tine, dar oare am existat vreodată noi, noi ăia care ne iubeam şi care încălcam regulile? Da, te asigur eu că am existat şi încă mai existăm, acolo, în adâncul inimii noastre. Cum să trăiesc fără buclele tale negre, fără mâinile tale de zeu şi fără iubirea ta? Pentru ce te iubesc? Motive sunt destule, crede-mă, şi aş putea să mă apuc să ţi le înşir, dar nu are rost. Tot ce contează este că o fac. Avem atât de multe lucruri în comun, dar chestia asta nu ne ajută cu nimic din câte văd. Mă iubeşti, dar de ce o faci? Sunt doar o femeie, o femeie care, la rândul ei, te iubeşte. Te iubeşte de nu mai poate creţule. Te iubeşte aşa cum eşti, aiurit, zăpăcit şi inocent, nebun şi beţiv, creţ cu mâini de zeu, copilăros şi adorabil. Dar am un motiv şi pentru care nu te iubesc: că eşti al dracului de departe. Şi asta mă omoară încet, dar sigur. Şi pentru lucrul ăsta te urăsc de nu-ţi imaginezi. Dar până la urmă, sunt mai multe motive pro, aşa că tot te iubesc, doar eşti creţul care-mi bântuie visele şi fanteziile, nu? Eşti bărbatul pentru care eu mereu voi fi
"baby", indiferent de ceea ce va fi între noi.

*Să şti hun că niciodată nu te-am putut minţi şi nici acum nu o pot face şi.. da, ştiu că mă iubeşti la fel de mult, sau poate chiar mai mult decât o fac eu.

Ăsta-i EGOISM, ştiu.

Mă piş pă ea iubire.!

Din nou mă încearcă sentimente grele, urâte, pline de tristeţe şi iz de sfârşit de lume, de tot. Simt cum mi s-a prăbuşit, într-o secundă, toată viaţa. S-au prăbuşit miile de vise şi fluturii s-au dezintegrat într-un moment. Am spus că nu voi mai face aceeaşi greşeală de două ori şi anume NU mă voi mai îndrăgosti. Dar uite, am făcut-o. Am făcut-o de zeci de ori şi tot nu m-am învăţat minte. Dar parcă de data asta a fost altfel. A fost frumos. A fost un creţ cu părul negru şi mâini de zeu. A fost omul care m-a învăţat să iubesc toamna, şi pentru asta o să-i mulţumesc mereu. A fost cel are, deşi l-am iubit ca pe ochii din cap, a reuşit să-mi fută viaţa în ultimul hal. A reuşit ceea ce alţii nu au reuşit: să mă facă să-l iubesc aşa cum e, fără să încerc să-l schimb în ceva ce poate nu era, în bărbatul ideal. El, în sine, era ideal, era frumos, era minunat.

Cu toate astea, am avut din nou acelaşi sfârşit: Winchester şi alcool. Şi desigur lacrimi şi cearcăne. Deşi am ţinut cu dinţii de el, şi de ceea ce era între noi, eram realistă că va avea un sfârşit. Dar totuşi, nu mă aşteptam ca acesta să fie atât de repede şi atât de sec. Era el, era creţul meu, dar probabil că iubirea mea nu era de ajuns pentru un viitor, pentru o poveste.

*Te-am iubit, te-am iubit fraiere, şi încă o mai fac.! Mi-ar plăcea să ştiu că ţi-e dor de mine aşa cum îmi e mie.. Mi-ar plăcea să ştiu că suferi după mine aşa cum sufăr eu după tine.. Vreau să ştiu că simte cât îl mai iubesc încă. Ascult muzică. Ascult Vama Veche. Îmi aduce aminte de el. Mă piş pă ea iubire.!

Nichita Stănescu - Douăsprezece noaptea, cu dor

Coridor de ore, timp pierdut.

Frunze zburătoare, ţări de toamnă.

Străzile pe care am trecut

în gâtlejul amintirii se răstoarnă.

Trec secundele gravide; nasc urlând

picături de ploaie repetate,

vorbe ce s-au spus, îşi caută guri

să se lase în pereţii lor pictate.

Bate-o oră sus, dar pân-ajunge

sunetul la creier, se-nserează.

Dorm pavilioanele urechii, fuge

pe timpane o stafie trează.

Bine?

Să te gândeşti la mine când asculţi melodia asta. Nu ştiu de ce, dar fă-o. Te iubesc.!

Da, aşa am făcut. Şi aşa fac în continuare. Şi eu te iubesc. Muuuult.!

*Blue October - Hate me

Cine sunt eu? Păi...

Sunt un om ca oricare altul, dar totuşi diferit. Sunt cel care te îndrumă ce să faci, sunt cel care te sună în mijlocul nopţii, pentru simplul dar complexul lucru de a-ţi spune că te iubeşte. Dar totuşi, cine sunt eu? Sunt hippioata cu zeci de brăţări la mâna dreaptă, cu eşarfe la gât şi părul creţ. Sunt hippioata care are un rucsac în spate, nişte bocanci mult prea grei în picioare, un dor nebun de ducă şi un bilet de tren spre nicăieri în mână.
Sunt, după cum zic alţii, Copila Mării. Sunt cea care, noaptea, stă desculţă pe plajă, cu chitara în braţe şi cântă, cântă pentru mare. Sunt copila veşnic fericită, îndrăgostită de buclele LUI creţe şi negre, şi de mâinile LUI de zeu. Sunt copila care scrie din pasiune şi plânge de nervi. Sunt fata geloasă, care decât să se exprime, mai bine pleacă de nebună cu rucsacul în spate, pleacă spre nicăieri, doar pleacă... Sunt „tipa aia ciudată cu eşarfa verde şi cu flori în păr” care se oferă voluntară pentru a salva natura şi participă la nenumărate festivaluri. Sunt folkista care merge la Calafat, 8 zile pe an, doar pentru a fi alături de oameni minunaţi care au ceva de spus, care au realizat „Tabăra Naţională de Folk”.
Sunt... Sunt, până la urmă nici mai mult, nici mai puţin decât o clipă din timpul care ne măsoară destrămarea.

*Once - Minds made up

Tatiana Stepa - Totuşi toamna

Tatiana Stepa - Totuşi toamna

1. E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti, ca de la un complot
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuiaza-n zbor
Varatec ploua-n fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor

R: Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si tu o simti si o ingani
Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si, vai, suntem batrani

2. Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis
In clai de fan miroase-a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aguride pivincerul moare
Mai este pan' la nunta timp destul

Condamnare la toamnă.

Şi din nou toamna pune stăpânire pe mine. Dar parcă toamna asta e diferită de celălalte, e altfel. Îţi mulţumesc că mi-ai arătat că toamna e frumoasă, m-ai învăţat să iubesc anotimpul acesta plin de melancolie şi de frunzele care foşnesc sub bocancii mei mult prea grei.... Mi-ai arătat că este o perioadă a anului la fel de minunată şi atrăgătoare ca şi vara, ca şi primăvara. Mi-ai explicat că, aşa cum ne pregătim seara să dormim, aşa şi natura se pregăteşte pentru iarnă, doar că în timp, în 3 luni. Mi-ai arătat cât de frumos e să te plimbi prin frunzele multicolore, ţinându-ne de mână şi trăgând din aceeaşi ţigară.

*Tu stii ca te iubesc.. Şi şti că mereu o voi face.

Leapşa, altă leapşa..

Leapşa, leapşa furată de pe fostul blog a lui Bogdăneeeel.
*Ideea e că toate cuvintele care se cer trebuie sa aibă ca primă literă iniţiala prenumelui tău.

1. Nume: Raluca
2. Câteva cuvinte din 4 litere: rugină, rodie, rock, rebel, rustic
3. Numele unui baiat: Radu
4. Numele unei fete: Roberta
5. O ocupaţie: regizor
6. O culoare: roşu
7. Ceva ce să porţi în viitorul apropiat: rochie [cred :))]
8. Un nume de mâncare: rasol
9. O ţară/un oraş: Rusia/Râmnicu Vâlcea
10. Un motiv pentru întârziere: răpirea portofelului de către un hoţ, în autobuz.
11. Ceva ce ai urla: Regizoru-i bolnaaaav.! [tot vreau eu teatru..]
12. Un titlu de film: Requiem for a dream.
13. Ceva de băut: rom
14. Un grup muzical: Radiohead
15. Un animal: Raţă
16. Un nume de stradă: Republicii
17. O marca de maşină: rolls royce
18. Titlul unei melodii: Riders on the storm [The Doors]

Bucle creţe, mâini de zeu.

Cămaşa ta şi o pereche de boxeri negrii, în asta sunt îmbrăcată în timp ce mă ridic leneşă din pat, cu părul ciufulit şi mă îndrept spre baie. Dar nu ies bine din cameră şi aburii de cafea îmi inundă nările. Intru în bucătărie, unde te găsesc pe tine, pe tine şi pe buclele tale adorabile. Îmi apropii buzele de ceaşca de cafea iar sfârcurile mi se conturează prin cămaşă. Observ că ţi-au rămas urmele buzelor mele pe gât iar pe coapsa mea, conturul dinţilor tăi. Mă săruţi şi te joci în părul meu. Îmi înfig unghiile în spatele tău şi mă muşti de sânul drept pe care mi l-ai dezvelit. Te trag de păr şi-mi apăs buzele de ale tale. Mă duc leneşă spre baie, pe oglindă e scris cu ruj "Te iubesc". Deşi m-am trezit, aşternuturile încă mă ademenesc, aşa că mă bag sub pătură şi mai vreau să lenevesc încă o jumătate de oră. Dar nu, nu o fac pentru că ai venit tu şi mă muşti de buză, mă mângăi, îmi dezveleşti umărul fin care e învelit în magie. Nu stau prea mult pe gânduri şi încep să te sărut pe gât, să te muşc de ureche. Mă muşti de fund şi încep să râd, te zgârii pe spate şi mă săruţi. Îmi place să te ştiu lângă mine, să mă pot juca în părul tău şi să te muşc de buze până te încordezi de durere, de durere amestecată cu plăcere. Ne învăluie un miros de sex luxuriant, o iubire puternică. Promite-mi că nu vei pleca, nu vei pleca nici azi, nici mâine, nici niciodată..

*Şi da, chiar te iubesc. Te iubesc enorm.

Fericire cu gust de Jack şi tutun...

Paris are gust de vin iar Praga de rom. Tu ai ochi căprui iar eu mă pierd în ei.

Vacanţa asta a avut miros de ţuică şi gust de pepene. Te ador. Ba nu, te iubesc; te iubesc şi asta e tot ce contează. Mă ţii în braţe şi mă joc în părul tău; împărţim totul, de la ţigări fumate până la filtru şi shoturi de Jack care alunecă prea repede, până la iubirea care ne domină şi amintirile pe care le avem împreună. Îţi iubesc părul negru şi creţ, îmi iubeşti buzele moi şi cărnoase. Te iubesc, mă iubeşti.

*Strânge-mă în braţe. Ţine-mă de mână. Sărută-mă. Zgârie-mă pe spate. Muşcă-mă de buză. Şi nu pleca.!

Would you...

Would you be my september?

"Degeaba stau cu cafeaua fierbinte într-o mână şi cu ţigara în cealaltă, în vârful patului printre pături şi perne. Degeaba mă mint singură că încă este soare, cald şi vară. Degeaba încă mă chinui să ascult aceleaşi melodii, aceleaşi acorduri prăfuite de jazz, să văd aceleaşi imagini triste în care frunzele se desprind parcă fără voia lor de pe ramurile celor care le-au dat viaţă, pe care au crescut. Toate sunt degeaba momentan.

Am un tablou cu doi îndrăgostiţi, la mare. Am o cameră dezordonată şi cu cărţi pe jos. Am un melc verde care mă face să zâmbesc când îl văd. Am o cafea din care ies aburi, aburi care-mi poartă gândurile până la el. Am gâdilici în stomac. Fluturi dacă vreţi voi. Am un bărbat cu bucle lungi, creţe şi negre, cu ochi minunaţi şi mâini adorabile. Am un bărbat care poartă numele meu preferat, care mă face să fiu fericită. Am un bărbat care, ca de obicei, este departe... Dar îl am.

Vreau să nu mi se termine ţigara, să mai pot visa în timp ce tutunul îmi invadează

plămânii. Vreau să mai fie vacanţă, muuuult şi bine. Vreau să mă mut, să nu mai stau acasă, să plec prin lume. Vreau să ştie că-l iubesc mai mult decât am iubit pe oricine. Vreau să ştie că îmi bântuie visele şi că voi fi mereu lângă el. Vreau să fie lângă mine..."

R.

*A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva... Toamnă melancolică, care-mi spulberă visele, mai lasă-mi vara încă puţin. Din nou ai pus stăpânire pe mine, ai intrat în sufletul meu, m-ai făcut să fiu tristă, dar îndrăgostită. Te urăsc, te urăsc pentru că eşti prea frumoasă şi tristă pentru mine.

Mi-e dor de ochii tai.

Mi-e ataaaat de dor de tine, de noi, de ei... Ca de obicei stam si bem suc, mancam pufuleti, fumam. Suntem hippie, facem codite vesele si bratari, la umbra unui copac. Mai sti cand fugeam sus, in munti, si eram liberi, nepasatori, indragostiti?

Da Domnule T., eram indragostiti, am fost indragostiti la fel ca celalalte sute, mii de cupluri din lume. Dar parca noi aveam ceva aparte, si acel ceva era vulturul tau care-mi purta de grija cand erai plecat, cand nu erai langa mine. Si-acum, dupa 1 an de la toata povestea noastra, snurul pe care-i agatat simbolul iubirii noastre, sta sa se rupa dar eu am grija de el, datorita dragostei mele el inca rezista. Stim amandoi foarte bine ca atunci cand se va rupe, se va incheia si povestea noastra, chiar daca eu voi incerca sa-i pun alt snur, sa-l iubesc asa cum va fi, modificat. Cand se va distruge, iubirea noastra va fi mutilata, la fel ca vulturul. Dar cui ii mai pasa? A trecut ata timp, ar fi trebuit sa ne vedem fiecare de viata lui, sa uitam.. Dar nu putem.

Stateam pe iarba, si am adormit. Tu ma tineai in brate, iar cand m-am trezit inca dormeai. Te-am sarutat usor pe buze si aveai un gust sarat, m-ai dus cu gandul la mare, la nisip.. Atunci tu te-ai trezit si m-ai sarutat sla randu-ti, mi-ai sarutat ochii [ce mult i-ai iubit!], fruntea [pe care o adorai cand ma incruntam], buzele...

Domnule T., ce a mai ramas din noi, in afara de vultur? Ce a mai ramas din acele zile in care ne iubeam, din cortul unde dormeam si din pajistea unde ne implineam iubirea, de cele mai multe ori la rasarit? Ce a mai ramas din toate astea Domnule T.? Iti spun eu, pentru ca stiu, pentru ca am ramas aceeasi hipioata cu parul blond si cret, cu esarfa [verde] la gat, cu multe bratari pe mana dreapta, pe care ai cunoscut-o acum 1 an. Vulturul e bine, ti-am spus si-n randurile de mai sus, cortul nu mai e, pajistea acum e plina de oameni si de peturi goale, iar zilele au ramas doar o amintire, o amintire care inca persista la fel ca parfumul tau. Toate astea s-au intamplat intre-un sfarsit de august, sus in munti. Venea toamna rece, care usor ne ingheta si iubirea dar fara ca noi sa ne dam seama...

Si daca tot ai citit pana aici, sa sti ca inca mai am hanoracul de la tine si-l port, nu ma dezlipesc de el, nu exista plecare fara ca hanoracul tau sa nu fie intr-un colt al rucsacului. Acum, cand scriu, hanoracul tau imi mangaie pielea, imi incalzeste sangele fierbinte care incepe sa se raceasca din cauza racelii... Nu uita, te iubesc Domnule T.!

*Când spun „frumos”, eu mă gândesc la tine,

Visez că sunt departe de „cei răi”,

Te simt aproape, … te simt în mine;

Mi-e dor de ochii tăi!

Ficţiune cu acorduri de jazz.

-Aşa-mi vine să te iau la bătaie.. Eşti proastă. Tu o faci, şi tot tu începi să plângi dupaia.

-Da dar.. Mi-era prea dor să-l văd, să-l simt, să-l pup..

-Ştiu, te înţeleg, dar uită-te la tine în ce hal ajungi după ce-l tot vezi. Ce, crezi că prietenii tăi vor să te vadă aşa, ruptă de plâns şi nemâncată cu zilele?

-Nu, ştiu, nu am nicio scuză dar am avut noroc.

-Şi, ca să pun capac, de ce asculţi aceeaşi muzică tristă, aceleaşi acorduri de jazz are coboară în căşti ca lacrimile tale pe foaia pe care-ţi scrii amintirile?

-E muzica ce-mi aduce aminte de el, de ceea ce s-a întâmplat în Paris.. Şti, odată, demult, mi-a spus că Parisul are gust de rom, şi că Turnul Eiffel e din ciocolată în viziunea lui...

-Ralu, te rog, du-te şi plimbă-te, doar tu şi rucsacul în spate, bocancii în picioare şi ţigara în gură, poate-ţi revii până la începutul toamnei..

-Nu pot. Mâine plec iar pe meleagurile ţării, dar nu mai am cheful acela nebun. Vreau să plec în New York, cu el, să ascultăm jazz în vreun bar din suburbie, super plin de negrii iubitori de muzică bună, de acorduri de pian şi saxofon..

-Vai, eşti culmea. Ştiu că te-a sunat aseară, că aţi vorbit, şi că i-ai spus că vei merge la el din nou, şi că va fi totul minunat.

-Da, aşa e. Mi-a spus că îi e dor de mine, îi e dor să stăm şi să vorbim, nicidecum să facem sex. Îmi spunea "mâţă". Şi mi-a spus că mă iubeşte.

-Bine, bine.. Dar tot o să-ţi dau o palmă când te văd. Hipioată îndrăgostită şi fraieră. Cine a mai văzut aşa specimene tu Ralu? Da, hai, te îndrăgosteşti odată, suferi, îţi trece. Dar tu te îndrăgosteşti, suferi, şi nu-ţi trece.

-O merit, merit tot ce mi-a făcut, ştiam de la-nceput..

*Zoia Alecu - Nimic

Sibiuuuuu

Ieri am fost la Sibiu. Toate-au fost minunateeeee. Am făcut poze, am lenevit pe iarbă, m-am plimbat. Vă iubeeeesc mult. [Deiu, Andrei, Flavia, Mădă-chiar dacă nu l-am văzut tura asta, şi restul lumii]

Calafat, te salut.!

MINUNAT. Acesta este cuvântul care probabil caracterizează Calafatul, Tabăra Folk şi ce s-a întâmplat pe parcursul a 7 zile.
Sâmbătă dimineaţa, pe la 5, eram deja în Calafat şi mă plimbam pe străzile care aparent seamănă între ele. Râdeam că "frate, cum să te pierzi în Calafat? Adică au o stradă principală.. şi atât". Pe naiba.! După nici două minute de la observaţia mea, din stânga aud: Ralu, ne-am rătăcit. Nu ştiu unde suntem, nu găsesc nici măcar vreun indicator şi nici ieşirea din oraş nu ştiu unde e..
Aşa începe minunatul concediu. Cu greu, reuşim să ne dăm seama cum ar trebui să mergem, şi intrăm pe contrasens ca să nimerim drumul bun. Am avut noroc, cine naiba să circule la 5 dimineaţa în Calafat? Ajungem la gară, vedem cum arată şi plecăm, pentru că răsărise soarele, să găsim loc de campare. Aproape, lângă Dunăre şi lângă hotel Panoramic, ne desfacem corturile, le montăm şi apoi ne băgăm să dormim.
Tabăra de Folk Calafat 2009, Ediţia a XII-a. Folkişti mai mult sau mai puţini consacraţi, oameni buni, cu suflet minunat, care se purtau ca o adevărată familie. Dan Vană, cel care face posibil ca această tabără să existe, este un om despre care pot spune numai cuvinte de laudă. Este un om minunat, care atunci când a plouat, a venit după concert la noi şi ne-a întrebat dacă e ok, dacă nu ne plouă în cort şi chestii de gen. Ne-a mai spus că dacă e vreo problemă, să-l anunţăm, să vedem ce putem face. Este, aşa cum ar zice R.," mare om, mare caracter". Cea mai mare surpriză am avut-o când l-am cunoscut personal pe cel care a scris muzica şi versurile pieselor "Pe Corso" şi "Dragostea e o salată" pentru Pasărea Colibri. Nimeni altul decât Horia Stoicanu, un om care seamănă, în viziunea mea, cu un şoricel.
Dan Vană, Adrian Beznă, Horia Stoicanu, Eugen Avram, Cristi Buică, Magda Puşcaş, Ioana Mardare, Mache [Marius Matache], Emeric Imre, Vasile Mardare, Silvan Stâncel, Ionuţ Mangu, Teodora Ionescu, Mădălina Amon şi Alina Amon, Mădălin Voicu [Craiova], Dinu Olăraşu, Doru Stănculescu, Cristian Corcioveanu, Ştefan Gheraksiev [DenVar-Bulgaria], Rosen Paskulov [Bulgaria], Ovidiu Scridon, Zori David, Karma [Giurgiu], Florin Toloargă, Sorin Minghiat, Alexandru Stancu, Ovidiu Mihăilescu, Diana Roşca, Mihai Nistor, Sorin Zamfir, Teodora Ionescu... Pe scurt: o grămadă de oameni care se întâlnesc an de an la Calafat şi cântă timp de 8 zile.
Moartea Tatianei Stepa a adus un strop de tristeţe în ultima seară, aşa încât Dan Vană a spus: acum parcă ne simţim ca la priveghiul Tatianei, dar un priveghi cu muzică folk, cu voie bună, aşa cum şi-ar fi dorit. Ea nu vroia să fim trişti, ea vroia să ne simţim bine până şi acum, în momentul în care s-a dus să cânte printre îngeri.
Într-adevăr, lacrimi în ochii artiştilor apăreau în momentul în care urcau pe scenă şi vreo melodie i-o dedicau Tatianei Stepa. Aşadar, la sfârşitul celei de-a şaptea seri, ziua în care Tatiana a murit, imnul taberei s-a transformat în: Tatiana vinde proprietatea de la daci, o pădure de copaci fără copaci...
Probabil a fost cel mai frumos festival, cel mai simplu şi de bun gust, cel în care m-am simţit cel mai bine, unde oamenii au fost extrem de uniţi şi de buni. Vineri, când am plecat, am oprit la o benzinărie. Când să dau să ies, îmi deschide uşa Adi Beznă şi-mi spune "Bună seara, dimineaţa, cum vrei tu" iar eu îi răspund "Neaţa şi.. atât".
Frumos, minunat..

*Asta-i muzica ce-mi place.!

*Tabăra Folk

Lipsă de chef

M-am întors, a fost foarte fain. Minunat chiar. Nu am chef de scris. Mâine mă tund şi nu ştiu cum. Tot mâine plec la Calafat, mâine noapte. Noaptea de marţi a fost minunată. Peste vreo 10 zile o să ajung pe acasă, o să scriu cred atunci. Am fost la bibliotecă şi mi-am luat 3 cărţi, să am ce citi.

*O să-mi lipseşti. Mult.

*http://www.tabarafolk.ro

M-am gândit mai bine, merg la Sighişoara. Oricum, mai sunt fix 7 zile, mai am timp să mă răzgândesc. Şi dacă o să fie măcar jumătate din distracţia de anul trecut, merităăăăăăă.

Vreau să te uit.

Ce ziceam ieri? Că nu dă semne să se termine prea curând? Eh, uite că m-am înşelat. S-a terminat, s-a terminat de tot. Nervi, fum şi bere. Ah, şi prieteni, prieteni minunaţi. Am ajuns în ultimul hal în cârciumă, aseară. Eram suuuper fucked up, ca acum de altfel, şi am început să plâng, ce dracu.. Cred că îmi voi băga picioarele şi nu o să mai merg nicăieri, nici la Sighişoara nici la Calafat. Ba nu, trebuie să merg, pentru că-s proastă şi vreau să continui acest vis spulberat. Printre rânduri, ador părul creţ a lui Cezar, e minunat. Şi iubesc mâinile murdare de ulei ale lui V, îl iubesc. Dar pentru asta, baby, tot mă sărut cu alţii, aşa cum tu stai cu ea de frică, de teamă. Dar asta e, nu-mi mai pasă, sau măcar încerc să nu-mi mai pese. De 4 zile beau bere şi trag tutun în piept, nu mănânc. Aşa cum zic toţi, indiferent dacă mă cunosc sau nu: "copil, trebuie să pleci, să nu te mai întorci. Să nu te uiţi în urma ta. Trebuie să scapi din acest loc pentru că îţi vei distruge viaţa". Au dreptate toţi aceşti necunoscuţi sau prieteni, ştiu asta dar nu pot pleca. Nu pot pleca pentru că acolo îi întâlnesc pe oamenii pe care-i vreau lângă mine, acolo îmi văd visele spulberate mai conturate ca niciodată. Acolo, chiar dacă plâng, tot se găseşte cineva care să-mi dea o bere şi-un umăr pe care să plâng, să-mi mângăie părul şi să mă asculte. Acolo este "acasă". Acolo este locul unde vreau să stau.

*Te ador Pucca.

Program cultural frate.

Ăsta-i noul program cultural, pe care-l am de 4 zile şi nu prea dă semne că vrea să se termine curând: V.--cârciumă--casă.

*Mi-e cald de tine şi-apoi de-odată mi-e frig,

mi-e dor de tine...

Îmi place de tine, V.

[V.]

De ce îmi place de tine? Nu pentru că eşti mare şi am o slăbiciune pentru tipii "bătrâni", cum zic unii. Îmi place de tine aşa cum eşti, îmi place felul tău de-a fi, îmi place pentru că eşti unul dintre puţinii oameni care m-au lăsat să-i muşc, să-i zgârii, fără să le pese de semnele care vor urma. Îmi plac buzele tale, îţi ador mâinile. De aia aş putea face orice pentru tine, pentru noi. Îmi place de tine pentru ceea ce eşti şi faci, pentru cum te porţi cu mine, pentru cuvintele care le spui.

Îmi place că mi-ai arătat cine e Emilian Onciu, îmi place de tine că asculţi folk, că-mi adori "copilul" şi nu te mai desparţi de el. Îmi place că eşti ca un copil mic, pot face ce vreau din tine, cu tine, te fac să tremuri de plăcere şi să uiţi de tine, de tot. Te pot face să înnebuneşti, să te enervezi pentru ca apoi să te refugiezi la mine în braţe doar pentru a mă privi. Te pot face să mă iubeşti.

*Plec la Calafat şi la Sighişoara, cu tine. Nebunie, dezmăţ, delir, beţie. Măcar am rezolvat-o cu dormitul: cort. Şi nu cu orice cort, cortul tău. Şi nu cu oricine, cu tine. Şi nu oriunde, la Sighişoara 3 zile şi la Calafat 8 zile.

*Sa te joci in cort cu mine... vrei?

3. Zile minunateee

Vacanţa asta mă surprinde pe zi ce trece tot mai mult. După 2 zile de Alba Iulia şi Blaj, după dormit în alte părţi mai des decât în timpul şcolii, după admiterea la liceul pe care l-am vrut, după tot ce s-a întâmplat până acum, încă mă mai surprinde. S. a veni la mine. Şi nu aşa, oricum, a venit pentru două zile pline de fericire. A venit pentru că aşa a vrut, pentru că probabil acolo, undeva în adâncul sufletului lui, mă iubeşte. Mă iubeşte aşa cum sunt, neschimbată de 2 ani. Au fost nişte zile muuult prea faine. Alcool, prieteni, mâncare, parcă stăteam singură de-o viaţă întreagă, ca la facultate în alt oraş, aşa mă simţeam. Au dormit la mine 4 oameni, plus cei care au venit "în trecere", adică ceva de genul "Ralu, ne primeşti şi pe noi câteva ore, să stăm la tine? Aducem noi alcool şi tutun". La un moment dat am fost şi 10 în 2 camere. Au fost unele chestii care într-adevăr m-au şocat când le-am auzit, dar a fost minunat în rest. Ai mei nici n-au ajuns bine acasă, că m-au anunţat că şi weekendul viitor o să plece, aşa că mă gândesc serios ori să merg la el, asta dacă nu-l încurc şi chestii de gen, ori să-l chem la mine, să fim doar noi doi timp de 3 zile. Sau poate că o să merg la el o noapte, şi dupaia vine la mine. Îl iubesc. Recunosc, sunt fraieră, dar asta e, nu am ce să fac, nu pot schimba într-un minut ce simt de 2 ani.

*Mi-am luat camera foto, am intrat la Unirea, filologie, bilingv spaniolă, îl iubesc, sunt fericită.

**Nu mai beau, da' nu mai beauuuu... Happy hippie in loveee.!