-Unde-ai fost mă?
-Păi..
-Hai că ştiu, nu mai încerca să găseşti scuze. Iar te-ai dus la ameţitul ăla al tău, să fumaţi o ţigară, să v-amintiţi de vremurile ce-au trecut.
-Da.. Ai dreptate.. Dar nu am vrut. Pe bune. Eu.. eu te iubesc.
-Ce faci mă? Mă iubeşti? Hai, nu mă face să râd. Revino-ţi şi ascultă-te, să vezi ce prostii poţi să scoţi pe gură.
-Iartă-mă. Promit să nu mai plec, să nu te mai las singur. Şi, mai presus de toate, promit să mă las de fumat, de Winchester, de el.. Îl las. Pentru tine sunt în stare să-l las. Definitiv.!
-De câte ori ai mai zis asta.. M-am şi săturat să tot aud acelaşi text de fiecare dată când te întorci. Plec eu de data asta, şi plec pentru pentru totdeauna.
Da, a plecat. Şi a plecat doar din cauza mea. Eu.. eu am rămas cu 6 ţigări, Winchester desigur, cu nişte amintiri mult prea frumoase şi cu o pereche de blugi aruncaţi pe jos, un tricou pe birou şi o eşarfă în jurul gâtului.
Fumez Winchester de dor. Pentru că mi-e dor să ieşim la 5 dimineaţa, la o ţigară, în faţa casei tale. Eu să fiu îmbrăcată cu pantalonii tăi şi să mă aşez pe scări, iar tu să ai acelaşi tricou cu C.P.N.T şi să mă ţii în braţe. Să fumăm aproape tremurând, iar apoi să ne cuibărim în pat, sub pătură. Eu să te mângâi pe spate iar tu să-mi săruţi mâinile. Eu să te ador iar tu să nu poţi trăi fără mine.
*P.S.: să şti că încă mi-e dor, chiar dacă nu pare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu