Cărări de munte, vin fiert. O chitară lângă sobă şi oameni frumoşi în jur. Ţigări fumate-n grabă, bărbat frumos, cu tatuaj pe umărul stâng şi cu visul imediat împlinit.
Am plecat în urmă cu 4 zile. A trecut repede totul, acum e noapte, mai e puţin şi intrăm în a cincea zi de stat în munţi, în cabana veşnic mirosind a scorţişoară şi din care se aud neîncetat diferite acorduri. În fiecare seară am ascultat muzica lui Mardare, Baniciu, Buică şi mulţi alţii, am adormit pe fotoliile imense ca apoi tu să mă trezeşti şi să mă duci în cameră, să mă iubeşti şi să mă domini. Cinci nopţi am făcut acelaşi lucru. Ne-am trezit dimineaţa şi ne-am uitat unul la celălalt, ne-am pupat.. Apoi am ieşit la o ţigară, în timp ce altcineva făcea ceaiul acela care, după cum au spus alţii, era doar *apă cu plic* şi zahăr, să nu uităm. Dar era bun, ne ţinea de cald atunci când eram afară şi ne îngheţau mâinile. Serile decurgeau normal, stăteam sub o pătură şi ascultam chitariştii iar nopţile, deşi toate la fel, erau foarte diferite. Într-o noapte poate te muşcam de umăr, în alta poate de buză.. Dar niciodată în acelaşi loc de două ori. Ştiu că ţie nu-ţi place monotonia, vrei mereu ceva nou. Un lucru ştiu sigur că vrei mereu: să te iubesc. Dar totuşi, e noapte, e destul de frig iar tu mă ţi în braţe. Vreau să fumez, dar tu parcă nu mi-ai da drumul, mă vrei acolo, sub pături, lângă tine. Promit că-n 7 minute vin înapoi...
*Noi n-am fost niciodată doi ci unul singur amândoi, sălbatic cuplu-nsingurat pe care timpul l-a uitat... Nenorocit de telefon, de ce m-ai trezit? Defapt, de ce nu te-am închis aseară?
-Mmmda..?
-Ralu trezeşte-te, e 11, pierdem trenul.
-Lasă-mă să dorm, mi-ai spulberat visul, mi-ai răpit omul pe care-l iubesc şi pentru care mi-e atât de frică, de lângă mine. Măcar în vis mai eram amândoi.. Lasă-mă, du-te singur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu