vineri, noiembrie 27


Fără lacrimi, bine Domnule T.? [rar aşa fericire, de când cu Vic mai exact.]

joi, noiembrie 26

Ţigară fumată-n doi..


Iarnă, dor de ducă.
Tren, Bucureşti,
Gara de nord, rucsac.
Frig, ţigară-n colţul gurii...

Bărbat frumos, dor nebun...
Sărut, buze moi dar crăpate.
Drum spre casă, lacrimi,
Timiditate, dreaduri şi tatuaje.


Noapte albă, povestiri din munţi.
Roşu şi Negru sau Mondial
Atingeri fugare, sex.


Dimineaţă, ţigară fumată-n doi
Haine aruncate, haos.
Iubirea continuă să existe
Teafără şi nevătămată,
Parcă mai puternică.


Fotografie, lacrimi,
Rămas bun, plâns în hohote.
Furie, nervi, sentiment de neputinţă.
Durere, suflet sfâşiat.




*Domnule T.. te port mereu în suflet.






luni, noiembrie 23


Start - distracţie.!
adrenalină
endorfină
ketamină
chinină
penicilină
heroină
vrum vruuuuum
vrum-vrum
STOP.

Nu, ştiu foarte bine.
Şi eu. Şi ele. Şi toată lumea. Toţi ştim foarte bine.
Nimeni nu se preface.
De ce nu?
Stai culcat soldat.!

vrum vruuuum vruuuuuuum
nu, dragă, pozele altă dată. Pozele şi autografele altă dată.
culcat soldat.!

sâmbătă, noiembrie 21

Nenorocit război..


Pleacă. Cu zâmbetul pe buze mi-a spus că pleacă să-şi îndeplinească visul. În momentul ăla chiar nu ştiu ce am simţit. Mi s-a rupt filmul iar ochii mi-au fost plini de lacrimi. De asta sunt sigură. Pe 6 ianuarie pleacă, pleacă pentru 6 luni iar eu nu ştiu dacă voi putea să-l mai revăd vreodată după aceea, nu ştiu dacă va mai trăi, dacă o să mai pot să îl ţin în braţe.. Dar e visul lui de mic copil, e motivul pentru care pot spune că trăieşte. Mă bucur, mă bucur enorm că poate trăi ceea ce şi-a dorit atâta timp dar, pe de altă parte îmi vine enorm de greu să-l las să plece, să-l las să se ducă, să-l las să fie conştient că poate muri..
Îmi e atât de dor de tine şi de poveştile din munţi, de berea ta pe care promit că atunci când o să ne vedem o s-o bem în cinstea amintirilor de acum un an şi mai bine. O să vin, o să fie frumos, aşa cum ne-am dorit, cum am visat încă de la început. O bere în Lăptărie, un zâmbet în Gara de Nord, un sărut plin de dor, o cină gătită de tine şi-o ţigară fumată-n doi. Probabil nişte dreaduri şi-o cafea.
Mi-e dor, mi-e dor de tine Domnule T.

Şi, pentru că amândurora ne place folkul şi suntem atraşi de război,
în feluri diferite ce-i drept, melodia ne reprezintă perfect deoarece, dacă mai ţi minte, ţi-am zis să nu laşi vreo femeie să se îndrăgostească de tine pentru că dacă o va face iar tu nu te vei mai întoarce, respectiva va fi pur şi simplu distrusă:

vineri, noiembrie 20

Anna Ahmatova - Eşti singur azi şi-mpovărat de tine …

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine,
De slavă şi de visuri despărţit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.
*îmiparerău.

miercuri, noiembrie 18

Iar eu sunt.. omidă.!


Şi niciodată nu ţi-ai zis, înainte de a-i închide telefonul în nas, sau de-a o trata cu spatele: ia stai băi, poate fata asta chiar mă iubeşte, poate încă mai e îndrăgostită de mine..

Nu, tu nu te puteai gândi decât la tine şi la probleme tale, erai mult prea ocupat să observi sentimentele ei. Dar, poate că ai făcut foarte bine. Poate că te gândeai, în sinea ta, că purtându-te aşa, o s-o faci să înţeleagă odată pentru totdeauna că nu o mai vrei, că a fost doar o aventură în viaţa ta. Dar nu realizai cât de mult puteai s-o răneşti. Nu tu stăteai noaptea lângă ea, şi încercai să o calmezi, să-i explici că nu are rost să plângă după toţi fraierii, indiferent cât de *frumoşi* erau în ochii ei. Nu tu ai ajutat-o să se ridice de jos atunci când simţea că nu mai are motive să trăiască, nu tu i-ai oferit umărul de care avea atâta nevoie.
Tu erai doar responsabil să o faci să sufere. Tu nu ştiai să faci altceva decât să-i provoci suferinţă, s-o faci să
plângă. Ţie nu ţi-a păsat niciodată de ea, de sentimentele ei. Ai reuşit s-o minţi atât de frumos...


*Eştiuncretin.

marți, noiembrie 17

Părul negru pe umerii goi.


Şi, de mă vei lăsa, voi plânge în braţele tale până voi muri.
Să nu mă laşi, să nu mă părăseşti.
Mi-am dat toate brăţările jos..
Şi tu tot nu ma iubesti!

Degetele-mi sunt mult prea ingheţate pentru a te mângâia pe spate;
şi-mi pare rău, prea rău..
Eşti un nenorocit, eşti creţ şi nenorocit.


Am nisip în păr iar buzele-mi sângerează din cauza ta
-m-ai muşcat-
Ai urmele dinţilor mei pe umărul stâng.
Am scoici în geantă;
şi o poză cu noi doi în sertar.

Nu, n-am să plâng.
Nu azi, nu acum,
e prea devreme..
O s-aştept s-ajung în braţele tale,
Să te simt ca parte din mine;
Deabia atunci voi putea să plâng.



luni, noiembrie 16

Odihneşte-te în pace Bubu. Ai grijă, de-acolo de unde eşti, de el. Te rog frumos.

*Ţi-am promis.

Since summer '69


De ce mereu m-am îndrăgostit nebuneşte de oameni frumoşi, care sunt departe? De ce m-am lăsat purtată de dragoste deşi ştiam că între noi sunt zeci, sute de km? De ce am făcut toate astea?
Poate pentru ca acum, deşi ar apărea un EL mai frumos, mai deştept, mai cum vreţi voi decât ceilaţi, eu nu i-aş putea uita pe cei care-au fost cândva parte din mine. Acest EL nou nu mi-ar putea acapara gândurile, nu mi-ar putea fura inima care deja-i împărţită în toate colţurile ţării. De la Bucureşti până la Iaşi, de la Hunedoara până la Focşani. Întotdeauna am fost copila rebelă, care sfârşea prin a se îndrăgosti de cine ştie ce pletos sau munţoman care îi oferea o bere, o ţigară, sau chiar şi-un zâmbet nevinovat.

Aşa cum am spus, voi renunţa pentru marea pe care n-am mai văzut-o de 4 ani în favoarea ta, Domnule T. Voi renunţa la visul meu de-o viaţă, acela de-a vedea marea iarna, pentru o seară-n Lăptărie şi-o ţigară fumată cu tine.
În loc să stau acasă, să-mi văd de treburile mele, voi veni la tine, să te strâng în braţe şi să-ţi spun, probabil pentru prima oară, că te iubesc aşa cum nu am mai făcut-o în viaţa mea. Că eşti creţul meu cu mâini de zeu. Pentru tine voi merge 320 de km, voi plânge când ne vom despărţi şi voi purta în suflet mirosul tău poate pentr-o viaţă. [Vic.]

Mi-e dor de voi, de toţi cei care mi-aţi răpit sufletul şi l-aţi dus departe, l-aţi ascuns undeva, în voi, fără să fiţi conştienţi că, odată cu plecarea voastră, m-aţi legat de voi pentru totdeauna. Aşa-mi vine să-ţi fut una, iubitule, pentru că m-ai pustiit, m-ai lăsat la fel de goală cum a rămas ceaşca de cafea de pe birou.. Te urăsc, te urăsc de nu mai pot. Dar în acelaşi timp te şi iubesc, bărbatul meu frumos, cu ţigara leneşă în colţul gurii şi cu ochi în care eu mă pierd..



*My summer of love...

duminică, noiembrie 15

Ploaie, bărbat frumos, Rusia.



Şi, ca de obicei, ai dispărut atunci când aveam mai mare nevoie de tine.
-Scuză-mă de tot defapt, trebuie să plec urgent, e important.


De fiecare dată când reapari în viaţa mea reuşeşti să mă dai complet peste cap, reuşeşti să scoţi la suprafaţă tot ce-i mai bun din mine. Mereu ai făcut asta, încă din momentul în care privirile noastre s-au întâlnit, neştiind nimic unul despre celălalt. Ai reuşit să mă faci să mă simt cea mai importantă fiinţă, ai reuşit să mă faci să iubesc Rusia poate mai mult decât propria-mi ţară.
Dar asta nu contează.. Contează că iar ai dispărut. Dar ştiu că, înainte să pleci, te-ai gândit la mine. Avem multe lucruri în comun, începând cu copilăria şi terminând cu vinul roşu pe care îl savurai în timp ce vorbeam. Eu iubesc câinii iar tu pisicile. Eu am hanoracul tău şi-l port, iar pisoiul tău doarme pe al meu. Amândoi avem câte un tatuaj. Tu ai vrut, atunci când ai avut plete, să-ţi faci dreaduri. Eu în scurt timp voi avea.


Domnule T., căci da, despre tine e vorba, de tine mi-era dor să scriu, cu tine mi-era dor să vorbesc, nu o să uit ce mi-ai promis în seara asta:
-Ideea de bază e că te duc în Lăptărie cum ţi-am promis. Şi bem bere.
-Cealaltă idee e că deabia aştept să pun mâna pe tine.
-Hai că-mi eşti simpatică
-Întotdeauna ţi-am fost, şi ştii bine asta [şi o să îmi cânţi *şi fiindcă te doresc prea mult, şi casa mea nu-i prea departe, te iau de mână şi te duc din Lăptăria lui Enache* pentru că ştiu că stai la 7 minute de locul magic]


Eu o să mă ţin de promisiune, pentru că ştiu că aşa va fi: o să mă ai. O să mă ai aşa cum numai tu ştii, cum nu m-a avut nimeni până acum şi nici n-o să mă aibe. Mai e un pic până-n februarie. Mai e un pic până să te muşc de buze şi să-ţi şoptesc, la ureche, că te iubesc şi că sunt dependentă de tine şi de planurile tale, de visele tale. Într-un fel mă bucur că nu ai reuşit să pleci, dar pe de altă parte ştiu cât îţi doreşti să ajungi într-un război, să lupţi. Cum ţi-am spus şi-nainte.. Trebuia să te naşti cu vreo 90 de ani în urmă, dar să nu laşi nicio femeie să se îndrăgostească de tine pentru că ar fi suferit enorm atunci când ar fi fost să te piardă.
Şi spun asta doar pentru că ştiu cât am suferit eu, după doar două zile de stat împreună. Ştiu câte ai de oferit şi ce om minunat eşti.
Domnule T., ştiu că mă vei ajuta să-mi fac şi celălalt tatuaj [eu o să-l am pe umărul drept, în faţă, iar tu deja îl ai pe umărul stâng, în spate], pe care mi-l doresc foarte mult. Ţi-am spus că, după ce-mi fac dreadurile, vin la tine, şi vin pentru că mi-ai spus că-mi va sta bine şi m-ai sprijinit în nebuniile mele. Mi-e dor de tine, dragă Domnule T.


*just let me take care of you.

duminică, noiembrie 8

Touch me, i'm sick.


Ora 22:36.
Iau cartea de pe noptieră şi dau să o deschid.
Cade un bileţel.
Îl ridic şi citesc: Eşti genul de fată care lasă urme pe tot ce atinge.
Ce dracu vrea să zică cu asta?
E doar o iluzie, se joacă cu mintea mea mult prea bine, mă cunoaşte, ştie ce gândesc.
Du-te dracului, vreau să dispari, să ieşi din mintea mea.


Ora 22:53.
Linişte apăsătoare, dureroasă.
Suntem undeva departe, în vârf de munte.
Plouă.


Ora 23:05.
Îmi aprind o ţigară şi deschid geamul.
Ce bine că a fost doar un vis, un nenorocit de vis.
Nu te mai vreau.
Uită-mă.
Dar nu pot trăi fără tine.



*I went in war with reality.
The motherfucker, he was wainting for me
And i lost again.