sâmbătă, noiembrie 21

Nenorocit război..


Pleacă. Cu zâmbetul pe buze mi-a spus că pleacă să-şi îndeplinească visul. În momentul ăla chiar nu ştiu ce am simţit. Mi s-a rupt filmul iar ochii mi-au fost plini de lacrimi. De asta sunt sigură. Pe 6 ianuarie pleacă, pleacă pentru 6 luni iar eu nu ştiu dacă voi putea să-l mai revăd vreodată după aceea, nu ştiu dacă va mai trăi, dacă o să mai pot să îl ţin în braţe.. Dar e visul lui de mic copil, e motivul pentru care pot spune că trăieşte. Mă bucur, mă bucur enorm că poate trăi ceea ce şi-a dorit atâta timp dar, pe de altă parte îmi vine enorm de greu să-l las să plece, să-l las să se ducă, să-l las să fie conştient că poate muri..
Îmi e atât de dor de tine şi de poveştile din munţi, de berea ta pe care promit că atunci când o să ne vedem o s-o bem în cinstea amintirilor de acum un an şi mai bine. O să vin, o să fie frumos, aşa cum ne-am dorit, cum am visat încă de la început. O bere în Lăptărie, un zâmbet în Gara de Nord, un sărut plin de dor, o cină gătită de tine şi-o ţigară fumată-n doi. Probabil nişte dreaduri şi-o cafea.
Mi-e dor, mi-e dor de tine Domnule T.

Şi, pentru că amândurora ne place folkul şi suntem atraşi de război,
în feluri diferite ce-i drept, melodia ne reprezintă perfect deoarece, dacă mai ţi minte, ţi-am zis să nu laşi vreo femeie să se îndrăgostească de tine pentru că dacă o va face iar tu nu te vei mai întoarce, respectiva va fi pur şi simplu distrusă:

Niciun comentariu: