Ora 22:36.
Iau cartea de pe noptieră şi dau să o deschid.
Cade un bileţel.
Îl ridic şi citesc: Eşti genul de fată care lasă urme pe tot ce atinge.
Ce dracu vrea să zică cu asta?
E doar o iluzie, se joacă cu mintea mea mult prea bine, mă cunoaşte, ştie ce gândesc.
Du-te dracului, vreau să dispari, să ieşi din mintea mea.
Ora 22:53.
Linişte apăsătoare, dureroasă.
Suntem undeva departe, în vârf de munte.
Plouă.
Ora 23:05.
Îmi aprind o ţigară şi deschid geamul.
Ce bine că a fost doar un vis, un nenorocit de vis.
Nu te mai vreau.
Uită-mă.
Dar nu pot trăi fără tine.
*I went in war with reality.
The motherfucker, he was wainting for me
And i lost again.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu