Teodor.

Crăciun cu tine-n gând.

Crăciun fericit şi ţie, Domnule T. Să nu uiţi totuşi, că te iubesc, că te port în suflet mereu. M-am gândit la tine chiar azi, cu vreo două ore înainte să vorbim. Te iubesc, te iubesc şi-ntotdeauna am făcut-o... Ai grijă de tine, te rog. Probabil faptul că am vorbit, că am aflat că eşti bine e cel mai frumos cadou pe care l-am primit, crede-mă.

*Şi, pentru că-i melodia de la tine, pe care mi-ai trimis-o în seara asta:

Barry Manilow - Can't smile without you.

[Ştiu că mai am poza odată. Dar prea mi-e dor de el..]

Mi-am pierdut doar sufletul, şi cred că este de ajuns.

Momente din viaţa mea.. sau poate-a ta.

Pentru un moment am crezut că sunt la mare,

că valurile mă udă iar aerul sărat îmi inundă nările.

Că ochii îmi sunt roşii din cauza apei iar nisipul mă zgârie uşor.

Fumam dintr-o ţigară şi priveam în zare.

Aveam aruncat lângă mine rucsacul.

Dar doar pentru un moment.

În celălalt moment, eram în vârf de munte,

vremea era aşa, ciudată,

când zăpadă când iarbă verde, cald.

Bătea vântul iar norii se mişcau repede.

Aveam rucsacul lângă mine şi muşcam dint-un sendviş.

Fumam dintr-o ţigară.

Legătura dintre cele două momente erai tu, Domnule T.

*Atât deocamdată.

O să revin cu alte momente,

depinde unde mă va duce

disperarea

împletită cu iubirea...

Vis în şoaptă.

Cărări de munte, vin fiert. O chitară lângă sobă şi oameni frumoşi în jur. Ţigări fumate-n grabă, bărbat frumos, cu tatuaj pe umărul stâng şi cu visul imediat împlinit.

Am plecat în urmă cu 4 zile. A trecut repede totul, acum e noapte, mai e puţin şi intrăm în a cincea zi de stat în munţi, în cabana veşnic mirosind a scorţişoară şi din care se aud neîncetat diferite acorduri. În fiecare seară am ascultat muzica lui Mardare, Baniciu, Buică şi mulţi alţii, am adormit pe fotoliile imense ca apoi tu să mă trezeşti şi să mă duci în cameră, să mă iubeşti şi să mă domini. Cinci nopţi am făcut acelaşi lucru. Ne-am trezit dimineaţa şi ne-am uitat unul la celălalt, ne-am pupat.. Apoi am ieşit la o ţigară, în timp ce altcineva făcea ceaiul acela care, după cum au spus alţii, era doar *apă cu plic* şi zahăr, să nu uităm. Dar era bun, ne ţinea de cald atunci când eram afară şi ne îngheţau mâinile. Serile decurgeau normal, stăteam sub o pătură şi ascultam chitariştii iar nopţile, deşi toate la fel, erau foarte diferite. Într-o noapte poate te muşcam de umăr, în alta poate de buză.. Dar niciodată în acelaşi loc de două ori. Ştiu că ţie nu-ţi place monotonia, vrei mereu ceva nou. Un lucru ştiu sigur că vrei mereu: să te iubesc. Dar totuşi, e noapte, e destul de frig iar tu mă ţi în braţe. Vreau să fumez, dar tu parcă nu mi-ai da drumul, mă vrei acolo, sub pături, lângă tine. Promit că-n 7 minute vin înapoi...

*Noi n-am fost niciodată doi ci unul singur amândoi, sălbatic cuplu-nsingurat pe care timpul l-a uitat... Nenorocit de telefon, de ce m-ai trezit? Defapt, de ce nu te-am închis aseară?

-Mmmda..?

-Ralu trezeşte-te, e 11, pierdem trenul.

-Lasă-mă să dorm, mi-ai spulberat visul, mi-ai răpit omul pe care-l iubesc şi pentru care mi-e atât de frică, de lângă mine. Măcar în vis mai eram amândoi.. Lasă-mă, du-te singur...

A plecat cu buclele lui. A plecat cu sufletul meu.

-Unde-ai fost mă?

-Păi..

-Hai că ştiu, nu mai încerca să găseşti scuze. Iar te-ai dus la ameţitul ăla al tău, să fumaţi o ţigară, să v-amintiţi de vremurile ce-au trecut.

-Da.. Ai dreptate.. Dar nu am vrut. Pe bune. Eu.. eu te iubesc.

-Ce faci mă? Mă iubeşti? Hai, nu mă face să râd. Revino-ţi şi ascultă-te, să vezi ce prostii poţi să scoţi pe gură.

-Iartă-mă. Promit să nu mai plec, să nu te mai las singur. Şi, mai presus de toate, promit să mă las de fumat, de Winchester, de el.. Îl las. Pentru tine sunt în stare să-l las. Definitiv.!

-De câte ori ai mai zis asta.. M-am şi săturat să tot aud acelaşi text de fiecare dată când te întorci. Plec eu de data asta, şi plec pentru pentru totdeauna.

Da, a plecat. Şi a plecat doar din cauza mea. Eu.. eu am rămas cu 6 ţigări, Winchester desigur, cu nişte amintiri mult prea frumoase şi cu o pereche de blugi aruncaţi pe jos, un tricou pe birou şi o eşarfă în jurul gâtului.

Fumez Winchester de dor. Pentru că mi-e dor să ieşim la 5 dimineaţa, la o ţigară, în faţa casei tale. Eu să fiu îmbrăcată cu pantalonii tăi şi să mă aşez pe scări, iar tu să ai acelaşi tricou cu C.P.N.T şi să mă ţii în braţe. Să fumăm aproape tremurând, iar apoi să ne cuibărim în pat, sub pătură. Eu să te mângâi pe spate iar tu să-mi săruţi mâinile. Eu să te ador iar tu să nu poţi trăi fără mine.

*P.S.: să şti că încă mi-e dor, chiar dacă nu pare.