Cine sunt eu? Păi...

Sunt un om ca oricare altul, dar totuşi diferit. Sunt cel care te îndrumă ce să faci, sunt cel care te sună în mijlocul nopţii, pentru simplul dar complexul lucru de a-ţi spune că te iubeşte. Dar totuşi, cine sunt eu? Sunt hippioata cu zeci de brăţări la mâna dreaptă, cu eşarfe la gât şi părul creţ. Sunt hippioata care are un rucsac în spate, nişte bocanci mult prea grei în picioare, un dor nebun de ducă şi un bilet de tren spre nicăieri în mână.
Sunt, după cum zic alţii, Copila Mării. Sunt cea care, noaptea, stă desculţă pe plajă, cu chitara în braţe şi cântă, cântă pentru mare. Sunt copila veşnic fericită, îndrăgostită de buclele LUI creţe şi negre, şi de mâinile LUI de zeu. Sunt copila care scrie din pasiune şi plânge de nervi. Sunt fata geloasă, care decât să se exprime, mai bine pleacă de nebună cu rucsacul în spate, pleacă spre nicăieri, doar pleacă... Sunt „tipa aia ciudată cu eşarfa verde şi cu flori în păr” care se oferă voluntară pentru a salva natura şi participă la nenumărate festivaluri. Sunt folkista care merge la Calafat, 8 zile pe an, doar pentru a fi alături de oameni minunaţi care au ceva de spus, care au realizat „Tabăra Naţională de Folk”.
Sunt... Sunt, până la urmă nici mai mult, nici mai puţin decât o clipă din timpul care ne măsoară destrămarea.

*Once - Minds made up