Mi-e dor de ochii tai.

Mi-e ataaaat de dor de tine, de noi, de ei... Ca de obicei stam si bem suc, mancam pufuleti, fumam. Suntem hippie, facem codite vesele si bratari, la umbra unui copac. Mai sti cand fugeam sus, in munti, si eram liberi, nepasatori, indragostiti?

Da Domnule T., eram indragostiti, am fost indragostiti la fel ca celalalte sute, mii de cupluri din lume. Dar parca noi aveam ceva aparte, si acel ceva era vulturul tau care-mi purta de grija cand erai plecat, cand nu erai langa mine. Si-acum, dupa 1 an de la toata povestea noastra, snurul pe care-i agatat simbolul iubirii noastre, sta sa se rupa dar eu am grija de el, datorita dragostei mele el inca rezista. Stim amandoi foarte bine ca atunci cand se va rupe, se va incheia si povestea noastra, chiar daca eu voi incerca sa-i pun alt snur, sa-l iubesc asa cum va fi, modificat. Cand se va distruge, iubirea noastra va fi mutilata, la fel ca vulturul. Dar cui ii mai pasa? A trecut ata timp, ar fi trebuit sa ne vedem fiecare de viata lui, sa uitam.. Dar nu putem.

Stateam pe iarba, si am adormit. Tu ma tineai in brate, iar cand m-am trezit inca dormeai. Te-am sarutat usor pe buze si aveai un gust sarat, m-ai dus cu gandul la mare, la nisip.. Atunci tu te-ai trezit si m-ai sarutat sla randu-ti, mi-ai sarutat ochii [ce mult i-ai iubit!], fruntea [pe care o adorai cand ma incruntam], buzele...

Domnule T., ce a mai ramas din noi, in afara de vultur? Ce a mai ramas din acele zile in care ne iubeam, din cortul unde dormeam si din pajistea unde ne implineam iubirea, de cele mai multe ori la rasarit? Ce a mai ramas din toate astea Domnule T.? Iti spun eu, pentru ca stiu, pentru ca am ramas aceeasi hipioata cu parul blond si cret, cu esarfa [verde] la gat, cu multe bratari pe mana dreapta, pe care ai cunoscut-o acum 1 an. Vulturul e bine, ti-am spus si-n randurile de mai sus, cortul nu mai e, pajistea acum e plina de oameni si de peturi goale, iar zilele au ramas doar o amintire, o amintire care inca persista la fel ca parfumul tau. Toate astea s-au intamplat intre-un sfarsit de august, sus in munti. Venea toamna rece, care usor ne ingheta si iubirea dar fara ca noi sa ne dam seama...

Si daca tot ai citit pana aici, sa sti ca inca mai am hanoracul de la tine si-l port, nu ma dezlipesc de el, nu exista plecare fara ca hanoracul tau sa nu fie intr-un colt al rucsacului. Acum, cand scriu, hanoracul tau imi mangaie pielea, imi incalzeste sangele fierbinte care incepe sa se raceasca din cauza racelii... Nu uita, te iubesc Domnule T.!

*Când spun „frumos”, eu mă gândesc la tine,

Visez că sunt departe de „cei răi”,

Te simt aproape, … te simt în mine;

Mi-e dor de ochii tăi!