Crețul meu cu mâini de zeu... Hmmm, cât de dor îmi e de tine. Ai fost lângă mine când ei m-au părăsit, când m-au abandonat fără să le pese de ceea ce simt, de faptul că sunt și eu om și am sentimente. Mi-ai întins o mână de ajutor, m-ai făcut să zâmbesc...
*ți-ai luat bluza aia pentru că seamănă cu plovărul de la V., nu?*.. Atâtea faze memorabile între noi, atâte lucruri care ne unesc dar în același timp ne despart... Ești la mama dracului, cu-a ta mândră. Nu-i fair play. Era mai drăguță relația noastră bazată pe sex și beții. Nu știu, ești dorul meu suprem, ești zeul meu, ești *beibi*....
Mai ști unde ne-am întâlnit prima oară, și cum? Ieri am fost pe acolo... era frig și urât. Dar mi-am adus aminte. Apoi am văzut locul unde ne-am despărțit, când am plecat. Și când te-am pupat... Și mi-au dat lacrimile. Fără să vreau. Mi-e atât de dor de tine, îmi lipsești de nu mai pot. Dar lasă, mergem la mare.... imediat.
