Pictor falsând sub duş de nuanţe

Verde, roşu, negru,
galben, albastru,
verde, roşu, negru,
galben,
albastru..

Realizez că-s doar o imagine pe pânza ta,
dar de ce trebuie să mă murdăreşti?
De ce să-mi faci părul verde
iar mâinile albastre?

Am înţeles că am ochii roşii,
gâtul negru iar corpul..
Nici nu cred că mai am corp.

Eşti o brută.!
De ce să nu mai am
brăţări la mâna dreaptă?
Unde mi-au dispărut eşarfele;
vulturul lui unde-i?

-Eşti amuzantă, să ştii.
Nu te prea doare că ai alte culori,
ţie îţi pasă de brăţări, de prostii.
Chestiile tale sunt irelevante pentru
ce vreau eu să fac,
să scot în evidenţă.
Dă-le dracu', n-ai nevoie de ele.

- Ahh, să te duci în mă-ta cu tot cu desenele tale,
dă-mi sticla de whiskey.
Te urăsc, îmi vine să-ţi sparg sticla în cap.
Tu chiar nu înţelegi că brăţările,
vulturul, eşarfele,
făceau parte din mine?
Ele mă făceau individuală,
ele erau
*eu*....