Ea.. Doar o copilă, doar o zeiţă a sexului.

Am citit cărţi. Majoritatea cu conţinut sexual. Nu mă voi apuca să vi le înşir pentru că nu contează. Sunt doar nişte titluri şi atât. În multe dintre aceste cărţi mă regăsesc mai mult sau mai puţin. Cum spune şi Melissa Panarello: "Iluzia că a găsit iubirea în multe paturi, în multe trupuri, în case necunoscute, alături de nişte bărbaţi care nu o iubesc, experimentând excesul sexual sub toate formele." Cam aşa şi eu. Am avut această iluzie, am crezut că făcând sex mai mult mă pot maturiza mai repede, am experiementat cam tot ce este de experimentat, de ştiut, dar niciodată simţind acel sentiment de iubire. Iubirea aceea care se amestecă cu dorinţa de a cunoaşte trupul partenerului, de al avea doar pentru tine. Eu nu am simţit niciodată asta din partea celui de lângă mine. Simţeam doar dorinţa de a mă avea cât mai repede, de a mă simţi cât mai adânc în el. Am avut momente când mă consideram doar un obiect sexual. Şi de ce? Pentru că nişte idioţi care nu vedeau într'o femeie altceva decât un obiect sexual, un trup care le oferea acel ceva pe care ei singuri nu îl puteau obţine. Dar asta nu contează. Mă enerva enorm faptul că făceam sex doar aşa, pentru a mă afla în treabă, pentru a-i face fericiţi pe acei porci care nu pot trăi fără o femeie lângă ei. Dar asta nu contează. Am făcut sex oral. Defapt cu el am început. Nu mi-a plăcut. Poate pentru că nu mă excitam. Poate pentru că nu ştiam cum s-o fac în aşa fel încât să mă excit sugând-o. În schimb atunci când primeam, eram înălţată în al 9-lea cer. Am continuat cu sexul normal. Niciodată terminând cu orgasm vaginal. Foarte rar sfârşind cu unul clitoridian. Aproape mereu mă prefăceam că îl doream pe acel bărbat de lângă mine. Acum, mă prefac mai mereu, mai puţin când simt cu adevărat acea atracţie. Am învăţat să joc teatru în pat extrem de bine. Am trecut uşor la sexul anal. A fost o singură dată. Nu mai vreau. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, însă nu îmi mai trebuie. Am făcut-o în diferite locuri, în diferite momente, cu diferiţi bărbaţi, m-am sărutat şi mângăiat cu diferite femei, dar niciodată implicând sentimentele care ar trebui. Mi-am tras-o în parc, în apă, pe plajă, în multe alte locuri, în diferite case, paturi, dar degeaba. M-am culcat cu numeroşi bărbaţi de diferite vârste, începând de la 18 ani şi terminând la 36. Fiecare a vrut altfel, fiecare a avut propriul stil de la sărut până la penetrare. Bărbaţii sunt atât de diferiţi în toate sensurile cuvântului. Dar un lucru le e comun: minciuna şi acel stil de a te aburi, de a te convinge să ţi-o tragi cu ei. La început le cădeam rapid în plasă şi mă aveau întru totul, începând de la corp până la suflet. Acum am început să fiu indiferentă, să îi tratez cu un fel de dispreţ, îi las să lupte ca să mă sărute. De avut în pat mult mai greu. Dar recunosc, am şi eu slăbiciunile mele ca orice femeie. Nu pot să rezist în faţa anumitor bărbaţi. Bărbaţi care par rupţi din visele oricărui copil, care seamănă cu acel făt-frumos cu plete lungi şi negre, din visele copilăriei. Bărbatul ideal pe care fiecare femeie şi-l imagineză diferit, cu care ar vrea să trăiască o frumoasă poveste de iubire sfârşită prin căsătorie. E încă devreme pentru mine să găsesc acel bărbat dar sunt sigură că îl voi găsi mai devreme sau mai târziu. Scriind asta, o prietenă m-a întrebat dacă asta este viaţa pe care vreau să o trăiesc. Dacă aşa va fi viaţa mea în continuare. Nu ştiu ce-mi doresc. Şi nu îmi e frică să o spun. Habar nu am. Poate voi deveni una dintre sutele de femei care nu fac altceva decât sex şi iau bani pentru asta,experientează tot ce se poate. Sau poate voi fi una din femeile care duc o viaţă obişnuită, lucrează în diferite domenii, sunt fideli aceluiaşi bărbat zi de zi, la un moment dat se va căsători şi va avea un copil şi va îmbătrâni crescându-şi nepoţii. Dar încă nu ştiu. Nu spun că mai e destul timp pentru că ştiu că nu este... Timpul se scurge foarte de repede. Mai repede decât orice altceva. Parcă ieri eram acea copilă căreia nu-i păsa că are pantalonii rupţi, e murdară pe mâini, are o cicatrice în genunchi şi tricoul îi stă aiurea. Dar timpul a trecut..

[Nu voi spune dacă este vorba de mine sau de altcineva. Pur şi simplu este o postare şi-atât. Priviţi-o cum vreţi, judecaţi ce vreţi, gândiţi ce vreţi. Accept orice. De la critici până la sfaturi, de la aprecieri până la cuvinte fără sens. Nu suport să mă judecaţi doar pentru un simplu post. Asta nu.!]