Sunt plină și goală, și searbădă și fără rost. Afară s-a lăsat răcoare; și plouă. Sper ca ploaia să mă spele de păcate, de dureri mocnite, și să-mi ofere uitarea. Privesc oamenii. Ei nu știu să pipăie nebunia naturii; să scuture crengile copacilor și să se bucure idiot și măreț de dușul coborât de pe frunze, să deschidă gura și să le plouă pe limbă. De fiecare dată când plouă știu că, de fapt, sunt lacrimile celor care au plecat.
Lumină. Mâinile îmi sunt încordate, corzile îmi taie buricele degetelor. Lumină. Dinții îmi scrâșnesc. Creierul îmi arde. Lumină, copilărie, bunici, nuc, icoană, adolescență, fericire, năzbâtii, examene, facultate, studiu, muncă, premii, nebunie, de ce-uri, iubire, turnee, căsătorie, inedit, speranțe, idealuri, doi, singurătate, băiat, X-ulescu, prieteni, teatru, repetiții, scenă, aplauze, minciuni, absențe, nevastă, groază, abandon, alcool.
Lumină. Mâinile îmi sunt încordate, corzile îmi taie buricele degetelor. Lumină. Dinții îmi scrâșnesc. Creierul îmi arde. Lumină, copilărie, bunici, nuc, icoană, adolescență, fericire, năzbâtii, examene, facultate, studiu, muncă, premii, nebunie, de ce-uri, iubire, turnee, căsătorie, inedit, speranțe, idealuri, doi, singurătate, băiat, X-ulescu, prieteni, teatru, repetiții, scenă, aplauze, minciuni, absențe, nevastă, groază, abandon, alcool.
...și reușeam, fără pic de ipocrizie, să ne certăm din cauza lui Eschil, sau să ne îndrăgostim pe motive proustiene. Știu că sună ciudat, dar în acea perioadă Goethe a despărțit un cuplu. Din fericire, la nici o săptămână, Brecht a remediat situația.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu