Alb.

- Ce-ai face dacă aș muri?
- Ce.. ce-ai zis?
- Dacă aș muri. Mâine. Ce ai face?
- Nu începe. N-ai fi nici primul, nici ultimul om care ar muri. Dar cu siguranță ai fi acel om după care aș plânge și în locul căruia aș vrea să fiu. Nu aș suporta asta, ar fi prea mult.
- Dar vreau să știu ce ai face.
- Te-aș ține în brațe și te-aș strânge tare tare tare. Nu ți-aș da drumul deloc. Ți-aș spune cât de mult te iubesc și te voi iubi. Ți-aș cânta, te-aș pupa, aș face tot ce vrei. Te-aș face fericită.
- Eu aș vrea să merg la mare. Iarna. Aș vrea să văd marea iarna, înainte să mor.
- Te-aș duce la mare. Dar uite, acum e toamnă, e frig. Nu-mi mai pune întrebări din astea. Te rog...
- Bine, dar nu plânge. A fost doar o întrebare. Vroiam să știu ce ai face dacă aș muri mâine.
- Uite, hai să dormim. Hai să facem dragoste toată noaptea. E cald, parcă am fi la munte. Închide ochii pentru o clipă și imaginează-ți.
- Suntem într-o cabană, afară ninge. Focul trosnește ușor, e Crăciunul.. Dar nu. Eu vreau la mare. La mare iarna.
- Să nu mă lași niciodată, auzi? Să nu pleci de lângă mine niciodată.
- Te iubesc.