Douăsprezece noaptea (nu chiar), cu dor..

Mi-ar plăcea să ştiu că o să fiu prima persoană pe care o s-o vezi când ai să te-ntorci, dar ştiu prea bine că nu va fi aşa. Toţi vor vrea să te vadă, să se asigure că eşti întreg şi nevătămat, vor fi curioşi să-ţi afle aventurile. Gagicile vor sări pe tine, unele să te pupe, altele să te strângă în braţe, toate sub pretextul că vor să-ţi audă poveştile din *ţările veşnic calde*. Aşa că eu mă voi retrage când te vei repatria, tocmai pentru a nu fi călcată în picioare în aglomeraţia din jurul tău, prinsă la mijloc. Nu vreau să fiu încă o gagică în plus interesată de tine şi-atât, pentru că ştii bine că nu-s doar atât. Când îţi vei aminti de mine, ţi se va face dor, sau vei vrea pur şi simplu, să ştii că eu sunt aici, aştept un semn de la tine ca să revin în faţă. După ce se termină tărăboiul, când vei rămâne singur sau înconjurat de mai puţine persoane, sună-mă, scrie-mi, întâlneşte-mă, cheamă-mă, strigă-mă. O să aştept cu sufletul la gură un semn din partea ta, retrasă. Iar când îl voi primi, voi şti că e momentul meu, că mă vrei lângă tine şi e timpul să-ţi aud aventura adusă de la peste 50.000 km depărtare. Voi veni lângă tine şi te voi pupa, te voi ţine în braţe şi-ţi voi asculta, tăcută şi vrăjită, poveştile cu păsări călătoare, cu întinderi nesfârşite de apă, cu nisip fin şi scoici străine. 
Sper că nu vei înţelege, prin această retragere a mea, că te părăsesc, că te abandonez, că nu-mi mai pasă de tine. Ştii că nu-i adevărat, ştii prea bine. Mă retrag pentru a nu fi *încă una* pe capul tău, pentru a putea să-mi oferi doar mie timpul şi poveştile tale. Nu vreau să te împart cu alte persoane, sunt geloasă şi posesivă, cred că ţi-ai dat seama şi singur... Aşa că nu uita, când te întorci, aştept un semn, ceva, orice, şi mă vei avea. Voi fi numai a ta, pentru cât timp mă vei vrea.

*Să te-ntorci cu bine, bărbat fain..

Cu scoica mea cea mult dorită. 

Şi pregătit pentru iubire.