Ai fost atât de liber, am fost atât de tânără..

... încă mai stătea în pat, cu cana de cafea în mână şi se uita cum stropii de ploaie loveau brutal geamul abrit. Stătea şi se gândea cât de frumos ar fi dacă ar putea să plece la el, să fie amândoi. Lacrimile i se rostogoleau pe obrajii fini, de un alb pur, parcă pătându-i. Se mai auzea din când în când câte un acord de chitară, era muzica din playlistul de la calculator. Ţigara neaprinsă o ţinea leneş în colţul gurii între buzele roz, care, deşi crăpate, păreau netede. Se ridică uşor, întreptându-se să ia de pe birou bricheta. Tălpile calde i se răciră pe loc la contactul cu parchetul alb şi îngheţat iar sfârcurile îşi făcură simţită prezenţa, conturându-se obraznic prin bluza de pijama. Se întoarse în pat şi îşi aprinse ţigara plângând. Lacrimile la fel ca picăturile de ploaie, nu dădeau semne că au să se oprească vreodată. Îşi lipi buzele cărnoase de filtrul ţigării şi trase însetată, simţind brusc o căldură plăcută îi învăluie plămânii tineri.

O dată cu fumul care-i inunda corpul, aşa şi amintirile îi inundau mintea, la fel cum pictorul se joacă cu pensula printre culorile de pe şevalet. Îşi amintea cum s-au cunoscut prima oară la munte, cât de simplu era totul când erau împreună şi cât de bine se completau unul pe celălalt. Pentru ei, la fel ca pentru celălalte milioane de cupluri, cele mai simple lucruri erau minuni, erau veşnice, ca relaţia pe care o gândeau atunci. Minune era un gândăcel care mergea prin iarbă, un vultur care zbura pe deasupra pădurii, o gărgăriţă care îşi lua zborul de pe degetul ei.. Fata mai luă o gură de cafea şi schimbă muzica. Îşi aduse aminte că el i-a trimis câteva melodii, pe care nu le mai ascultase de mult, din motive neştiute nici măcar de ea. Întorcându-se în pat, trase din nou din ţigară, strâse vulturul de la el [pe care îl purta la gât] în mâna şi se uită pe geam, gândindu-se cât de inocentă a fost când i s-a dăruit lui, acolo în munţi, iar el a fost ca un zeu pentru ea, un zeu care a purtat-o pe cele mai înalte culmi ale fericirii, ale iubirii...

Dar relaţia lor nu a fost veşnică aşa cum îşi închipuia ea, iar acest lucru îi reveni în minte, readucând-o cu picioarele pe pământ, aşa că începu să plângă şi mai tare iar ploaia se înteţii şi mai rău, şi în sufletul ei nu ştia ce să mai facă să fie din nou ei doi, aşa că trase din nou din ţigară, sperând că va găsi vreo soluţie.

*Guns N'Roses - Don't Cry

*Priviţi postul ăsta ca pe o continuare a postului Pentru că a fost odată Ciucaş Montainfest.