Erau acele zile călduroase sau friguroase, de vară sau de iarnă, erau acei ani, acele weekenduri când se întâlneau toţi pe la vreunu p-acasă.
*-Băi hai şi tu la F. că cică e rost de alcool şi căldură.
-Băi hai să mergem la T. că au venit oameni de prin ţară şi stau la el, îi mai vedem şi noi, mai schimbăm o vorbă, una alta..*
Şi aşa se întâmpla de regulă cam odată la două weekenduri, se întâlneau pe la careva, la un pet de bere şi-o ţigară a cărui fum le purta amintirile. Bineînţeles, mai erau şi drogaţi, beţivi, punkişti, hipioţi, găseai toate specimenele, totul depindea de unde mergeau.
"Ţin minte cum mă uitam la drogaţi, la acele persoane care aveau tripuri şi râdeau din orice, iar eu spuneam că nu voi ajunge niciodată ca ei. Se uitau mereu în gol, parcă prin tine dacă vorbeai cu ei, aveau o privire ciudată. Se îmbrăcau cum apucau şi erau ciudaţi dar mie îmi plăceau, erau parcă parte din mine. Îi vedeam cu punga de prenadez sau cu pliculeţele de tantum, cum se chinuie să facă rost de bani pentru a-şi lua ceva mai puternic.. Îmi amintesc că în gaşca cu care umblam pe-atunci, era un tip, V. care băga prenadez şi un cuplu care era pe cocaină. Îi vedeam mereu cu cearcăne, cu obrajii traşi, cerşind, cu venele praf, cel puţin pe ultimii doi... V. în schimb era puţin mai ok, adică băga şi-l apuca de cele mai multe ori depresia, se gândea la cât de mult rău îi făcea prietenei lui, E., care-l tot ruga să nu mai bage, şi stătea şi se uita-n jurul lui, atâta." spunea R.
Se fuma, se bea, totul era ok până când un prieten de-al lor P., care era hipiot, a murit. De ce? Motivul era foarte simplu: doctorul i-a spus că dacă mai continuă să bea, în 3 luni va muri. Şi aşa s-a întâmplat. Ei încercau să-l protejeze, dar P. nu vroia, era beat mai mereu, fura băutură şi bea pe ascuns, ca să nu-l certe prietenii lui, să le facă şi lor rău. P. avea în jur de 30 de ani, era divorţat, şi avea diferite probleme cu legea, plus un copil care stătea cu fosta lui nevastă.
"Am fost distruşi că de, era prietenul nostru, era poate unul dintre adevăraţii prieteni ai mei care mă ajuta indiferent de problemnă cu tot ce putea, şi eu la rândul meu la fel" îşi mai aminteşte R.
*Personajele acestui post care seamnănă cu persoane din viaţa de zi cu zi sunt imaginare; doar cele care par imaginare sunt, cu adevărat, reale. Nu este nicio aluzie la nicio persoană din viaţa mea, sau a altcuiva.*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu