Oare de ce copacul nu are aripi?

... Şi s-a întâmplat în după amiaza aceea de aprilie când cei doi se plimbau desculţi pe stăduţele înguste din oraş în căutarea nimicului. Se găseau în faţa unui foc de tabără, făcut cu scopul de a-i încălzi. Mai era un rucsac şi un pet de bere, un pachet de ţigări şi soarele somnoros. Ea tremura încet iar el o ţinea în braţe, pupând-o şi jucându-se cu buzele ei catifelate, dar în acelaşi timp crăpate. Era primul bărbat care-i spunea că are, poate, cele mai minunate buze pe care le simţise vreodată, că erau foarte frumoase. Dar, cu toate astea, el nu vroia să le simtă în totalitate, să o sărute. Poate pentru că nu vroia să strice acel moment magic, dar plutea în jurul lor dorinţa de a se săruta, dar ceva îi împiedica. Ei nu formau un cuplu, dar erau liberi şi fără obligaţii, tineri... Probabil că se iubeau, cel puţin fata ţinea la el..

Chiar.?

Am obosit să tot lupt împotriva voastră, să mă tot răzvrătesc, arătându-vă şi altă faţă a lumii, nu doar cea pe care o ştiţi, sau vreţi să o ştiţi. Am obosit, m-am îmbolnăvit..

*The Doors - Alabama Song

Ai fost atât de liber, am fost atât de tânără..

... încă mai stătea în pat, cu cana de cafea în mână şi se uita cum stropii de ploaie loveau brutal geamul abrit. Stătea şi se gândea cât de frumos ar fi dacă ar putea să plece la el, să fie amândoi. Lacrimile i se rostogoleau pe obrajii fini, de un alb pur, parcă pătându-i. Se mai auzea din când în când câte un acord de chitară, era muzica din playlistul de la calculator. Ţigara neaprinsă o ţinea leneş în colţul gurii între buzele roz, care, deşi crăpate, păreau netede. Se ridică uşor, întreptându-se să ia de pe birou bricheta. Tălpile calde i se răciră pe loc la contactul cu parchetul alb şi îngheţat iar sfârcurile îşi făcură simţită prezenţa, conturându-se obraznic prin bluza de pijama. Se întoarse în pat şi îşi aprinse ţigara plângând. Lacrimile la fel ca picăturile de ploaie, nu dădeau semne că au să se oprească vreodată. Îşi lipi buzele cărnoase de filtrul ţigării şi trase însetată, simţind brusc o căldură plăcută îi învăluie plămânii tineri.

O dată cu fumul care-i inunda corpul, aşa şi amintirile îi inundau mintea, la fel cum pictorul se joacă cu pensula printre culorile de pe şevalet. Îşi amintea cum s-au cunoscut prima oară la munte, cât de simplu era totul când erau împreună şi cât de bine se completau unul pe celălalt. Pentru ei, la fel ca pentru celălalte milioane de cupluri, cele mai simple lucruri erau minuni, erau veşnice, ca relaţia pe care o gândeau atunci. Minune era un gândăcel care mergea prin iarbă, un vultur care zbura pe deasupra pădurii, o gărgăriţă care îşi lua zborul de pe degetul ei.. Fata mai luă o gură de cafea şi schimbă muzica. Îşi aduse aminte că el i-a trimis câteva melodii, pe care nu le mai ascultase de mult, din motive neştiute nici măcar de ea. Întorcându-se în pat, trase din nou din ţigară, strâse vulturul de la el [pe care îl purta la gât] în mâna şi se uită pe geam, gândindu-se cât de inocentă a fost când i s-a dăruit lui, acolo în munţi, iar el a fost ca un zeu pentru ea, un zeu care a purtat-o pe cele mai înalte culmi ale fericirii, ale iubirii...

Dar relaţia lor nu a fost veşnică aşa cum îşi închipuia ea, iar acest lucru îi reveni în minte, readucând-o cu picioarele pe pământ, aşa că începu să plângă şi mai tare iar ploaia se înteţii şi mai rău, şi în sufletul ei nu ştia ce să mai facă să fie din nou ei doi, aşa că trase din nou din ţigară, sperând că va găsi vreo soluţie.

*Guns N'Roses - Don't Cry

*Priviţi postul ăsta ca pe o continuare a postului Pentru că a fost odată Ciucaş Montainfest.

Stinge lumina.!

Acum câteva zile am auzit de "Earth hour" şi mi s-a părut o activitate foarte interesantă. Între orele 20:30-21:30 stinge lumina. Astfel, noi, oamenii din toată lumea, tragem un semnal de alarmă împotriva schimbării climei. Trebuie să luptăm împotriva încălzirii globale, aşa că pierdeţi şi voi, băieţi, prima repriză din meci şi stingeţi lumina. [28.03.2009 stinge lumina!]

Maria..

Ce ziceţi? Ne vedem weekendul ăsta cu Maria şi cu gaşca ei de drogaţi? Asta.. pentru cunoscători, pentru oamenii care sunt high, so fucking high ca mine, pentru oamenii care-mi sunt prieteni sau pur şi simplu ne leagă doar această pasiune inexplicabilă pentru ea, pentru Maria. Momentan, dedicaţie pentru acea minunată "chestie":http://www.youtube.com/watch?v=gwiojDOJDwk . Puteţi vedea dincolo de cuvinte? Vă puteţi lăsa purtaţi de imaginaţie? Puteţi vorbi în metafore? Eu pot. Dar voi? [http://www.youtube.com/watch?v=qFh-tQCz9zQ&feature=related]

Agenda minune sau cum vreţi voi să-i spuneţi

Pentru că mai nou agenda este cel mai apropiat prieten al meu. În ea scriu tot ce-mi trece prin minte, ce trebuie să reţin.. M-am apucat azi să o răsfoiesc şi am găsit nişte lucruri chiar interesante.. Liste cu cărţi pe care vreau să le citesc, aparate foto şi preţurile lor, diverse citate din "Viaţa lui Van Gogh" şi altele care le auzeam întâmplător dar rămâneau undeva în mintea mea, compuneri scrise pe fugă, doar ca să nu-mi uit ideile. Din agenda minune propun:

Fumăm iarbăăă... Fugim în lumeeee... Dar oare..? Oare por să fug în lume cu tine? Doar noi doi şi un tren? Un tren care ne va duce unde vrea el şi ne vom da jos în ultima gară, unde poate e sfârşitul lumii, sau din contră, începutul. Noi să ne dăm jos, stângaci şi obosiţi, din trenul care ne-a fost martor la o iubire fugară, care ne-a lăsat singuri în pustietate. Să ne aprindem ţigările "minune" şi să bem o gură de bere, apoi să ne avântăm în lumea neştiută de nimeni. Să găsim o mare şi un petec de nisip prin care să mergem desculţi. Un nisip care să facă dragoste cu trupurile noastre, în timp ce noi deja ne iubim. El şi marea să fie un al treilea membru al relaţiei noastre. Fumăm iarbăăă... Fugin în lumeee... Am fugit deja în lume şi iarbă am fumat...

Leapşa..

Leapşa de la Kidda

O floare: Floarea soarelui
Un anotimp: Primăvara
O culoare: Verde
Un animal: Câine
Un obiect vestimentar: Eşarfă
O piesa de mobilier: Pat
O piesa muzicala: Prieteni
Un vers: Mi-e cald de tine şi de-odată mi-e frig.. Mi-e dor de tine..
Un peisaj: O plajă pustie, doar el şi ea, cu rucsacurile lângă ei, stând şi privind răsăritul.
Un obiect: Brăţări din aţă
Un instrument muzical: Chitara
Un copac: Tei
Un oras: Sibiu.!
Persoana publica: Jim Morrison
O persoana apropiata: Kidda
O carte: Viaţa lui Van Gogh
Un fel de mancare: Ghiveciul de legume.
Un fenomen al naturii: Tsunami
O masina: Volkswagen Beetle
Un fruct: Pepene roşu
O parte a corpului: Mâna
Un film: Sweet November



Predau leapşa lui Sasha

Iarnă nenorocită.

Iarna asta parcă nu mai vrea să plece. După ce că a venit târziu, acum nu vrea să-şi împacheteze frigul, fulgii grei de zăpadă şi să plece, să cedeze locul primăverii, florilor multicolore, copacilor înfloriţi..

Deschid ochii somnoroasă, şi arunc o privire pe geam, gândindu-mă că voi ieşi în oraş, cu prietenii, să facem poze, că doar "a venit primăvara, e cald".. Pe dracu. Am rămas uimită, parcă m-am trezit pe loc când am văzut că ninge şi copacii sunt acoperiţi de zăpadă. Mă sprijin de perete şi mă uit pe geam, nevenindu-mi să cred că ninge. Iau sticla de suc de lângă pat, beau o gură. Mi se pare enorm de acru, probabil ninsoarea mi-a afectat şi simţurile, nu neg.. Leneşă, mă ridic din pat şi dau drumul la muzică în surdină. 11 melodii compun playlistul din dimineaţa asta, printre care se numără formaţii ca Vama Veche [Vama], The Doors şi Pink Floyd. Mă urc iar în pat. Plictisită, leneşă, somnoroasă, îmi fixez privirea într-un punct nedefinit de pe tavan şi visez cu ochii deschişi. La ce? La orice şi nimic, mereu altceva şi totuşi acelaşi lucru ca şi data trecută. Încep să mă gândesc în ce mod frumos am ratat eu concertul Vama, din cauză că, probabil, Tudor nu a avut bani de ţigări, şi s-a gândit ca biletul să coste 30 de lei, că deh, îi trebuie băiatului bani. Las muzica să îmi poarte gândurile, să mă facă să visez..

Totuşi, sper să se termine cu frigul, cu tot ce înseamnă iarna. Deja e prea mult, cel puţin pentru mine.

Animăluţ..

... a murit, sau poate moare acum, în timp ce tu citeşti asta. O fiinţă nevinovată, care nu a greşit cu nimic.

Tu unde ai vrea să pleci? Şi.. de ce tocmai acolo?

Trebuie să fac o compunere şi nu am nici cea mai mică idee. Titlul? Simplu: Unde ai vrea să pleci şi de ce. Păi cred că-i destul de simplu.. Aş vrea să plec la mare. Da, la mare. Acolo unde simţi cum nisipul îţi inundă trupul şi te zgârie, cu inocenţă şi regret, pe pielea arsă de soare. La mare e singurul loc unde mă simt cu adevărat liberă, unde uit de toţi şi toate, unde sunt doar eu şi rucsacul, vechiul meu prieten fidel. Şi, normal pentru mine şi restul adolescenţilor, când spun mare, mă gândesc la Vama Veche. Dar parcă de data asta aş pleca şi din ţară, nu numai din oraş. Aş pleca la mare-n Spania, pe o plajă pustie, de care să ştiu doar eu şi el, rucsacul meu.. Aş sta pe plaja aia până n-aş mai avea apă şi dupaia aş căuta o plajă plină de hipioţi, de oameni care trăiesc după deviza "Make love not war" şi ascultă până la epuizare The Doors. Oameni care cântă la chitară şi au bucle blonde, brăţări colorate din aţă şi codiţe pe păr, genţi lungi şi părul lung. De ce aş face toate astea? De ce aş pleca tocmai acolo şi mi-aş dori să trăiesc printre hipioţi? Deoarece şi eu la rându-mi trăiesc ca ei, am aceaşi deviză, simt aceleaşi lucruri, ascult Janis Joplin şi mă fascinează Jim Morrison. De ce marea? Pentru că e singurul loc în care mă simt cu adevărat liberă, mă simt ca acasă deşi dorm pe plajă, sub cerul liber.

[Postul ăsta nu era pentru a fi publicat.. Dar.. cine-mi citeşte blogul? Cine ar fi interesat de asemenea aberaţii?]