Mi-e dor de Alex. Mi-e dor de zilele când mă trezeam şi prima persoană cu care vorbeam era el. Mi-e dor de toate discuţiile fără rost şi foooarte deplasate purtate cu Alex. Mi-e dor de "suntem unici coae.!". Mi-e dor de "ăă.. Alex facem un...?". Mi-e dor să alegem pozele pe care le pun pe hi5. Mi-e dor de el.. Dar există şi Iaşul, aşa că.. Mi-e dor de Teo. Mi-e dor de discuţiile noastre depre pirsuri şi că pe zi ce trece era tot mai "găurit". Mi-e dor de "pui", "pisoi", "mami" şi restul cuvintelor. Mi-e dor de "Raluuuu vin la iarnă şi o să mâncăm ciocolată şi o să ne pupăm ca pinguinii". Mi-e dor de "Teo.. plec în Deltă. Nu vreau.!". Mi-e dor de tot. Mi-e dor de Teo şi de Alex, mi-e dor de voi, prieteni dragi.!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu