E dimineaţă. Deschid ochii şi parcă un val de răcoare îmi inundă tot corpul. Ar trebui să mă duc să-mi fac o cafea, dar parcă sunt legată de pat, nu mă pot da jos.Cu greu, îmi lipesc picioarele de parchetul rece ca gheaţa, dau drumul la Winamp şi mă îndrept spre bucătărie cu paşi apăsaţi. Iau ibricul roşu cu puncte negre şi-l umplu cu apă. În următoarele 15 minute mi-am reluat locul: în mijlocul patului, sub pătura cu dungi roz, verzi şi albe, cu cana de cafea albastră în mână şi cu The Doors pe fundal. Îmi aprind ţigara din care trag cu putere, fumul albăstrui parcă învăluind aerul din cameră dansând pe ritmul muzicii.
Stau şi mi se face dor. Mi-e dor de Domnul T. Atât de dor.. Mai iau o gură de cafea şi îmi lipesc buzele de ţigară, trăgând din ea cu sete, cu dorinţa de-a simţi tutunul în plămâni. Îmi caut telefonul pe sub pernă şi îţi dau un beep. Mai trag un fum şi îmi amintesc cum a început totul între noi.. într-o sâmbătă seara, la un festival de muzică folk, o bere, o nenorocită bere pe care o ţineai în mână şi o adunătură de oameni. Îmi oferi berea ta, dar nu-mi mai trebuia, eram sătulă de alcool. Te apropi de mine şi mă săruţi, apoi ne pierdem în întunericul nopţii. Mi-e atât de dor..
Timpul trece apăsător şi simt cum îmi vibrează telefonul. Eşti tu, Domnule T. Îmi răspunzi la beep iar eu îţi dau un mesaj pentru că mi-e dor. Aş putea trăi foarte bine fără tine, dar nu vreau. Mai iau o gură de cafea, ştiind că, dacă ai ştii ce fac acum, ai vrea să mi te alături. Ai vrea să stăm amândoi, să bem cafeaua şi să ne fumăm ţigara, ţigara căreia îi suntem atât de fideli. Să cântăm versurile de la The Doors şi să râdem din nimicuri. Să-mi cânţi la chitară "Indian Summer", ca atunci, când, deşi eram doi, eram unul singur. Mi-e atât de dor de tine, Domnule T, şi de vocea ta identică cu a lui Jim Morrison, de chitara şi de părul tău. De promisiunile făcute şi de fumul de ţigară care ne purta visele, de scrumul care ne-a fost martor. Mi-e dor.. Mi-e dor de tine.. Domnule T..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu