Într-o zi vii, stai, mă săruţi, şi pleci. În alta nici măcar nu mă suni, ca după alte 3 să îţi aminteşti că mai exist, că te aştept. Apoi mă iubeşti cu pasiune, mă învineţeşti şi aproape îmi smulgi sfârcurile.
Faci toate astea cu un scop, dar care anume? Sunt conştientă că una din ele o să plece, cu cealaltă nu mai rezistă mult relaţia, şi rămân eu. Ştiu foarte bine că indiferent de ceea ce faci, tot la mine te întorci, aşa timid cum eşti.
De ce naiba nu eşti în stare să-mi spui ceea ce e evident, că mă vrei? Nu, ţie îmi place să mă laşi pe mine să ghicesc, să cred ce vreau. Îmi dai răspunsuri abstracte, ce te-ai face dacă odată nu te-aş înţelege, aş percepe altceva? Îţi e la fel de frică pe cât îmi e mie, să nu faci vreo greşeală, să strici totul.
Au trecut 4 zile, credeam că te pot uita, pot să trăiesc fără să mă întreb ce faci. Nu, m-am înşelat; mi-ai intrat grav în inimă şi mi-e al dracului de teamă că o să mă lovesc graaav de refuzuri, refuzuri care mă înspăimântă doar când mă gândesc.
-Îl cunosc de 4 ani, el te-ar putea aduce pe drumul cel bun, asta dacă-l laşi. Dar şi tu, la rândul tău, trebuie să-l salvezi, să-l înveţi că se poate trăi şi fără prostii. Aveţi numai de câştigat unul de la celălalt, ai grijă de el să nu-l pierzi; încearcă să-l înţelegi din gesturi, şi nu din vorbe.
De mâine, defapt de când am auzit vorbele astea, încerc să te înţeleg, nu o să mai iau totul aşa cum e, o să încep să nu mai fiu aşa impulsivă, nu cu tine. Deabia acum fac unele legături, şi realizez ce ai vrut să spui în unele momente.
Îmi pare rău că înţelegeam exact pe dos, de-acum înainte o să fie totul mult mai bine.*
Faci toate astea cu un scop, dar care anume? Sunt conştientă că una din ele o să plece, cu cealaltă nu mai rezistă mult relaţia, şi rămân eu. Ştiu foarte bine că indiferent de ceea ce faci, tot la mine te întorci, aşa timid cum eşti.
De ce naiba nu eşti în stare să-mi spui ceea ce e evident, că mă vrei? Nu, ţie îmi place să mă laşi pe mine să ghicesc, să cred ce vreau. Îmi dai răspunsuri abstracte, ce te-ai face dacă odată nu te-aş înţelege, aş percepe altceva? Îţi e la fel de frică pe cât îmi e mie, să nu faci vreo greşeală, să strici totul.
Au trecut 4 zile, credeam că te pot uita, pot să trăiesc fără să mă întreb ce faci. Nu, m-am înşelat; mi-ai intrat grav în inimă şi mi-e al dracului de teamă că o să mă lovesc graaav de refuzuri, refuzuri care mă înspăimântă doar când mă gândesc.
-Îl cunosc de 4 ani, el te-ar putea aduce pe drumul cel bun, asta dacă-l laşi. Dar şi tu, la rândul tău, trebuie să-l salvezi, să-l înveţi că se poate trăi şi fără prostii. Aveţi numai de câştigat unul de la celălalt, ai grijă de el să nu-l pierzi; încearcă să-l înţelegi din gesturi, şi nu din vorbe.
De mâine, defapt de când am auzit vorbele astea, încerc să te înţeleg, nu o să mai iau totul aşa cum e, o să încep să nu mai fiu aşa impulsivă, nu cu tine. Deabia acum fac unele legături, şi realizez ce ai vrut să spui în unele momente.
Îmi pare rău că înţelegeam exact pe dos, de-acum înainte o să fie totul mult mai bine.*
Semnat,
R
R
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu