A fost odată, când eram amândoi
istoviţi în pat, şi tu ai şoptit:
*Pot să te văd chiar şi pe întuneric.*
Am iubit aceste cuvinte timp
de mai multe vieţi.
A fost tot în ziua în care mi-ai adus
un mănunchi de flori sălbatice, de câmp,
ziua în care ţi-am spus:
*Ploaia de aprilie e cea mai bună ploaie*.
M-am născut în aprilie, nu că ai fi ştiut atunci.
Acum în sfârşit cred că-ţi lipsesc.
istoviţi în pat, şi tu ai şoptit:
*Pot să te văd chiar şi pe întuneric.*
Am iubit aceste cuvinte timp
de mai multe vieţi.
A fost tot în ziua în care mi-ai adus
un mănunchi de flori sălbatice, de câmp,
ziua în care ţi-am spus:
*Ploaia de aprilie e cea mai bună ploaie*.
M-am născut în aprilie, nu că ai fi ştiut atunci.
Acum în sfârşit cred că-ţi lipsesc.
2 comentarii:
Imi place tare mult ideea !
O intrebare ?...de ce "vorbe in vant ?"
Pentru că mi se pare mai altfel şi nu toate comentariile aduc ceva bun cu ele. Sunt alea gen hi5, *fain*, *cul* sau mai ştiu eu ce, care nu au nimic constructiv. Adică lumea spune ceva doar ca să fie băgată în seamă. De aia vorbe-n vânt...
*îţi mulţumeeesc.
Trimiteți un comentariu