Diminețile cu Zoia Alecu și gust de Winchester au revenit. Și mi-au intrat în noua mea viață mai brusc ca niciodată. Doar că aceste dimineți au câteva mici schimbări, cum ar fi țigările. Acum sunt Marlboro roșu lung. Au alt pat, dar același miros specific pe care l-am purtat în suflet încă de prima oară. Nu mai e tricoul verde cu CPNT, e unul galben, mare.
Ajungi să-nșeli, de ce? Pentru că omul care defapt e zeu reușește să-mi dea viața peste cap, în orice punct m-aș afla. Și pentru că știu că-mi va citi blogul, mă voi chinui să scriu frumos (da, chiar scriu toate astea). Are o bucată din sufletul meu, și-o va avea mereu.
Oare de fiecare dată când ne vom întâlni, se va sfârși la fel? Se prea poate, ținând cont de faptul că am o slăbiciune pentru el, și pot trece peste angajamentele pe care le am, așa cum și el face. Au fost momente în care am reușit să nu mă gândesc la el, deși au durat relativ puțin, câteva zile. În schimb, în alte zile, efectiv nu mi-l puteam scoate din minte și din suflet. Adormeam cu el în mine, și mă trezeam la fel. Mereu, când îl văd, simt cum îmi fuge pământul de sub picioare și mi se taie respirația. După ce ne consumăm iubirea, dacă îi pot spune așa, fug. Fug, dar am playerul în urechi și muzica mă trage înapoi. Îmi lasă semne adânci în carne, mi-o sfâșie, iar folkul nu face altceva decât să-mi roadă carnea și mai tare. Pot spune că vreau această durere. Mă bucur de ea. Dacă cineva mi-ar spune că mi-o ia, i-aș spune să se ducă-n pizda mă-sii.
Dar nimic nu este simplu, noi complicăm totul. Nu e bine ceea ce se întâmplă, și știm asta. Dar ce putem noi face? Probabil că putem să suferim în continuare, să ne mințim că-i totul bine și să ieșim, mai mereu, cu sufletul rupt (în cazul meu, fără, pentru că mi l-am pierdut de mult). Și cum tremurai când mă apropiam de tine, când te mângâiam... În brațe la tine mă simt ca și cum nimic nu mi-ar putea face rău, cu excepția ta. Tu ai putea, fără să știi, să mă distrugi în mai puțin de-un minut. Dar și dacă ai face-o, tot m-aș întoarce la tine mai devreme sau mai târziu.
Mă cunoști mai bine ca oricine, și ăsta e un motiv în plus să-ți sar în brațe. Ai mâini frumoase, cred că ți-am mai zis. Și buze de copil. De fiecare dată când te simt, îmi aduc aminte de ce ești zeul meu, de ce mă faci să vin la tine tot mereu.
*Să nu-mi dai drumul, te rog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu