"Îţi aminteşti când m-am dăruit ţie toată, acolo, în munţi? Îţi aminteşti cu câtă dragoste ţi-am vorbit? Îţi aminteşti cât de grijuliu mă ţineai de mână? Îţi aminteşti când mi-ai spus că mă iubeşti şi că nu vei pleca niciodată, că vei avea mereu grijă de mine? Îţi aminteşti cât de strâns mă ţineai, de frică să nu plec? Îţi aminteşti când mă jucam în părul tău şi te pupam? Îţi aminteşti cum ne-am cunoscut în seara aceea pe munte? Îţi aminteşti că era 'Hanul lui Manuc' a lui Baniciu iar tu ţineai o bere-n mână? Îţi aminteşti că ai lăsat berea pentru mine? Îţi aminteşti cum îmi cântai, pe poteci, 'Parcă ar fi, parcă n-ar fi, parcă m-aş îndrăgosti.. Voi rămâne cu tine încă 2000 de ani'? Îţi aminteşti cum îmi alunecau suviţele de păr pe umeri când m-am lăsat ţie toată? Îţi aminteşti cum ne iubeam? Îţi aminteşti cum ai plecat? Îţi aminteşti, domnule T., ... "
A ta, R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu