La Paris am fost, cu tine, cu tine-n gând şi-n suflet. Sub turnul Eiffel am stat şi ne-am sărutat. Pe străzile Parisului m-am plimbat cu tine de mână, şi am visat amândoi. Am făcut poze care ne vor ţine o veşnicie şi am bătut în lung şi-n lat Louvre-ul. Mi-ai cumpărat flori şi mi le-ai dat seara, în timp ce mâncam la acel mic restaurant din Cartierul Montmartre, Cartierul Artiştilor. Apoi ne-am aruncat în necunoscut, în mulţimea de oameni care vorbeau o limbă imposibilă pentru mine. Desigur, după ce ai plecat, sau mai bine spus, după ce m-am trezit din visul cu iz de fericire, mi-am găsit alinarea în sticla de Jack, sticlă a cărui lichid maroniu mă cunoaşte prea bine, îmi ştie cele mai ascunse secrete şi cele mai intime vicii. Poate că sticla aia e singurul meu prieten, ea şi cu ţigara. Ţigară a cărui filtru l-am sărutat de mii de ori, neputând să mă satur să-mi indunde plămânii. Dar.. Nu pot să aleg între Paris şi Jack. Între tine şi viciu. Până la urmă te iubesc, mi-e dor de tine, de mâinile tale. Mi-e dor de visul pe care l-am trăit acolo, între necunoscuţi.
*Paris got fashion. We got whiskey. [Sorry, Paris.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu