Ah, vise naşpa. Vreau să mă droghez până nu mai pot. Vreau să-mi injectez o supradoză de heroină ca Janis, să văd ce păţesc, să mor probabil. Nu mai am ţigări, băgami-aş picioarele. Alcool nici atât, iar capul mă doare al naibii de tare. Cu toate astea..
Ai simţit vreodată cum ţi-e luată o persoană la care ţii enorm, care înseamnă foarte mult pentru tine, iar tu nu poţi să faci nimic? Parcă eşti invalid, asta simţi. Totuşi, ţi-e luată.. Dar ţi-e luată de cineva cu care ai convieţuit timp de 6 ani şi cu care mai schimbai din când în când câte-o vorbă, dar aşa, mai mult parcă din obligaţie. Dar până la urmă acea persoană te cunoştea, te ştia, au trecut 6 ani totuşi.. Eh, asta simt acum. Simt cum persoana cu bucle creţe şi negre îmi este răpită, este luată de lângă mine. Nu că ar fi fost vreodată lângă mine, aşa cum mi-aş fi dorit.. Dar totuşi simţeam că-i a mea, că nimeni n-are dreptul să mi-l ia. Dar s-a întâmplat, mi l-a smuls din braţe, iar eu am rămas doar cu amintirea şi cu părul lui în mână.. Mă simt ca un vultur căruia i-a fost luat cerul, ca un fluture care a fost înţepat pentru a fi pus în insectar de către un copilaş.. Mă simt fără putere, fără libertate, fără a putea spune ceva, mă simt de parcă aş fi mută. Mi-aş dori să fiu oarbă şi surdă, să nu-mi dau seama când mi-a fost luat creţul..
Şi acum am rămas singură între cei patru pereţi roşii cu negru, pe salteaua care e menită a-mi fi pat, sprijinită de perete, uitându-mă pe geam şi gândindu-mă la ce a fost între mine şi el, băiatul cu bucle creţe. Lacrimile îmi curg pe obraji dar trebuie să merg mai departe. M-ai distrus, m-ai mutilat, dragă prietenă, convieţuitoare, sau ce-o fi tu.! Mi-ai luat tot ce aveam mai de preţ, mi-ai smuls sufletul din piept odată cu răpirea creţului. Îţi super mulţumesc.!
*Te drecu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu