
... a murit, sau poate moare acum, în timp ce tu citeşti asta. O fiinţă nevinovată, care nu a greşit cu nimic.
Când şuteşti idei, când copiezi fraze, chiar paragrafe, nu înseamnă oare că te adapi la un izvor pe care nu-l posedă nimeni cu adevărat şi care aparţine tuturor.?

Trebuie să fac o compunere şi nu am nici cea mai mică idee. Titlul? Simplu: Unde ai vrea să pleci şi de ce. Păi cred că-i destul de simplu.. Aş vrea să plec la mare. Da, la mare. Acolo unde simţi cum nisipul îţi inundă trupul şi te zgârie, cu inocenţă şi regret, pe pielea arsă de soare. La mare e singurul loc unde mă simt cu adevărat liberă, unde uit de toţi şi toate, unde sunt doar eu şi rucsacul, vechiul meu prieten fidel. Şi, normal pentru mine şi restul adolescenţilor, când spun mare, mă gândesc la Vama Veche. Dar parcă de data asta aş pleca şi din ţară, nu numai din oraş. Aş pleca la mare-n Spania, pe o plajă pustie, de care să ştiu doar eu şi el, rucsacul meu.. Aş sta pe plaja aia până n-aş mai avea apă şi dupaia aş căuta o plajă plină de hipioţi, de oameni care trăiesc după deviza "Make love not war" şi ascultă până la epuizare The Doors. Oameni care cântă la chitară şi au bucle blonde, brăţări colorate din aţă şi codiţe pe păr, genţi lungi şi părul lung. De ce aş face toate astea? De ce aş pleca tocmai acolo şi mi-aş dori să trăiesc printre hipioţi? Deoarece şi eu la rându-mi trăiesc ca ei, am aceaşi deviză, simt aceleaşi lucruri, ascult Janis Joplin şi mă fascinează Jim Morrison. De ce marea? Pentru că e singurul loc în care mă simt cu adevărat liberă, mă simt ca acasă deşi dorm pe plajă, sub cerul liber.
[Postul ăsta nu era pentru a fi publicat.. Dar.. cine-mi citeşte blogul? Cine ar fi interesat de asemenea aberaţii?]



Mai sunt o groază de colegi dar chiar nu ştiu ce să mai spun despre ei. Îmi sunt toţi dragi, că doar am crescut împreună şi am petrecut atâţia ani minunaţi şi am făcut o groază de tâmpenii. :*


