Iar eu sunt.. omidă.!

Şi niciodată nu ţi-ai zis, înainte de a-i închide telefonul în nas, sau de-a o trata cu spatele: ia stai băi, poate fata asta chiar mă iubeşte, poate încă mai e îndrăgostită de mine..

Nu, tu nu te puteai gândi decât la tine şi la probleme tale, erai mult prea ocupat să observi sentimentele ei. Dar, poate că ai făcut foarte bine. Poate că te gândeai, în sinea ta, că purtându-te aşa, o s-o faci să înţeleagă odată pentru totdeauna că nu o mai vrei, că a fost doar o aventură în viaţa ta. Dar nu realizai cât de mult puteai s-o răneşti. Nu tu stăteai noaptea lângă ea, şi încercai să o calmezi, să-i explici că nu are rost să plângă după toţi fraierii, indiferent cât de *frumoşi* erau în ochii ei. Nu tu ai ajutat-o să se ridice de jos atunci când simţea că nu mai are motive să trăiască, nu tu i-ai oferit umărul de care avea atâta nevoie.

Tu erai doar responsabil să o faci să sufere. Tu nu ştiai să faci altceva decât să-i provoci suferinţă, s-o faci să

plângă. Ţie nu ţi-a păsat niciodată de ea, de sentimentele ei. Ai reuşit s-o minţi atât de frumos...

*Eştiuncretin.

Părul negru pe umerii goi.

Şi, de mă vei lăsa, voi plânge în braţele tale până voi muri.
Să nu mă laşi, să nu mă părăseşti.
Mi-am dat toate brăţările jos..
Şi tu tot nu ma iubesti!

Degetele-mi sunt mult prea ingheţate pentru a te mângâia pe spate;
şi-mi pare rău, prea rău..
Eşti un nenorocit, eşti creţ şi nenorocit.


Am nisip în păr iar buzele-mi sângerează din cauza ta
-m-ai muşcat-
Ai urmele dinţilor mei pe umărul stâng.
Am scoici în geantă;
şi o poză cu noi doi în sertar.

Nu, n-am să plâng.
Nu azi, nu acum,
e prea devreme..
O s-aştept s-ajung în braţele tale,
Să te simt ca parte din mine;
Deabia atunci voi putea să plâng.

*Te iubesc, te iubesc roboţel.

Odihneşte-te în pace Bubu. Ai grijă, de-acolo de unde eşti, de el. Te rog frumos.

*Ţi-am promis.

Since summer '69

De ce mereu m-am îndrăgostit nebuneşte de oameni frumoşi, care sunt departe? De ce m-am lăsat purtată de dragoste deşi ştiam că între noi sunt zeci, sute de km? De ce am făcut toate astea?

Poate pentru ca acum, deşi ar apărea un EL mai frumos, mai deştept, mai cum vreţi voi decât ceilaţi, eu nu i-aş putea uita pe cei care-au fost cândva parte din mine. Acest EL nou nu mi-ar putea acapara gândurile, nu mi-ar putea fura inima care deja-i împărţită în toate colţurile ţării. De la Bucureşti până la Iaşi, de la Hunedoara până la Focşani. Întotdeauna am fost copila rebelă, care sfârşea prin a se îndrăgosti de cine ştie ce pletos sau munţoman care îi oferea o bere, o ţigară, sau chiar şi-un zâmbet nevinovat.

Aşa cum am spus, voi renunţa pentru marea pe care n-am mai văzut-o de 4 ani în favoarea ta, Domnule T. Voi renunţa la visul meu de-o viaţă, acela de-a vedea marea iarna, pentru o seară-n Lăptărie şi-o ţigară fumată cu tine.

În loc să stau acasă, să-mi văd de treburile mele, voi veni la tine, să te strâng în braţe şi să-ţi spun, probabil pentru prima oară, că te iubesc aşa cum nu am mai făcut-o în viaţa mea. Că eşti creţul meu cu mâini de zeu. Pentru tine voi merge 320 de km, voi plânge când ne vom despărţi şi voi purta în suflet mirosul tău poate pentr-o viaţă. [Vic.]

Mi-e dor de voi, de toţi cei care mi-aţi răpit sufletul şi l-aţi dus departe, l-aţi ascuns undeva, în voi, fără să fiţi conştienţi că, odată cu plecarea voastră, m-aţi legat de voi pentru totdeauna. Aşa-mi vine să-ţi fut una, iubitule, pentru că m-ai pustiit, m-ai lăsat la fel de goală cum a rămas ceaşca de cafea de pe birou.. Te urăsc, te urăsc de nu mai pot. Dar în acelaşi timp te şi iubesc, bărbatul meu frumos, cu ţigara leneşă în colţul gurii şi cu ochi în care eu mă pierd..

*My summer of love...

Ploaie, bărbat frumos, Rusia.

Şi, ca de obicei, ai dispărut atunci când aveam mai mare nevoie de tine.

-Scuză-mă de tot defapt, trebuie să plec urgent, e important.

De fiecare dată când reapari în viaţa mea reuşeşti să mă dai complet peste cap, reuşeşti să scoţi la suprafaţă tot ce-i mai bun din mine. Mereu ai făcut asta, încă din momentul în care privirile noastre s-au întâlnit, neştiind nimic unul despre celălalt. Ai reuşit să mă faci să mă simt cea mai importantă fiinţă, ai reuşit să mă faci să iubesc Rusia poate mai mult decât propria-mi ţară.

Dar asta nu contează.. Contează că iar ai dispărut. Dar ştiu că, înainte să pleci, te-ai gândit la mine. Avem multe lucruri în comun, începând cu copilăria şi terminând cu vinul roşu pe care îl savurai în timp ce vorbeam. Eu iubesc câinii iar tu pisicile. Eu am hanoracul tău şi-l port, iar pisoiul tău doarme pe al meu. Amândoi avem câte un tatuaj. Tu ai vrut, atunci când ai avut plete, să-ţi faci dreaduri. Eu în scurt timp voi avea.

Domnule T., căci da, despre tine e vorba, de tine mi-era dor să scriu, cu tine mi-era dor să vorbesc, nu o să uit ce mi-ai promis în seara asta:

-Ideea de bază e că te duc în Lăptărie cum ţi-am promis. Şi bem bere.

-Cealaltă idee e că deabia aştept să pun mâna pe tine.

-Hai că-mi eşti simpatică

-Întotdeauna ţi-am fost, şi ştii bine asta [şi o să îmi cânţi *şi fiindcă te doresc prea mult, şi casa mea nu-i prea departe, te iau de mână şi te duc din Lăptăria lui Enache* pentru că ştiu că stai la 7 minute de locul magic]

Eu o să mă ţin de promisiune, pentru că ştiu că aşa va fi: o să mă ai. O să mă ai aşa cum numai tu ştii, cum nu m-a avut nimeni până acum şi nici n-o să mă aibe. Mai e un pic până-n februarie. Mai e un pic până să te muşc de buze şi să-ţi şoptesc, la ureche, că te iubesc şi că sunt dependentă de tine şi de planurile tale, de visele tale. Într-un fel mă bucur că nu ai reuşit să pleci, dar pe de altă parte ştiu cât îţi doreşti să ajungi într-un război, să lupţi. Cum ţi-am spus şi-nainte.. Trebuia să te naşti cu vreo 90 de ani în urmă, dar să nu laşi nicio femeie să se îndrăgostească de tine pentru că ar fi suferit enorm atunci când ar fi fost să te piardă.

Şi spun asta doar pentru că ştiu cât am suferit eu, după doar două zile de stat împreună. Ştiu câte ai de oferit şi ce om minunat eşti.

Domnule T., ştiu că mă vei ajuta să-mi fac şi celălalt tatuaj [eu o să-l am pe umărul drept, în faţă, iar tu deja îl ai pe umărul stâng, în spate], pe care mi-l doresc foarte mult. Ţi-am spus că, după ce-mi fac dreadurile, vin la tine, şi vin pentru că mi-ai spus că-mi va sta bine şi m-ai sprijinit în nebuniile mele. Mi-e dor de tine, dragă Domnule T.

*just let me take care of you.

Touch me, i'm sick.

Ora 22:36.

Iau cartea de pe noptieră şi dau să o deschid.

Cade un bileţel.

Îl ridic şi citesc: Eşti genul de fată care lasă urme pe tot ce atinge.

Ce dracu vrea să zică cu asta?

E doar o iluzie, se joacă cu mintea mea mult prea bine, mă cunoaşte, ştie ce gândesc.

Du-te dracului, vreau să dispari, să ieşi din mintea mea.

Ora 22:53.

Linişte apăsătoare, dureroasă.

Suntem undeva departe, în vârf de munte.

Plouă.

Ora 23:05.

Îmi aprind o ţigară şi deschid geamul.

Ce bine că a fost doar un vis, un nenorocit de vis.

Nu te mai vreau.

Uită-mă.

Dar nu pot trăi fără tine.

*I went in war with reality.

The motherfucker, he was wainting for me

And i lost again.

Octombrie, 31...

Pentru atunci când o aventură de-o noapte se transformă într-o aventură de-o viaţă. A început cu un sărut într-o cameră cu prea mulţi oameni, oameni ce aveau fiecare filmul lui, pe care nu-i interesa ce se-ntâmplă în jurul lor, care erau parcă drogaţi de cei din faţa lor, de cei care cântă, mai exact Luna Amară. S-a terminat cu un "bună dimineaţa" spus parcă cu prea multă dragoste. Sau a început poate cu "mi-e frig, dă-mi mâna" şi s-a terminat cu "ne vedem pe seară" Sau a început cu "mi-e frig, am spatele gol" şi s-a terminat cu "eşti bine, e totul în regulă?

*Nu eşti creţ, dar tot îmi placi.

Sunt puţiiiin mai bine :)

Aberăm, delirăm, şi ne place ceea ce facem. Ne iubim şi ne e bine aşa. Mi-e dor, dor, dor, doooor. Al dracului de dor de tine. Baby.. My little curly baby. Ce m-aş face eu fără tine? Spune tu. Eu sunt ocupată momentan să-ţi spun că te iubesc, şi să-ţi trimit un mesaj, un mesaj de dor.

*Melodia de mai jos, pentru că îmi redă perfect starea de spirit:

Laura Stoica- Mai frumoasă

Creţule..

Ştiu că nu ţi-e uşor, că ai mai vrea să mă muşti de buză, să mă pierd în braţele tale şi să bem o cafea neagră. Mi-e dor de tine, te iubesc. Ştiu că încă eşti al meu oarecum, aşa cum şi eu sunt a ta. Nopţi lungi, nopţi de octombrie, nopţi fără tine, nopţi goale şi sălbatice totodată.

Te-ai dat de gol, ca un ameţit ce eşti. Ca toţi bărbaţii de altfel. Ţi-ai călcat pe orgoliu şi te-a durut, dar nu ai mai putut ţine în tine adevărul. Mi-ai spus, după mult timp, că mă iubeşti, că eşti al meu şi că încă mă vrei. Speranţă, lacrimi, nervi; vreau să te muşc de umăr. Şti că mereu mă vei avea, indiferent de ce se întâmplă, mereu voi fi acolo pentru tine, mereu te vei putea refugia în braţele mele şi poţi uita de tine, de ce se întâmplă în jurul nostru.

NOI, ce cuvânt complex. Îl folosim des, cel puţin eu şi cu tine, dar oare am existat vreodată noi, noi ăia care ne iubeam şi care încălcam regulile? Da, te asigur eu că am existat şi încă mai existăm, acolo, în adâncul inimii noastre. Cum să trăiesc fără buclele tale negre, fără mâinile tale de zeu şi fără iubirea ta? Pentru ce te iubesc? Motive sunt destule, crede-mă, şi aş putea să mă apuc să ţi le înşir, dar nu are rost. Tot ce contează este că o fac. Avem atât de multe lucruri în comun, dar chestia asta nu ne ajută cu nimic din câte văd. Mă iubeşti, dar de ce o faci? Sunt doar o femeie, o femeie care, la rândul ei, te iubeşte. Te iubeşte de nu mai poate creţule. Te iubeşte aşa cum eşti, aiurit, zăpăcit şi inocent, nebun şi beţiv, creţ cu mâini de zeu, copilăros şi adorabil. Dar am un motiv şi pentru care nu te iubesc: că eşti al dracului de departe. Şi asta mă omoară încet, dar sigur. Şi pentru lucrul ăsta te urăsc de nu-ţi imaginezi. Dar până la urmă, sunt mai multe motive pro, aşa că tot te iubesc, doar eşti creţul care-mi bântuie visele şi fanteziile, nu? Eşti bărbatul pentru care eu mereu voi fi
"baby", indiferent de ceea ce va fi între noi.

*Să şti hun că niciodată nu te-am putut minţi şi nici acum nu o pot face şi.. da, ştiu că mă iubeşti la fel de mult, sau poate chiar mai mult decât o fac eu.

Ăsta-i EGOISM, ştiu.

Mă piş pă ea iubire.!

Din nou mă încearcă sentimente grele, urâte, pline de tristeţe şi iz de sfârşit de lume, de tot. Simt cum mi s-a prăbuşit, într-o secundă, toată viaţa. S-au prăbuşit miile de vise şi fluturii s-au dezintegrat într-un moment. Am spus că nu voi mai face aceeaşi greşeală de două ori şi anume NU mă voi mai îndrăgosti. Dar uite, am făcut-o. Am făcut-o de zeci de ori şi tot nu m-am învăţat minte. Dar parcă de data asta a fost altfel. A fost frumos. A fost un creţ cu părul negru şi mâini de zeu. A fost omul care m-a învăţat să iubesc toamna, şi pentru asta o să-i mulţumesc mereu. A fost cel are, deşi l-am iubit ca pe ochii din cap, a reuşit să-mi fută viaţa în ultimul hal. A reuşit ceea ce alţii nu au reuşit: să mă facă să-l iubesc aşa cum e, fără să încerc să-l schimb în ceva ce poate nu era, în bărbatul ideal. El, în sine, era ideal, era frumos, era minunat.

Cu toate astea, am avut din nou acelaşi sfârşit: Winchester şi alcool. Şi desigur lacrimi şi cearcăne. Deşi am ţinut cu dinţii de el, şi de ceea ce era între noi, eram realistă că va avea un sfârşit. Dar totuşi, nu mă aşteptam ca acesta să fie atât de repede şi atât de sec. Era el, era creţul meu, dar probabil că iubirea mea nu era de ajuns pentru un viitor, pentru o poveste.

*Te-am iubit, te-am iubit fraiere, şi încă o mai fac.! Mi-ar plăcea să ştiu că ţi-e dor de mine aşa cum îmi e mie.. Mi-ar plăcea să ştiu că suferi după mine aşa cum sufăr eu după tine.. Vreau să ştiu că simte cât îl mai iubesc încă. Ascult muzică. Ascult Vama Veche. Îmi aduce aminte de el. Mă piş pă ea iubire.!