Dragilor, m-a apucat nostalgia sfârşitului de an de şcolar, de copilărie, de viaţă de şcolar, de tot... Simt cum un străin vine şi-mi fură de lângă mine tot ce am mai de preţ, prietenii, amintirile, viaţa de până acum. Mulţi oameni mi-au scris în agendă şi pe tricou chestii pe care le voi păstra poate o viaţă întreagă, săptămâna viitoare o să vă împărtăşesc şi vouă din gândurile lor. De la bun început am spus că nu voi plânge după dirigă, chiar dacă poate am părut nesimţită, rea, ipocrită chiar. Dar, a reuşit să-mi câştige 5% din lacrimile pe care le voi vărsa peste mai puţin de o săptămână prin ceea ce a scris în album. Mi-am dat seama că femeia aia care părea o persoană rece, fără suflet, chiar poate fi uneori de treabă, înţelegătoare la modul că "frate, suntem clasa ta, comportă-te ca o dirigintă nu numai când facem tâmpenii ci şi când suferim sau suntem trişti, nu veni la oră ca o profesoară oarecare".
*Cuvintele ei adresate mie sunt următoarele: "Uneori prea îndrăzneaţă în exprimarea ideilor, m-ai convins de sensibilitatea şi profunzimea firii tale. Urmează-ţi visul. Rămâi TU.!!! Mult noroc"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu