Magicianul meu.

Ce frumos îmbraci realitatea... O îmbraci în poveștile tale care pentru unii par desprinse din filme iar pentru alții par realitatea însăși. Transformi povestea noastră, ceea ce se întâmplă între noi cu atâta măiestrie încât prea puțini își dau seama, în esență, că este vorba despre NOI. Îmi place. Îmi plac buzele, mâinile, îmi place totul. Îmi placi tu.
Știi, în lumea ta, ești maestră. Ești magician. Da, asta ești, magician. Iei cuvinte și le îmbini după reguli numai de tine știute, le croșetezi astfel încât să devină o haină pentru sufletele înghețate de afară, pentru acei oameni care au nevoie de un umăr pe care să plângă. Îți iubesc cuvintele, măiestria, te iubesc pe tine ca om, ca iubită a mea...

Alb.

- Ce-ai face dacă aș muri?
- Ce.. ce-ai zis?
- Dacă aș muri. Mâine. Ce ai face?
- Nu începe. N-ai fi nici primul, nici ultimul om care ar muri. Dar cu siguranță ai fi acel om după care aș plânge și în locul căruia aș vrea să fiu. Nu aș suporta asta, ar fi prea mult.
- Dar vreau să știu ce ai face.
- Te-aș ține în brațe și te-aș strânge tare tare tare. Nu ți-aș da drumul deloc. Ți-aș spune cât de mult te iubesc și te voi iubi. Ți-aș cânta, te-aș pupa, aș face tot ce vrei. Te-aș face fericită.
- Eu aș vrea să merg la mare. Iarna. Aș vrea să văd marea iarna, înainte să mor.
- Te-aș duce la mare. Dar uite, acum e toamnă, e frig. Nu-mi mai pune întrebări din astea. Te rog...
- Bine, dar nu plânge. A fost doar o întrebare. Vroiam să știu ce ai face dacă aș muri mâine.
- Uite, hai să dormim. Hai să facem dragoste toată noaptea. E cald, parcă am fi la munte. Închide ochii pentru o clipă și imaginează-ți.
- Suntem într-o cabană, afară ninge. Focul trosnește ușor, e Crăciunul.. Dar nu. Eu vreau la mare. La mare iarna.
- Să nu mă lași niciodată, auzi? Să nu pleci de lângă mine niciodată.
- Te iubesc.

M-am tuns :)

Ghips, 14 zile.

Ultimele 24 de ore din viața lui Sid Vicious. Da, am piciorul în ghips, pentru 14 zile momentan. Ce-am făcut? E simplu..
La spital, un asistent: Ști domnișoară, o fată a venit tocmai din Cluj, să-și vadă prietenul. Și și-a rupt piciorul.
Eu: Și eu am făcut la fel.. Doar că am venit de la Brașov.
Asistentul: Vai, serios?
Eu: Da. Și am căzut aseară, am suportat ca o vikingă o noapte-ntreagă și mă doare foarte rău.
N-o să uit cum, atunci când îi suna telefonul, începea să danseze pe holurile spitalului. M-am plictisit îngrozitor, am dat teza la latină azi, marți am fost degeaba la psiho. De duminică, de când am ajuns acasă, am descărcat în jur de 25 de filme, sezonul 1 și 2 din Grey`s Anatomy, Sex and the City sezoanele 1-6, Life with Louie, și What`s with Andy. Mâine noapte plec la Buzău, luni dau teză la geografie. Am început să citesc Drumul - Cormac McCarthy. Am un ghips foarte colorat, hippie, și unghii albastre. Pe birou stau două cutii pline cu ațe, poate m-apuc să mai fac niște brățări, dar mi-e lene până și de asta. O să văd, cert e că încerc să scriu puțin mai mult (și mai bine), măcar acum, când tot stau acasă și n-am nimic de făcut..
Printre rânduri, mi-e dor de el și de tractorașul minune care e mai mult stricat.

Toamnă Kaki: 02.

N-aș vrea să fii aici. Nu că n-aș avea nevoie de tine. Nu că nu mi-ai lumina ochii, dacă ai fi lângă mine. Dar aici e prea multă ură. Prea multă batjocură. Prea multă mârlănie. Și atunci, de ce să suferi și tu? De ce să-ți văd întristarea în ochi?
Mi-ar prinde bine căldura ochilor tăi. Și răsuflarea ta m-ar alina. Ce lume poate fi aceasta de oameni tunși chilug, de zgomot de arme, de umilință inutilă, de amărăciune și blestem? Am găsit aici o adunătură diformă de ființe cărora cu greu li s-ar putea spune oameni. Știu ce-ai să zici, că poate și ei au nevoie de iubire, și poate că tocmai din cauza lipsei iubirii se poartă astfel. Nu cred. Un om adevărat, un om cu suflet, știe să se poarte cu ceilalți chiar și atunci când pasărea iubirii nu-l mai atinge pe el cu aripa sa. Nu se răzbună. Nu se poartă aiurea, dintr-un drept efemer, dat de ocuparea și mai efemeră a unei poziții oarecare într-un anumit cadru social.
De asta n-aș vrea să fii aici. Nu că n-aș avea nevoie de tine. Nu că nu mi-ai lumina ochii, dacă ai fii lângă mine. Dar aici e prea multă ură. Prea multă batjocură. Prea multă mârlănie. Și atunci de ce să suferi și tu? De ce să-ți văd întristarea în ochi?

Toamnă Kaki: 01.

. Nu știu dacă te vor lăsa și pe tine să intri aici. Până acum pășeam agale prin lumea mea, în care tu mereu ai locul tău de onoare. Acolo, în lumea mea, eram doar cu întrebările mele, cu visurile mele, cu povestea mea de dragoste interzisă, cu îndoielile și certitudinile mele. Eram cu tine și cu lupta pentru a te câștiga, eram. Chiar dacă uneori te pierdeam. Încercam să mă dezmeticesc apoi, într-o lume a adolescenței în care nu pricepeam de ce mereu se ridică bariere în calea iubirii, de ce ni se pun mereu piedici, de ce nu e anotimp în care păsărilor să nu li se lege greutăți de picioare. Încercam să mă dezmeticesc și să înțeleg lumea.

Și exact când lumea mea era mai frumoasă, exact când câinii mei morți reînvățaseră drumul spre mine și făceau cu rândul ca să ne păzească iubirea, o hârtie diformă, un ordin de încorporare pecetluit ca o sentință, a venit să mă smulgă din lumea aceasta frumoasă a mea. Legi aiurite m-au luat, sub pretextul că eu, care urăsc războiul și aremele și moartea, trebuie să-mi apăr țara. Dar de cine s-o apăr, au uitat să-mi zică. Așa că m-au târât aici, ca să mă aducă la același numitor comun cu gloata, să mă arunce pe acest pat a lui Procust în care toți trebuie să fie la fel. Prea puțin le-a păsat lor de lumea mea, de întrebările mele, de visurile mele, de povestea mea de dragoste interzisă, de îndoielile și certitudinile mele, de piramida pe care o făcusem din visurile mele și de câinii mei morți, prea puțin le-a păsat. Și-au închipuit că astfel o să mă schimbe, că astfel mă vor face unul de-al lor.

Un singur lucru au uitat: că ei n-au cum să-mi omoare lumea! Că ei nu au puterea de a-mi schimba sufletul!

Că nimic nu va schimba lumea mea!

Toamnă kaki

Poate pentru că acum te iubesc mai mult decât oricând.

Abia acum înțeleg că tu ai fost

de fapt libertatea mea.
Că și atunci când eu
eram priponit între gardurile unei
închisori cu ifose de cazarmă,
tu erai cerul care încerca să
mă reînvețe să zbor.


Că atunci când demnitatea mea
devenea, în închipuirea fariseilor
care mi s-au perindat prin viață în această
vreme, preșul de care ei credeau că
și-ar fi putut șterge picioarele noroite de
nămolul din sfletelele lor,
tot tu erai cea care mă lăsa să visez
frumos și îmi deschideai aripile pentru
urcușul celest.


Mi-ai dat lumină și speranță,
putere mi-ai dat...
Mi-ai dat zâmbet și înțelegere,
ai dat chipului meu împăcarea după
care tânjise atât de mult..
Mi-ai dat ninsoarea albă ca sufletul
bunicilor noștri, și ploaie răbdătoare
mi-ai dat.

Mi-ai dat agude mustind a
viață viitoare, dar și pline de
copilărie.
Mi-ai dat atât de multe lucruri
despre care chiar și acum
mă întreb dacă într-adevăr
le meritam.
Și-atunci cum să nu te iubesc, iubire?

*Din visele ei câte au fost, nu mai rămăseseră decât ierburile uscate ale toamnei, învăluind-o din toate părțile.*

03.

Depresie. Nervi. Fum.
Din nou toamnă, liste întregi de rechizite, frunze multicolore și miros de vinete coapte.
Vinete coapte, promisiuni pentru următorul an școlar, cuiburi de păsări goale, ploaie și gri.
Gri, profi noi, uniforme albastre, amintiri din vară și o țigară.
O țigară, poze cu iz de fericire și soare, mare, porumb fiert, ardei copți și zacuscă.
Zacuscă, un inel de logodnă, un tren vechi și ruginit, plus o casă a noastră.
O casă a noastră, beții după care-ți pare rău, eșarfe colorate, bocanci și un dor imens după el.
Dor de el, un el care te-a fermecat și ți-a promis că o să vină până pleci și-n ale cărui brațe adormeai mereu.
Somn, porecle, popa prostu` jucat într-un bar de țară, bere și coji de semințe.
Coji de semințe, tractor, iubire, bețișoare parfumate, cățel miiiic.

*Te iubesc.

Ceva fotografii...:
01: Men have discovered fire and women discovered how to play with it.

02: Munte-amestecat cu mare.

03: Mai trebuie și d-astea din când în când.

04: Arc de tractor.

05: Limbuțăăă.




06: We shall miss nothing except each other.

Bun.. deci nu cred că am stat acasă mai mult de 5 zile și iar sunt cu rucsacul în spate, pe drumuri. De data asta plec din nou la mare, așa că ne auzim peste vreo 8-9 zile.

*Și pentru că mi-e dor de el,
și pentru că au fost exact 10,
melodia e a noastră:

Dinu Olărașu - Zece

Te-aș cere înapoi...

Sunt plină și goală, și searbădă și fără rost. Afară s-a lăsat răcoare; și plouă. Sper ca ploaia să mă spele de păcate, de dureri mocnite, și să-mi ofere uitarea. Privesc oamenii. Ei nu știu să pipăie nebunia naturii; să scuture crengile copacilor și să se bucure idiot și măreț de dușul coborât de pe frunze, să deschidă gura și să le plouă pe limbă. De fiecare dată când plouă știu că, de fapt, sunt lacrimile celor care au plecat.
Lumină. Mâinile îmi sunt încordate, corzile îmi taie buricele degetelor. Lumină. Dinții îmi scrâșnesc. Creierul îmi arde. Lumină, copilărie, bunici, nuc, icoană, adolescență, fericire, năzbâtii, examene, facultate, studiu, muncă, premii, nebunie, de ce-uri, iubire, turnee, căsătorie, inedit, speranțe, idealuri, doi, singurătate, băiat, X-ulescu, prieteni, teatru, repetiții, scenă, aplauze, minciuni, absențe, nevastă, groază, abandon, alcool.

Apoi... l-am cunoscut pe V. Și l-am pierdut pe V.
...și reușeam, fără pic de ipocrizie, să ne certăm din cauza lui Eschil, sau să ne îndrăgostim pe motive proustiene. Știu că sună ciudat, dar în acea perioadă Goethe a despărțit un cuplu. Din fericire, la nici o săptămână, Brecht a remediat situația.

*Strict interzis-Dana Dorian.

*Emeric Imre - Noapte de unul singur

Tauri: 24.04. `87/25.04. `94

Și zilele treceau.. R. stătea pe o străduță prăfuită și-l aștepta. Îl urmărea din priviri când nu era lângă ea; adormeau îmbrățișați și ascultau muzică din laptopul ei.
*dacă aș avea un frigider, cred că ar fi plin cu alcool*.
Da, probabil așa ar fi, nu zic nu. Oricum, la câte sticle sunt în cameră, ar fi nevoie de doua frigidere.
*Cheia? Unde naiba am pus cheia? Am găsit-o, gata.*
Ușa se deschide cu un scârțâit ușor și un miros de alcool amestecat cu sex le inundă nările. Cum intră-n cameră, R. își dă jos bluza și fură un tricou de-al lui. Așa face în fiecare seară, nu contează că e frig, sau că trebuie să-l dezbrace.
Iar latră câinele, el țipă, ea dă drumu la muzică. Pătura e afară, apa lângă ei.
*Iar bagi tâmpeniile alea în gură? Hai, aruncă țigara, te rog frumos.*
Uite-așa o convinge mereu să nu mai fumeze, și de dragul lui nici n-o mai face. Ajung rapid în pat, stau îmbrățișați.
*Tu vezi ce-mi faci? Nu pot să stau nici două minute lângă tine că deja îmi vine să te sărut peste tot, să te iubesc în continuu*
*De data asta chiar nu am făcut nimic, pe bune. Am o idee: punem plapuma între noi, și gata*
*Te-ai gândit mult pui? Punem un perete, direct*
*Nu pitic, fără pereți că ești în stare să-l spargi. Hai încoace...*
Se iubesc până în zori, dorm câteva ore și gata, el pleacă și o lăsa pe R. să doarmă în patul și camera lui, cu condiția să închidă ușa, nu cumva să intre cineva. Trec 2 ore, el se întoarce și bate-n geam. Somnoroasă, R. se ridică, deschide ușa și se bagă mai departe în pat. El vine, și se ghemuiește lângă ea, fac dragoste și adorm goi.
Deja se știe, R., fata ciudată, nu-i niciodată acasă, s-a mutat la el și stau împreună. Se bucură împreună de micile minuni. Știți, noaptea, salcâmul din curtea lui seamănă cu un brad.
*Sentimente?*
*Da, foarte multe.*
Și, inevitabil, vine momentul despărțirii. Nu pentru o zi, două, ci pentru un timp mai îndelungat. Dar nu pentru totdeauna. Și din nou aceleași promisiuni, aceleași sentimente de frică, aceleași lacrimi grele. Dar oare pentru cât timp toate astea? Sper să fie ultima oară...

*10 zile și-un inel de logodnă.

Tot pe drum..

Bagaje, dor de ducă, tricoul cu Costinești 2008, oameni creți și fluturi ce-mi dansează prin păr.

Nici bine n-am ajuns acasă că iar sunt pe drumuri. Drumuri bătute de timp, supra-încălzite de soare și pline cu floarea-soarelui. Încă o săptămână departe de casă, de-ai mei prieteni și de-a mea cameră. Nu-mi pare rău, știu că mă așteaptă niște zile pline, din toate punctele de vedere. De nopți nici nu mai vorbesc, o să dormim iar pe jos, o să vânăm gândaci ca de obicei și-o să bem bere. O să ne ascundem de băbuța nebună și-o să râdem până la 3 dimineața ca la 5 să ne trezim. Să mă-njuri că n-ai mâncare, că o sa dormi pe tine la muncă, și c-o să pierzi trenul din cauza mea. Eu din prima seară să împart o conservă de porumb cu un creț, la 3 dimineața și să plec cu tricoul lui înapoi, la Brașov... Încă vreo 10 ore, și-am plecat.

Pentru că-n ultimul timp mă uit în prostie, și nu mă satur:
http://www.youtube.com/watch?v=Oi27i1VGIAI

Am copilărit şi eu..

Îmi aduc aminte de un tren personal, care întârzia 25 de minute. Îmi aduc aminte de o gară, de oameni coloraţi, cu bagaje. Îmi aduc aminte de rucsacul meu imens, şi de cortul care era să-l pierd. Îmi aduc aminte de băbuţa care în fiecare an ne primeşte cu braţele deschise, şi de felul în care dormim 4 în loc de 2. Îmi aduc aminte de pajişte, de biletul mult prea scump şi de grămada de oameni care mişună pe străduţele mult prea aglomerate. Îmi aduc aminte de el, şi de şosetele lu' Cătă, uitate anul trecut [da Cătă, să şti că nu o să uit faza]. Îmi aduc aminte că la jocul ăla super complicat noi am câştigat, şi am zis că mereu rămânem noi doi. Îmi aduc aminte de cort, de chitara oamenilor din campingul de langa şi de telefonul care ne-a super panicat. Îmi aduc aminte de grijile care ni le făceam în drum spre gară, de sărutul fugar. Îmi aduc aminte cum am adormit pe pajişte, toţi, şi de cele două ţigări pentru care am primit cea mai tare replică: dacă te mai văd şi mâine, promit c-o să fiu piatra de la dâmbul tău [Ştefan, dacă şti ce-ai vrut să zici, te rog să mă faci şi pe mine să înţeleg, mi-e aproape imposibil]. Îmi aduc aminte de nervii de sâmbătă şi de lacrimile abia stăpânite.
Îmi aduc aminte cât de fericită am fost când te-am revăzut, după aproape 1 an.
Îmi aduc aminte cum am plâns, de două ori şi de *dacă nu vroiam să fiu cu tine, nu te mai sunam*. Îmi aduc aminte de *Ralu, am nevoie de tine*.
Îmi aduc aminte tot ce-am vorbit în cimitir, duminică. Îmi aduc aminte cum ai plecat.
Îmi aduc aminte că am mi-ai zis *hai cu mine* şi am plecat în Blaj. Îmi aduc de *5 lei sau 6 euro* şi cum ne certam pe cine să care rucsacul.
Îmi aduc aminte de cum m-ai sunat şi mi-ai spus să vin la Sibiu, că îţi lipsesc, şi că avem o relaţie. Îmi aduc aminte cum luni dimineaţa eram în tren, veneam spre tine. Îmi aduc aminte că am dormit în Free Eagles. Îmi aduc aminte de Archy, Clau, Iţu, Onuţa, Oana, Girafa, şi restul lumii. Îmi aduc aminte de film, de ţigară şi de *braşoveanco, taci odată, să se urce pe tine./ Braşoveanco, te-ai urcat pe el?/ Eu vin la voi*. Îmi aduc aminte de stresul cu farmacia şi de cum a trebuit să plec. Îmi aduc aminte..

*Trebuie să ajungi la Sighişoara,
să cunoşti un tip din Vâlcea ca să-ţi dai seama că amândoi
sunteţi prieteni cu o tipă din Bucureşti.

Când ce pleacă s-a dus...

Începu să viseze intens. O mai văzuse undeva. E de o frumuseţe fără cusur, chiar şi cu urmele lacrimilor pe obraji.
Încearcă în zadar să iasă din cearşafuri. În mijlocul camerei, ea de dezbracă lent, fiecare strat de veşminte desprinzându-i-se de pe trup ca vârstele istoriei. Pe măsură ce face lucrul acesta, înfăţişarea i se modifică imperceptibil.
E vrăjit de această punere în scenă, dar ea începe imediat să intoneze capetele de acuzaţie.
*Ţi-e frică de iubire şi o loveşti pe cea care te iubeşte. Nu aştepta prea mult. Va veni vremea când vei băga de seamă că nu poţi trăi fără iubire. Respinge-mă şi te vei respinge pe tine, deoarece eu sunt deja parte din viaţa ta.*
Sunt fecioară. Îmi reînoiesc fecioria mereu. În fiecare iubire e prima mea iubire. Vezi că mai am doar un strat de veşminte. Acum sunt o femeie modernă. După ce mi le scot şi pe acestea, voi fi feminitate pură.
Eşti în stare să-mi arăţi iubirea ta?
Acum este compelt goală şi se întinde peste el, zvârcolindu-se ca un şarpe în jurul sexului lui. Nu se mai poate controla, ea se înfurie şi-l plesneşte cu putere peste faţă. Dar durerea nu înseamnă nimic faţă de dispreţul pe care îl citeşte pe chipul ei.
Se îndepărtează şi se aşează pe biroul lui. Glasul ei se aude acum ca o melodie plăcută.
*Când ce pleacă s-a dus, cum poate ce rămâne să stea?*
Iar biroul pluteşte ca o corabie afară pe fereastră. Sare să se uite, dar dispăruse.

L-a trezit sunetul propriului glas, era 3 dimineaţa. Fiecare celulă din corpul lui era trează, îşi amintea perfect tot ce se întâmplase.

Te-ai întors de te-a luat dracu`. Acum înţeleg că totul s-a terminat, aşa cum cafeaua din cană s-a răcit treptat, apoi a dispărut, aşa şi sentimentele şi relaţia noastră.

Semnat,
R.

Invers.

*De ce dracu` a fost nevoie de cineva din exterior să-mi deschidă ochii ca să văd ceea ce ştiam şi singură, dar nu eram pregătită să accept?

Într-o zi vii, stai, mă săruţi, şi pleci. În alta nici măcar nu mă suni, ca după alte 3 să îţi aminteşti că mai exist, că te aştept. Apoi mă iubeşti cu pasiune, mă învineţeşti şi aproape îmi smulgi sfârcurile.
Faci toate astea cu un scop, dar care anume? Sunt conştientă că una din ele o să plece, cu cealaltă nu mai rezistă mult relaţia, şi rămân eu. Ştiu foarte bine că indiferent de ceea ce faci, tot la mine te întorci, aşa timid cum eşti.
De ce naiba nu eşti în stare să-mi spui ceea ce e evident, că mă vrei? Nu, ţie îmi place să mă laşi pe mine să ghicesc, să cred ce vreau. Îmi dai răspunsuri abstracte, ce te-ai face dacă odată nu te-aş înţelege, aş percepe altceva? Îţi e la fel de frică pe cât îmi e mie, să nu faci vreo greşeală, să strici totul.
Au trecut 4 zile, credeam că te pot uita, pot să trăiesc fără să mă întreb ce faci. Nu, m-am înşelat; mi-ai intrat grav în inimă şi mi-e al dracului de teamă că o să mă lovesc graaav de refuzuri, refuzuri care mă înspăimântă doar când mă gândesc.
-Îl cunosc de 4 ani, el te-ar putea aduce pe drumul cel bun, asta dacă-l laşi. Dar şi tu, la rândul tău, trebuie să-l salvezi, să-l înveţi că se poate trăi şi fără prostii. Aveţi numai de câştigat unul de la celălalt, ai grijă de el să nu-l pierzi; încearcă să-l înţelegi din gesturi, şi nu din vorbe.
De mâine, defapt de când am auzit vorbele astea, încerc să te înţeleg, nu o să mai iau totul aşa cum e, o să încep să nu mai fiu aşa impulsivă, nu cu tine. Deabia acum fac unele legături, şi realizez ce ai vrut să spui în unele momente.
Îmi pare rău că înţelegeam exact pe dos, de-acum înainte o să fie totul mult mai bine.*

Semnat,
R

Poveste cu iz oriental

A fost odată, când eram amândoi
istoviţi în pat, şi tu ai şoptit:
*Pot să te văd chiar şi pe întuneric.*
Am iubit aceste cuvinte timp
de mai multe vieţi.

A fost tot în ziua în care mi-ai adus
un mănunchi de flori sălbatice, de câmp,
ziua în care ţi-am spus:
*Ploaia de aprilie e cea mai bună ploaie*.
M-am născut în aprilie, nu că ai fi ştiut atunci.


Acum în sfârşit cred că-ţi lipsesc.

N-adormim la soare..

Plecăm la mare, în vamă. Haine, rucsace, corturi, bani de motorină şi muuultă nebunie. Eşarfe, ţigări şi soare, iubire.
-*Fac o baie cum ajung. Mă arunc în apă. Mă duc în slipi până la mare, tot drumul, şi când ajung, direct în apă sunt...*
-*Băă, da' mergem la bulgari, că acolo e mai ieftin alcoolu' şi oricum, trebuie să facem rost de bani. Eu văd cum rezolv cu munca, să fac schimb de tură..*
-*Ce pizda mă-sii ne facem atâtea planuri băi? Ia dă-o dracu, să ne vedem ajunşi, aia contează.*
-*Tu, sun-o pe maică-ta, să vedem cu maşina. 4 persoane mergem. Cu ea, 5. Eu o sun pe bunica, mâine plec la ea, să-mi dea un baston juma'...*
-*Stai bă limbă. Mai întâi dă o ţigară. Tu-ţi dai seama? Mergem în vamă, prima oară pe anu' ăsta. Şi mă mai duc şi legată la cap, da' nu inutil ce-i drept.*
-*Ce tu, nu-ţi convine că ne-am cuplat? Imediat se rezolvă dacă vrei.*
-*Du-te dracu mă. Dă şi tu ţuica aia.*
-*Hai tu ameţito că doar am glumit. Pupă-mă.*
-*Bă, ia, gata, nu vă mai certaţi. Important e că mergem în vamă. Şi vă las să dormiţi în acelaşi cort că eu dacă o să fiu rupt, dorm unde-apuc.*
-*Dau o bere, cum ajungem. Am făcut rost de 50 de euro şi 1 milion.*
-*Băi, voi vedeţi ce vreme nasoală prindem? 2 zile soare, în rest baftă.*
-*Hai frate, tot ce contează e că suntem în vamă, vedem marea anu' ăsta.*
-*Da bă, da' să stau doar în cort... Îl sun pe ma' men, să nu vină. Să nu-i treacă nici prin vis să vină-n vamă cât suntem noi. Peste tot pe unde am fost cu el, a început ploaia. Ăsta aduce ploaia, mă jur.*
-*Cine-a zis mă că stai doar în cort? Mergem la Stuf, chestii. O să vezi, da' mai întâi stai să ajungem*
-*Da bă, are dreptate gagica. Ia, hai să mai dăm drumu la o ţigară, şi dă şi tu ţuica aia încoace.*

Cam aşa sună pregătirile noastre. Mai spre seară...
-*Am vorbit cu maică-mea. Marţi dimineaţă la 9, plecăm. Şi vine şi pisica cu maică-sa, cu maşina lor.*
-*Futere tăticulee. Da' eu cu maică-ta vreau să merg. Şi stau în faţă.*
-*Da mă. Ţi-am zis, e totul ok. Da' să aduceţi ceva raggae.*
-*Gata-i. Noi doi venim cu maică-ta.*
-*Eu lucrez luni noaptea, la 7 ies.*
-*De ce dracu crezi că am zis să plecăm la 9? Că dacă era după mine, plecam pe la 4 dimineaţa, să nu prindem căldură naşpa pe drum.*
-*Mulţumesc tu. Vin-o aici..*
-*Bă, da mai puteţi să vă pupaţi? Mai respiraţi şi voi..*
-*Ce mă, te oftici?*
-*Da tu, mor. Faza e că noi vorbim de ceva important..*
-*Hai frate, ne facem planuri ca ţiganii. Aşteaptă şi tu bă, să ajungem. Că le facem pe toate pe moment, acolo.*

Leapşaaa.

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.
*în Vama Veche. Atunci când te fuţi, contează numai sentimentele* (Romanul Românesc Pervers - Kiki Vasilescu)

2. Fără să verificaţi, cât e ora?
14.45

3. Verificaţi.
14.44

4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă)?
Pantaloni scurţi, tricou negru cu Beatles.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?
La televizor.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Televizoru`...

7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?
Azi dimineaţă, până la şcoală să mă interesez de plecarea la mare, dupaia am stat la o ţigară la modarom.

8. Ce aţi visat ieri noapte?
Habar n-am...

9. Când aţi râs ultima dată?
Azi dimineaţă.

10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi?
Un tablou cu doi îndrăgostiţi, la mare şi un poster imens cu Placebo.

11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut?
Dirty Dancing, acu vreo lună..

12. Aţi văzut ceva ciudat azi?
Hmm.. era un tip îmbrăcat super ciudat, semăna cu o pijama. Până şi pălăria era din acelaşi material galben-portocaliu cu negru ca şi cămaşa şi pantalonii. Şi avea mustaţă portocalie, să se asorteze. Atât...

13. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
În lipsă de altceva..

14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă.
Am de gând să-mi fac încă un tatuaj, de care, în schimb, să nu ştie ai mei.

15. Prenumele copilului tău, dacă ar fi fetiţă.
Mara sau Maya.

16. Şi dacă ar fi băiat?
Victor.

17. V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?
Probabil, în Paris, Rusia sau Tibet. Poate chiar Jamaica.

18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului?
*E tare frumos aici la noi, ce zici de-un joint?*

19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi?
Mentalitatea oamenilor referitoare la homosexuali, transsexuali, lesbiene.

20. Vă place să dansaţi?
Hmm, nu mă omor :))

21. George Bush?
De-a dreptul George Washington Bush

22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Ed, Edd şi Eddie :>

Leapşa cu cărţi.

1. Câte cărţi ai citit până acum în 2010?
11

2. Câte cărţi de ficţiune şi câte de non-ficţiune?
5 de ficţiune, 6 de non-ficţiune

3. Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei?
7 bărbaţi şi 4 femei.

4. Care e cartea preferată citită până acum în 2010?
Podurile din Madison County - Robert James Waller

5. Care carte ţi-a plăcut cel mai puţin până acum în 2010?
Un roman rus - Emmanuel Carrere pentru că mă aşteptam la cu totul altceva

6. Ai început vreo carte şi n-ai putut să o termini?
Da, Torturaţi-l pe artist - Joey Goebel

7. Care e cea mai veche carte citită?
Podurile din Madison County - Robert James Waller, 1994

8. Dar cea mai nouă?
Jurnal Oana Pellea - Oana Pellea, 2009

9. Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?
Cel mai lung: Dincoace de bine, dincoace de rău. Despre iubire - Aurora Liiceanu, Alice Năstase
Cel mai scurt: Marfă - Melvin Burgess

10. Cea mai lungă şi cea mai scurtă carte?
Cea mai lungă: Memoriile unei gheişe - Arthur Golden
Cea mai scurtă: Un roman sentimental - Alain Robee-Grillet

11. Câte cărti împrumutate şi/sau de la bibliotecă?
5 împrumutate de la bibliotecă, una de la Yu Ying, şi 5 sunt ale mele.

12. Câte cărţi citite sunt traduceri?
7

13. Care e cel mai citit autor anul acesta?
Hmm, nu există, fiecare carte are alt autor.

14. Ai recitit vreo carte?
Da, Cum mi-am petrecut vacanţa de vară - T.O. Bobe

15. Care e personajul preferat din cărţile citite până acum în 2010?
Robert Kincaid [Podurile din Madison County - Robert James Waller] la egalitate cu Clare [O casă la capătul lumii - Michael Cunningham]

16. Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?
Rusia, America, România, China, Japonia, Franţa.

17. Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?
Torturaţi-l pe artist - Joey Goebel [mă enervează că n-am reuşit s-o termin]

18. Ce scriitori descoperiţi în 2010 ai vrea să citeşti mai mult?
Robert James Waller, Aurora Liiceanu, T.O. Bobe, Michael Cunningham

19. E vreo carte a cărei lectură iţi pare rău că ai amânat-o?
Da, Strict Interzis - Dana Dorian; aş fi putut s-o iau de la bibliotecă de când am văzut-o prima oară.

Renunţ.

Renunţ la.. Renunţ la mine.
Şi mă abandonez în braţele tale.
Mă las în voia sorţii,
mă las ţie pe de-a-ntregul.

Dacă aş fi o lună, aş fi mai.
Dacă aş putea, te-aş lăsa să pleci.
Aş vrea să trăiesc
pe cont propriu.

Vreau să fiu Venus,
Să mă numesc Maya; sau Mara.
Vreau să am un melc, o oaie
şi pe tine mereu.

Renunţ la.. Renunţ la tine.
Şi încerc să te uit.
Îmi cumpăr ţigări deşi nu mai am
cu cine să le împart;
şi le fumez singură, dar le fumez.

Albastru nemărginit, infinit...

Şi până la urmă, de ce să fie supărata, tristă, abătută? Doar să-i dea apă la moară nu merită. Au trecut vreo 5-6 zile în care era foarte ruptă, nu-l putea lăsa, dar acum totu-i bine, zâmbeşte, râde, nu mai e dependentă de el. Nu în halul în care era înainte.
*probabil că dacă nu era ciudat, aşa ca mine, nu-l alegeam.* Nu înţelege un singur lucru: de ce naiba nu poate s-o lase, nu poate să renunţe la ea? E inconştient, ştie că-i face rău, dar continuă. Continuă pentru că oarecum îi face bine, se simte protejat, îi oferă siguranţa aia ciudata, care o înţeleg prea puţini. Şi ea nu are tăria să-l lase, să-i spună că vrea s-o uite, să nu mai existe pentru ea.
*de ce să fiu tristă când am aşa oameni frumoşi în jurul meu? Nu merită.*
Nu mulţi au înţeles ce vroia sa spună cu chestia asta, dar un EL a înţeles-o, şi i-a zâmbit. A pupat-o pe frunte şi a ajutat-o să se ridice, i-a spus aşa: poate începe orice cu un gest în formă de zâmbet, cu o mişcare în formă de aripă, cu un pup în formă de sărut. Contează în continuare zborul, adică prietenia şi iubirea. Putem zbura.!
E din nou hippioata aia mică, care vrea să renunţe la droguri dar nu poate, care are un Winchester între buze şi-o floare în păr. Care se ataşează de oameni mult mai mari, care o iubesc.

Summer and...

Vara asa am să mă-ndrăgostesc. Mhm, de câte zeci de mii de ori ai spus chestia asta până acum? E vară, un punct în plus sa dormi muuult la prânz, să chiuleşti de la şcoală pe motiv că *mă doare capul, şi pur şi simplu n-am chef*, să pierzi nopţile prin nuştiu ce bar şi să cunoşti un tip de care să rămăi legată o vară şi-o toamnă întreagă, să bagi pastile cu pumnul ca să nu-ţi mai simţi capul muuult prea apăsător pe umeri.
Începuse cam aşa: vezi ce păţeşti dacă ieşi la o bere în X? Dai peste o tipă care-i complet pe lângă subiect şi aberează şi ea acolo, staţi pe-o bancă şi vedeţi răsăritul împreună, te îndrăgosteşti de ea şi va împletiţi o relaţie de mai bine de doi ani. Concluzia: nu mai ieşi la bere în viaţa ta.
Dar pun pariu că şi vara asta vei face cam tot aşa. Defapt, ai făcut-o deja doar că nu ai mai ieşit la nicio bere.Ai cunoscut-o complet altcumva, dar cam tot aceeaşi poveste, cu unele diferenţe. Adevărul e că ţi-e dor de tipa aia, ţi-e dor de nopţile pierdute cu ea, de ţigările fumate-n doi, de dimineţile dormite până la prânz cu ea alături, de durerile sfâşietoare de cap.
Ţi-e dor de toate astea, deşi spui că nu, că-i doar o iluzie de-a mea.

Perete.

Despre el, un simplu fotograf, ultimul cowboy rămas:
Avea părul lung, zâmbea mereu.
Sau poate doar când era cu mine; încă nu mi-am dat seama.
Nu ne-am spus niciodata *te iubesc* sau mai ştiu eu ce.
Pur şi simplu ne-am lăsat purtaţi de val.
Şi am ajuns mai departe decât mi-am imaginat.
M-a întrebat dacă am iubit vreodată, i-am răspuns că da; şi el a făcut la fel.
Dacă îl întrebam de ce zâmbeşte, se uita la mine şi apoi mă săruta.
Mă lăsa să înţeleg ce vroiam eu.
Vom face dragoste pe munţii Tibetului şi vom bea coniac pe balcoanele din Paris,
în Rusia vom privi cum urmele războaielor s-au întipărit adânc în zidurile oraşelor,
în primele adieri ale dimineţii.
Ai fost un vis sau oare chiar m-ai ţinut în braţe şi mi-ai zâmbit?
Tind să cred că ai existat cu adevărat, am dovezi şi te cred...
Vreau să te fotografiez aşa cum arăţi în dimineaţa asta, sălbatică şi naturală, pură şi inocentă.

R. şi-ai ei iubiţi pierduţi..

Mergea singură, cu ţigara între buze şi cu floarea în păr. Într-un timp purta doar flori galbene, acum o văd cu flori roşii. Avea unghiile date cu ojă verde. Era frumoasă. Dar oare cât dureaze frumuseţea ei, fericirea ei?
*Veşnic. Nu există moment în care să nu zâmbesc, să nu port o floare în păr.*

O vezi şi te fascinează. E hippioata aia mică, care zâmbeşte şi se bucură, care fumează pe ascuns şi îţi fură berea din mână ca apoi să îţi înapoieze o sticlă la fel de goală ca tine. În fiecare loc din lume există câte o *chestie* de genul ăsta, cum îi spun unii. La noi aici, i se spune simplu: R. E simplă povestea ei:
Vrea să plece în Rusia, să vadă Tibetul şi să meargă cu Transsiberianul. E ecologistă, fumează Winchester în exces poate şi îşi vopseşte unghiile de la picioare. După o pauză destul de lungă poartă iar flori în păr. Iubeşte animalele, se joacă cu câinii maidanezi. Are multe brăţări la mâna dreaptă şi 3 coliere la gat: un vultur de la un EL, un colier verde şi semnul păcii.
Simplu, nu?

Dar are o problemă, o problemă majoră pot spune: şi-a pierdut sufletul. Defapt i-a fost furat de doi oameni, amândoi frumoşi şi îndepăraţi. Primul este acel EL de la care are vulturul, care s-a înrolat în armată, şi-acum e în Afganistan. I-a furat o parte din suflet în urmă cu aproximativ 2 ani, şi de-atunci ea se gândeşte într-una la el. Îi spune Domnul T. şi crede că este prima ei iubire. Celălalt, este creţ şi are mâini de zeu. El i-a furat partea rămasă de suflet acum aproximativ un an. R. îl iubeşte în felul ei, spune despre el că este zeul ei.
Pe amândoi îi iubeşte şi îi poartă în carcasa sufletului pierdut. Vara asta vrea să.. vrea multe.

Pictor falsând sub duş de nuanţe

Verde, roşu, negru,
galben, albastru,
verde, roşu, negru,
galben,
albastru..

Realizez că-s doar o imagine pe pânza ta,
dar de ce trebuie să mă murdăreşti?
De ce să-mi faci părul verde
iar mâinile albastre?

Am înţeles că am ochii roşii,
gâtul negru iar corpul..
Nici nu cred că mai am corp.

Eşti o brută.!
De ce să nu mai am
brăţări la mâna dreaptă?
Unde mi-au dispărut eşarfele;
vulturul lui unde-i?

-Eşti amuzantă, să ştii.
Nu te prea doare că ai alte culori,
ţie îţi pasă de brăţări, de prostii.
Chestiile tale sunt irelevante pentru
ce vreau eu să fac,
să scot în evidenţă.
Dă-le dracu', n-ai nevoie de ele.

- Ahh, să te duci în mă-ta cu tot cu desenele tale,
dă-mi sticla de whiskey.
Te urăsc, îmi vine să-ţi sparg sticla în cap.
Tu chiar nu înţelegi că brăţările,
vulturul, eşarfele,
făceau parte din mine?
Ele mă făceau individuală,
ele erau
*eu*....

Halucinaţie. Trei..

*Şi totuşi.. dacă mi-aş fi bagat minţile în cap era cu totul altfel.*

E seară, R. şi cu cei doi erau într-o cameră unde fumul de ţigară plutea dens deasupra lor. Întuneric, pat dezordonat şi mult testosteron în aer.

-Pro sau contra?

-Pro. Tu?

-Ma abţin. Dar tu?

-Dacă el a zis pro, şi eu tot pro.

-No futui. Ok.

Simplu. Hainele încep sa părăsească trupurile încinse ale celor 3. Se săruta pe rând, cu amândoi. Se muşcă de gât, de sfârcuri şi de buze.

E golită de sentimente, de haine, de caracter. E goală, tristă, şi dominată.

*Ce greu îmi e să transpun sentimentele pe foaie.. Tot ceea ce s-a întâmplat. Imposibil aproape.

Nu, gata. Mă opresc, nu pot înşira ce s-a petrecut în noaptea aceea, într-un pat străin dintr-un oraş uitat de lume şi de vreme.*

R.

Sub sau peste droguri?

E singură şi goală. Atât pe dinăuntru cât şi pe dinafară. În ultimele zile parcă a înnebunit, parcă s-a transformat într-o altă persoană. Defapt nu. Parcă a avansat în nebunia ei, în felul ei hippie.
Da, asta e. Până acum se rezuma la bluzele ei vaporoase, pline de flori. La brăţările colorate şi la medalioanele de la gât, fiecare primit şi reprezentând câte ceva. Se rezuma la cd-ul cu The Doors primit şi la cărţile păfuite pe care le citea.
Acum.. Hehe.. Acum s-a schimbat. WInchesteru' l-a înlocuit. Paginile cărţilor nu le mai citeşte, le fumează. Formaţiei The Doors li s-au alăturat Beatles-ii, Janis Joplin.

Seară, martie 7, 1900 şi ceva.
E cu el, prietenul care a ajutat-o mereu şi a înţeles-o, a iubit-o în felul lui.
Stau amândoi pe jos şi-şi pasează jointul.
Fumul gros pluteşte în cameră, iar pe fundal se aude Janis Joplin.
Cântă la chitară şi râd.
El îşi dă jos tricoul, îi e cald.
Ea începe să danseze prin cameră.
În scurt timp rămâne goală.
Se sărută.
Mercedes Benz, Janis Joplin.
Fac dragoste pe covorul ros de vreme.

Altă seară, aceeaşi casă, acelaşi an.
LSD-ul îşi face simţit efectul.
E atât de binee, libertateee.
Fug prin casă, dezbrăcaţi.
Cade, iar el se aruncă peste ea, începe s-o sărute.

L.A. Woman, The Doors.

Răspuns.

Pentru că îi iubim, şi doar un bărbat ar gândi că acest lucru necesită explicaţie.